Proiectul U.C.M.R. de modificare a legii 192/2006, Legea de Organizare a Profesiei de Mediator

PREAMBUL

În înţelesul prezentei legi, termenii de mai jos au urmatoarele semnificaţii:
a) CPJM = Corpul Profesional Judeţean al Mediatorilor
b) UCPMR = Uniunea Corpului Profesional al Mediatorilor din România

CAPITOLUL I – Dispozitii generale

Art. 1
(1) Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.
(2) Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze comunicarea dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.

Art. 2
(1) Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau juridice, precum si autoritatile publice, își pot soluționa conflictele de orice natură prin procedura medierii, chiar și după declanșarea unui proces în fața instanței de judecată.
(2) Judecătorul, procurorul, notarul, executorul judecătoresc, consilierul juridic și avocatul, recomandă părților, respectiv părții pe care o reprezintă, soluționarea amiabilă a litigiului, respectiv a conflictului, prin procedura medierii, potrivit legii speciale.
(3) În toate litigiile ce au ca obiect domeniile prevăzute de art. 90, încercarea soluționării acestora prin mediere reprezintă o condiție prealabilă pentru introducerea acțiunilor la instanțele competente, părțile fiind asistate în mod obligatoriu de avocați sau consilieri juridici. În aceste situații sunt aplicabile prevederile art. 35 din O.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public extrajudiciar.
(4) Dovada încercării și/sau a parcurgerii procedurii de mediere se face printr-un proces verbal eliberat de mediatorul căruia partea, respectiv părțile, i s-au adresat, potrivit prevederilor art. 71 din prezenta lege.
(5) În toate cazurile prevăzute de art. 90, dacă partea chemată la încercarea soluționării prin mediere nu răspunde în mod express invitației sau nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru încercarea soluționării prin mediere în termen de 15 zile calendaristice de la comunicare, aceasta este obligată, la cererea părții interesate, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea conflictului de către instanța competentă, chiar dacă a obținut o sentință favorabilă. În aceste situații sunt aplicabile și prevederile art. 16 alin. 2 din O.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar.
(6) Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau prin orice alt mod admis de lege.
(7) Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-şi soluţiona disputele prin mediere atât în afara, cât şi în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.
(8) În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.
(9) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor. Continue reading

Din nou despre mediere în România – un alt mod de a privi cifrele

„Cred ca mediatorii, poate inainte de a devenii sclavii cu totul ