Justiţie restaurativă /vs/ Justiţie retributivă
Medierea este forma principală prin care se concretizează justiţia restaurativă, un nou curent în filozofia penală actuală, un concept mai larg care propune o schimbare de optică faţă de sistemul clasic de justiţie. Din perspectiva justiţiei restaurative, îndeplinirea actului de justiţie nu trebuie să se limiteze la stabilirea vinovăţiei şi impunerea unei pedepse, ci trebuie privită ca o restaurare emoţională, relaţională şi materială a triadei victimă – infractor – comunitate. Spre deosebire de sistemul penal clasic, justiţia restaurativă este bazată pe principiul responsabilităţii şi reprezintă o justiţie pe orizontală, o justiţie a respectului reciproc.
Justiţia restaurativă (Medierea conflictelor)
1. O alternativă a procesului în instanţă, putând fi utilizată în numeroase tipuri de contencios: conflicte de familie, conflicte colective de muncă, succesiuni, coproprietate, contracte etc;
2. Soluţie de compromis, mai convenabilă pentru ambele părţi aflate în conflict şi, bineînţeles, în deplin acord cu legislaţia în vigoare;
3. Accentul este pus pe interesele aflate în joc;
4. Aduce un răspuns mai adecvat părţilor implicate în conflict şi un plus de supleţe în relaţiile sociale şi economice;
5. Uşurarea activităţii instanţelor judecătoreşti;
6. Reducerea cheltuielilor;
7. Economie de timp şi mai puţin stress;
8. Proces modern, mai simplu, flexibil, care permite exprimarea libera a Continue reading
Medierea conflictelor
1. Consideraţii generale şi reglementarea legală în România
Despre mediere s-au elaborate sute de teorii, mai mult sau mai puţin ştiintifice, mai mult sau mai puţin legale, dar toate unite de un scop comun esenţial: stingerea disputelor, conflictelor, diferendelor, neînţelegerilor, etc.
Asupra terminologiei s-a declanşat un război lingvistic fara precedent, fiecare grup de teorii încercând să-şi aroge prerogativele de titular al esenţei conceptului, fără ca, pînă in prezent, acest statut să fie recunoscut vreuneia dintre ele.
La nivel mondial, medierea este un concept instituţionalizat si reglementat, cu implicaţii in cele mai diverse si mai complexe, chiar dificile tipuri de conflicte sau dispute, pornind de la neînţelegerile cu consecinţe materiale si juridice interumane si pînă la conflictele armate din zonele de notorietate , ca de exemplu Fâşia Gaza,Angola , etc.
Constatăm aşadar că noţiunea si conceptul de mediere a rezonat pozitiv in conştiinţa umană, primind un grad de încredere substanţial, mult mai mare decât cel atribuit personalităţilor politice publice si instituţiile de stat.
De altfel, din punct de vedere istoric , medierea este identificată de unele studii sociologice odată cu apariţia formelor primitive de socializare, ceea ce înseamnă că, medierea se desprinde direct din nevoia omului de a se înţelege cu semenii săi, prin mijloacele care ţin de folosirea inteligentei sale superioare, a liberului arbitru , a intelectului si raţiunii, utilizând exclusiv comunicarea, fie ea verbală, nonverbală sau paraverbală.
Aşadar, reglementarea conceptului si organizarea sa legală au reprezentat o necesitate, o trebuinţă socială, izvorâtă ca o adevărată comandă socială din chiar mediul social unde , recrudescenţa si multiplicarea dramatică a tuturor tipurilor de dispute /conflicte a reprezentat in permanenţă o ameninţare la adresa securităţii sociale si ,pe cale de consecinţă, a individului însuşi ca actor social principal.
Evoluţia instituţiei medierii si a mediatorului Continue reading
Mediator Bucuresti Mediere