Justiția română înainte de reforma medierii din anul 2020

Inaintea reformei justitiei bazata pe principiile justitiei restaurative din anul 2020, sistemul de drept al statelor europene era unul haotic, neuniform si neadaptat cerintelor societatii moderne. Sistemul juridic dinaintea anului 2020 era structurat pe fundamentele intalnite in vechiul Drept Roman care, la randul sau, este compus dintr-o suma de valori rigide si depasite, concepute in urma cu 2.500 de ani pentru sustinerea unui imperiu antic, nicidecum a unei societati moderne, fiindca era un sistem de drept in care interesele statului primau in defavoarea intereselor cetateanului. Acest sistem juridic oferit de statele europene propriilor cetateni se concretiza intr-o justitie greoaie ce bloca evolutia indiferent de tendintele societatii.

In Sistemul Juridic Romanesc lucrurile erau cu atat mai grave. Cu toate ca suferise cateva adaptari de-a lungul timpului, Codul Civil ramanea unul elaborat dupa un alt cod conceput in favoarea unui dictator francez in anul 1804, Napoleon Bonaparte. Un cod conceput pentru o dictatura nu era unul care sa incurajeze o societate libera. Tocmai de aceea, regimul comunist l-a agreat fara modificari majore.

Cu toate ca accesul la justitie era considerat un drept, el era mai mult o obligatie, atata timp cat statul insista sa aiba controlul asupra cat mai multor raporturi socio-juridice ale cetatenilor. Semnaturile, declaratiile sau imputernicirile aveau valoare numai daca erau recunoscute de stat prin reprezentantii ei, iar vointa cetateanului, in privinta propriei sorti, era depasita de hotararea judecatorului investit pentru judecarea litigiului. Taxele de timbru erau o adevarata povara pentru jusitiabilii care nu isi permiteau luxul de a amana foarte mult exercitarea dreptului la actiune, acesta fiind unul prescriptibil in timp. Procesele se intindeau in decursul mai multor ani, astfel incat unora nu le ajungea viata pana cand sa isi vada infaptuita dreptatea, iar altii isi schimbau interesele sau raporturile sociale in timp, astfel incat solutia finala oferita de instante le era total inutila. Sensul dreptatii si al grijii fata de cetatean era pierdut printre conditii de forma, de procedura, abia apoi conditii de fond s.a.m.d. Continue reading

Consiliul de Mediere a aprobat înființarea Departamentului SAL-SOL

Consiliul de Mediere a publicat Hotararea O/26/07.05.2015.
In cadrul hotararii se arata:

”Se aproba infiintarea departamentului SAL-SOL in cadrul Consiliului de Mediere si infiintarea unui grup de lucru in cadrul departamentului pentru transpunerea Directivei SAL.

Se infiinteaza Registrul Entitatilor SAL-SOL”

La luarea Hotararii O/26/07.05.2015 s-a tinut cont de prevederile art.19 alin (4) din Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborat cu prevederile art 15 alin (7) din Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului de Mediere, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la modul de adoptare a hotararilor; art.8 alin 2, art.16 litera p) din ROF-ul Consiliului de Mediere, cu modificarile si completarile ulterioare; procesul verbal al sedintei extraordinare a Consiliului de Mediere din data de 07.05.2015.

Sursa:http://www.medierenet.ro/2015/05/07/s-a-infiintat-departamentul-sal-sol-in-cadrul-consiliului-de-mediere/#.VUxEDfmqqko

Scurt ghid de furat pâinea altuia despre care nu știm exact cu ce se mănâncă

Exista in exprimarea profesiilor de tip liberal doua mari tendinte. Pe de o parte, existafilosofia potrivit careia profesia trebuie segmentata in specializari distincte, pe de alta parte, exista practica profesionistilor, incurajata de lideri, prin care se incearca contrariul, si anume ocuparea unor atributii din teritoriile profesiilor invecinate.

Astfel, psihologii considera ca ceea ce fac ei este atat de important, incat nu mai este nevoie si de serviciile preotului duhovnic. Mediatorii nu inteleg exact de ce ar mai fi nevoie si de psiholog in completarea serviciilor pe care ei le ofera.Avocatii sustin cu tarie ca pot fi oricand niste buni mediatori, iar economistii sunt convinsi ca in afara instantei chiar nu au nevoie de serviciile unor avocati.

Iar confuzia se manifesta la fel de bine si in sens opus. Astfel, preotul duhovnic are impresia ca poate suplini prezenta psihologului, psihologul se simte mediator din nastere,mediatorii se simt cat se poate de avocati, iar avocatii sunt convinsi ca pot fi in orice moment niste veritabili manageri.

Pentru a inchide cercul vicios, completam spunand ca si preotii au tendinta de a fieconomisti, iar managerii, de a se simti in egala masura niste mici dumnezei.

Spunem toate acestea fara sa aducem in discutie pretentiile notarilor, ale consultantilor fiscali, si ale altor profesii de tip liberal.

Ce este de facut? Continue reading

Ce s-a hotărât cu privire la viitorul medierii în UE în cadrul forumului “Civil Law and Justice”, organizat în 26 februarie 2015 la Bruxelles?

Forumul “Civil Law and Justice”, eveniment bianual organizat de către European Parliament’s Legal Affairs Committee la Bruxelles, și-a concentrat atenția în cadrul lucrărilor din data de 26 februarie 2015 asupra modalităților de eficientizare a medierii la nivelul întregii Uniuni Europene.

Concluziile forumului au fost publicate într-uncompendiu ce însumează 150 de pagini al căror studiu îl recomand cu precădere factorilor de decizie asupra medierii în România. Având în vedere că Legea Medierii se află în aceste zile în Parlamentul României cu scopul de a fi modificată în urma Deciziei Curții Constituționale nr. 266 din 7 mai 2014, armonizarea prevederilor noului act normativ cu proaspetele cerințe UE ar putea determina un viitor cadru legislativ stabil cu privire la mediere în țara noastră.

Fără a vă lua plăcerea de studia documentul în original, vă prezint o parte din concluziile care mi-au atras atenția:
– A. D. R. este utilizat în întreaga lume sub diferite forme și servește ca parte integrantă a conceptului modern de acces la justiție (concluzie care demontează conceptul că medierea ar putea bloca accesul la justiție, ea însăși fiind o formă modernă de justiție n.a.).
– Cele mai frecvent utilizate tipuri de A. D. R. în acest moment sunt cele bazate pe mediere, aceasta fiind apreciată pentru factorul neutru pe care mediatorul îl oferă, acesta fiind angajat pentru a ajuta părțile să comunice și să obțină un acord.
– Uniunea Europeană, precum și statele membre ale acesteia au făcut o sumă de demersuri, pentru a promova medierea ca o formă viabilă de acces la justiție și pentru a crea un mediu adecvat de reglementare care să permită funcționarea eficientă a medierii.
– Deși au fost înregistrate progrese semnificative în crearea unui mediu funcțional pentru mediere, în special prin Directiva privind medierea, rezultatul urmărit de Directivă și anumestabilirea unui echilibru între numărul litigiilor soluționate prin mediere și numărul litigiilor soluționate prin proceduri judiciare în statele membre, rămâne evaziv. Statele member, în general, au structuri proprii conform recomandărilor Directivei privind medierea, dar cu toate acestea, numărul medierilor efectuate reprezintă o mică parte din volumul enorm de lucru cu care se confruntă statul membru în procedurile judiciare și nu se poate spune că au atins o relație echilibrată între mediere și procedurile judiciare. Toate acestea conduc la concluzia că adoptarea unor noi măsuri este necesară.
– Studiul ce a stat la baza forumului “Civil Law and Justice” demonstrează că unicul mod eficient de a crește numărul de medieri cu scopul de a reduce povara asupra instanțelor este de a introduce elemente concrete de îndrumare spre mediere în cazurile adecvate. Studiul de caz italian demonstrează că numai un cadru legal adecvat poate face ca medierea să își atingă scopul propus. În acest scop se recomandă stabilirea de orientări concrete pentru introducerea de proceduri A. D. R. obligatorii la nivelul UE. Rezultatele intermediare ale studiului actual efectuat de profesioniști din întreaga UE sugerează cu tărie faptul că în momentul de față echilibrul urmărit de Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială nu există și că punerea în aplicare al unui sistem legislativ eficient de mediere ar ridica semnificativ obiectivul cu privire la mediere. În lumina acestor studii și analize, autorii consideră că:
– Este nevoie de adoptarea Balanced Relationship Target Number (BRTN) raport care obligă fiecare stat membru să stabilească cifra țintă pe care și-o propune cu privire la numărul de litigii soluționate prin mediere, cifră adecvată fiecărui stat.
– Este timpul pentru a fi stabilită o nouă cerință în viitoarea directivă UE cu ajutorul căreia fiecare stat membru să își poată atinge obiectivele cu privire la medierea cauzelor civile și comerciale.

Mediator Petru MUSTATEANU

Justiția ne hrănește frica, medierea ne hrănește dragostea. Cum așa?

As fi putut, la fel de bine, sa propun acest text sub titlul “Inteligenta rationala din justitie versus inteligenta emotionala din mediere”, dar in felul acesta pierdeam emotia pe care un titlu de impact o poate produce.

Acum, cand ma bucur de curiozitatea pe care mi-o oferiti, va pot prezenta argumentatia afirmatiilor mele.

Evolutia pe care stiinta o dezvolta in ultimii ani releva o realitate uimitoare a studiului inteligentei umane. Daca pana acum inteligenta era cuantificata numai in masurarea nivelului de inteligenta rationala I.Q., mai nou, studiile demonstreaza importanta pe care inteligenta emotionala, E.Q. o are in dezvoltarea socio-umana a cetateanului, din perspectiva noastra, a subiectului de drept.

Ce este inteligenta aceasta emotionala? Poate fi felul in care ne folosim emotiile pentru a intelege anumite situatii de fapt sau felul in care ne indentificam propriile emotii si compatibilitatea acestora cu emotiile celorlalti.

Acum, cand cunoastem rationamentul acestor studii, sa incercam sa ne folosim inteligenta emotionala pentru a intelege ce emotie sta la baza demersurilor juridice pe care le remarcam la subiectii de drept cu care interactionam.

Ce observam?

Oamenii deschid o actiune in justie din frica de a pierde banii pe care creditorul intarzie sa ii plateasca, din frica de a nu primi partea cuvenita din mostenire sau din bunurile obtinute in timpul casatoriei, din frica de a victima unui abuz si din multe alte frici.

O exprimare a acestei frici o regasim in expresia des intalnita: “imi doresc un avocat puternic!”. De ce oare un avocat puternic si nu unul experimentat, inteligent sau modern? Poate pentru ca in subconstientul sau, avocatul este un fel de bodyguard intelectual in spatele caruia sa se ascunda pentru a-si gasi linistea de care are nevoie simtindu-se dominat de frica.

De ce sustin ca justitia ne hraneste sentimentul de frica?Pentru ca mesajul indirect al intregului mecanism de justitie este unul care ii spune subiectului de drept ca are dreptate sa ii fie frica si sa isi ceara in scris dreptatea pe care singur nu o poate obtine, ca are dreptate sa ceara asta de la litera legii, de la interpretarea rationala a acesteia de catre alti oameni care compun instantele de judecata, de la forta coercitiva a statului, si ca are dreptate sa creada ca aceasta frica poate fi stapanita numai de linistea regasita in spatele unui avocat puternic.

Folosind inteligenta emotionala, intelegem ca un avocat puternic este cel care reuseste sa transmita clientului sau ideea ca se afla pe maini bune din momentul semnarii contractului de asistenta juridica, pe cale de consecinta nu are de ce sa ii mai fie frica. Un avocat puternic stapaneste frica justitiabilului prin dragostea sa fata de profesie si prin dorinta de a reprezenta eficient interesele clientului oferindu-i acestuia varianta cea mai utila de solutionare a litigiului in care se afla.

De ce sustin ca medierea ne hraneste dragostea? Continue reading

Nu vreau să mă împac cu infractorul!

Posibilitatea obtinerii unei intelegeri in cadrul procedurii de mediere intre partea vatamata si faptuitor, fiind o institutie noua in tabloul juridic romanesc, este prezentata defectuos in spatiul public, fiind privita superficial si confundata adesea cu ideea de iertare a faptuitorului care astfel ajunge sa ramana nepedepsit pentru faptele sale.

Inainte de a explica detaliat acest fenomen, insist sa spun ca intelegerea intre partea vatamata si faptuitor nu vizeaza iertarea sau nepedepsirea faptuitorului, ci pedepsirea acestuia altfel. Prin urmare, medierea nu conduce la neaplicarea justitiei, ci la justitia restaurativa, aceea in care vinovatul plateste pentru faptele sale, la modul concret, fiind totodata pus in situatia de a fi determinat sa repare ceea ce a stricat.

Aparent noua, aceasta institutie isi are originea, asemenea intregului sistem de drept romanesc, in practicile intalnite in dreptul roman. Astfel, in Roma Antica, pentru delictele private nu era preavazuta ca prima masura o privare de libertate a faptuitorului pe cheltuiala statului, ci aplicarea unei amenzi concretizata intr-un bun sau o suma de bani ce era incasata de partea vatamata. In functie de gravitatea delictului, faptuitorul platea partii vatamate chiar si o suma de patru ori mai mare decat prejudiciul creat.

Ideea ce sta la baza justitiei restaurative este una in care interesele partii vatamate sa fie in centrul atentiei, iar pedepsirea faptuitorui sa inceapa cu determinarea acestuia sa repare, cat mai mult posibil, raul produs.

De cele mai multe ori, cand sunt mediatorul unor litigii ce au la baza fapte de natura penala, partea vatamata incepe discutia spunandu-mi ca nu doreste sa se impace cu faptuitorul. Intrebata ce doreste pentru acesta, raspunsul invariabil este: ”Sa plateasca pentru faptele lui!”.

Chiar daca, pentru inceput, prin ”sa plateasca”, partea vatamata se refera la sa suporte rigorile legii, ideea de baza este ca faptuitorul sa nu scape nepedepsit, trebuind sa plateasca pentru faptele sale.

Plata aceasta poate avea mai multe forme. Sa incepem cu:

1Forma privativa de libertate, cea care in mentalul colectiv pare sa fie modalitatea exemplara de pedepsire a faptuitorului.

Ce se intampla exact in aceasta situatie? Continue reading

Cum alegem un mediator bun ?

Procedura de mediere, fiind prin definitie o procedura confidentiala, are un nivel de spectaculozitate mult mai mic decat  prestatia la bara a unui avocat, sa spunem, situatie in care, pe langa partile procesuale, intreaga sala de judecata se bucura de calitatile oratorice ale profesionistului in drept. Sigur ca si un mediator bine pregatit si cu vocatie spre profesie poate obtine admiratia partilor prezente in mediere, insa prestatia sa va ramane necunoscuta in plenitudinea ei fata de persoanele neparticipante la mediere dar interesate de serviciile unui mediator.

Personal am ales sa suplinesc acest dezechilibru exprimandu-ma in scris. Dar, sunt colegi mediatori, execelenti profesionisti, care prefera alt tip de exprimare. Ar fi o gandire egoista sa sugerez alegerea unui mediator dupa numarul sau calitatea textelor publicate, chiar daca aceasta este o forma foarte eficienta de a cunoaste calitatile unui profesionist in mediere. Tehnic vorbind, cine are ceva bun de spus se exprima, iar asezarea in pagina a unui text demonstreaza competenta de elaborarea a unui acord de mediere creativ care sa acopere toate punctele convenite in mediere intocmai cu vointa partilor. Insa asta este doar o fata a acestei teme.

Unul din miturile urbane care scuza calitatea slaba a serviciilor din toate domeniile de manifestare a profesiilor de tip liberal in general, a medieri in special, este proverbul care spune ”Nu face ce face popa, fa ce spune popa”.

Aparent mesajul este unul pozitiv, dar el ascunde o mare capcana. As prefera un proverb care sa spuna “ Atunci cand popa una spune si alta face este momentul in care stii ca trebuie sa mergi la alt popa care crede si face ceea ce spune”.

Cand un profesionist crede cu adevarat in ceea ce face, el crede cu atata tarie incat isi insuseste principiile profesiei sale. In caz contrar este un impostor de care este bine sa ne ferim. Refuz sa cred ca exista un mediator certat cu vecinii, care a interupt dialogul cu rudele, se cearta cu toti colegii, dar care in biroul sau este un desavarsit.

Ce asteptam de la un mediator? Continue reading

Este medierea o profesie juridică?

Despre locul pe care il poate ocupa medierea in spatiul socio-juridic romanesc, parerile sunt impartite. Pe de o parte, medierea este caracterizata de modalitatea inedita de stingere a conflictului, o modalitate eminamente non-juridica in care intalnim preponderent elemente de psihologie aplicata, elemente regasite si in stiintele moderne precum NLP, ceea ce ne poate conduce spre ideea ca medierea este o profesie non-juridica, fapt ce a determinat si un standard precar de formare a mediatorului in elemente de drept, centrat in special pe tehnici aplicate de mediere.

Pe de alta parte, in urma procedurii de mediere, se incheie un act juridic civil. Asadar, minimul de cunostinte juridice se impune pentru profesionistul in mediere, prin necesitatea cunoasterii notiunilor esentiale ale actului juridic civil si altele. In plus, obiectivul principal pe care medierea il are este decongestionarea instantelor prin solutionarea litigiilor minore, chiar daca pe cale amiabila, asadar, manifestarea medierii se exercita in zona temelor juridice, natura exprimata si prin faptul ca parcursul firesc al acordurilor de mediere este spre consfintire in instanta.

Intrebarea care se impune este: daca medierea nu este o profesie juridica, ce fel de profesiei este? Profesie non-juridica nu inseamna o calificare a ei, ci o excludere dintr-o categorie anume. Asadar unde o incadram?

Poate ca este nevoie de acest raspuns pentru a putea stabili locul medierii in societate.

Temerea mea este ca dorinta de calificare a medierii ca profesie non-juridica a fost una gandita in interesul celor care se doreau lideri ai profesiei si care, prin crearea unei filosofii sau mai exact a unei non-filosofii noi asupra medierii, reuseau sa se fereasca de privirile Ministerului Justitiei asupra a ceea ce se intampla in Consiliul de Mediere, atitudini discutabile, facute in numele frumos luminat al amiabilei medieri.

Iar daca acceptam medierea ca profesie juridica, ce facem cu realitatea de a avea in corpul profesional al mediatorilor licentiati din toate profesiile posibile?

Asadar, este medierea o profesie juridica? Continue reading

Putem renunța la ideea de mediere obligatorie?

Odata cu decizia Decizia Curţii Constituţionale nr. 266 din 7 mai 2014, profesia instituita in Romania de Legea nr. 192/2006 a ramas doar o poveste frumoasa fara aplicabilitate si fara mecanismele necesare pentru a fi pusa in miscare si a produce efectele pentru care ea a fost infiintata.

O discutie nascuta din dorinta de a face medierea functionala este aceea a unei forme de mediere obligatorie, tinandu-se cont de precedentul creat in Italia si de recomandarile Directivei 2008/52/CE.

Obligativitatea, fie ea ca procedura prealabila sau venita la solicitarea instantei, este contestata, atat ca incercare de solutionare a litigiului, cat si ca procedura de informare, asa cum a fost ea gandita de Legea nr. 115/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, de foarte multe voci implicate in procesul de justitie.

In replica, contestatarii sustin ca promovarea medierii ar fi solutia prin care profesia va deveni functionala, considerand ca necunoasterea profesiei de catre populatie ar fi unicul impediment care genereaza nefunctionalitatea acesteia.

Apeland la cea mai simpla operatie logica – comparatia, observam ca singura profesie liberala ai carei ganditori doresc sa isi fundamenteze profesia pe utilizarea excesiva a formelor de publicitate este medierea. Restul profesiilor liberale au reusit prin statut sa restrictioneze publicitatea excesiva, considerand ca aceasta va produce dezavantaje profesiei.

In ceea ce priveste obligativitatea, remarcam, de asemenea, o iesire din tiparele profesiilor liberale a ganditorilor medierii, deoarece nu cunoastem o alta profesie a carei legistatie sa contina explicit cuvantul obligatoriu, chiar daca intr-un fel sau altul o forma de obligativitate exista prin asezarea fiecarei profesii in mecanismele sociale, astfel incat fara de acestea sa nu se poate ajunge la un rezultat eficient.

In aceasta situatie, care este a treia cale? Continue reading

Premiul „Stiloul mediatorului”: Petru Mustățeanu

Mediatorii din toată ţara i-au desemnat, vineri, pe cei mai buni dintre ei, în cadrul celei de a treia ediţii a Galei Excelenţei în Medire.

Organizatorul galei, mediatorul Anca Lucia Stancu, a declarat că în acest an evenimentul de care s-a îngrijit a fost organizat cu câteva zile înainte de alegerile pentru Consiliul de Mediere, forul de conducere al mediatorilor.

„Cluj-Napoca s-a dovedit a fi, şi în acest an, un oraş extrem de generos cu mediatorii, motiv mai mult decât suficient pentru a fi declarat o adevărată capitală a medierii. (…) Peste câteva zile au loc alegerile pentru desemnarea unor noi membri în Consiliul de Mediere. De aceea, am dorit să eliminăm total orice suspiciune cu privire la potenţiala promovare a candidaţilor în cadrul galei. (…) Scopul fundamental al acestui eveniment a fost şi va rămâne unul singur: acela de a-i premia pe mediatorii care au dovedit perseverenţă şi abnegaţie în profesia lor”, a menţionat Anca Stancu.

Printre invitaţii speciali care au participat la Gală s-au numărat prof. Aurel Codoban, procurorul şef Ramona Bulcu, preşedintele Consiliului de Mediere din Republica Moldova, Tatiana Ciaglic, procurorul Mirel Toader, rectorul Universităţii Bogdan Vodă, Mohammed Jaradat, preşedintele  judecătoriei Cluj-Napoca, Lucian Marian.

Pemianţii au fost: Premiul pentru perseverență și implicare în realizarea cadrului legislativ în domeniul medierii din România: Paul Aghiniță; Premiul pentru promovarea medierii în rândul studenților: Christian Radu Chereji; Premiul pentru cel mai prezent mediator în mass-media: Darius Mihail Olei; Premiul pentru asociația/organizația/mediatorul care a realizat raporte/statistici privind medierea și profesia de mediator: Boly Issore; Premiul pentru spirit practic în realizarea unei cărți pentru mediatori: Flavius George Păncescu;  Premiul pentru activitatea depusă pentru mediere și mediatori: Elena Badea; Premiul pentru Business Mediatorul – biroul/societatea civila de mediatori cu cel mai mare număr de mediatori/asociați: Asociația Mediatorilor Autorizați Caraș- Severin; Premiul pentru implicare si abnegație în mediere: Dorin Ilie; Premiul pentru propuneri inedite în organizarea profesiei de mediator: Iuliu Ursan; Premiul pentru cea mai creativă abordare a profesiei de mediator; Mihai Benchis; Premiul „Mediatorul Mediatorilor”: Constantin Adi Gavrilă; Premiul „Stiloul mediatorului”: Petru Mustățeanu; Premiul pentru cel mai tânar mediator: Doina Morari. Continue reading

Translate this site:

ADRESA:

BUCURESTI, STR IENACHITA VACARESCU NR 17 A SECTOR 4 BUCURESTI REPER HOTEL HOROSCOP - STATIA METROU UNIRII IESIREA BD DIMITRIE CANTEMIR - Pentru programare la o sedinta de mediere nu ezitati sa ne contactati la:
-Tel:0768.511.900

e-mail:

mediatormustateanu@gmail.com

Mediator Bucuresti

Birou de Mediator Petru Mustateanu a fost infiintat si isi desfasoara activitatea in baza prevederilor Legii 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator cu modificarile si completarile ulterioare, a Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului de Mediere precum si a Hotararilor Consiliului de Mediere. Titularul biroului a fost autorizat ca mediator de catre Consiliul de Mediere prin Hotararea nr. 1923. DIN 15.04.2000. Birou de Mediator este prezent in Tabloul Mediatorilor emis de Consiliul de Mediere si publicat in Monitorul Oficial a Romaniei.

May 2015
M T W T F S S
« Apr    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Intrebarea mediatorului:

* Daca ati avea o problema ati prefera :

View Results

Loading ... Loading ...

PROGRAM MEDIERE BUCURESTI

MEDIATOR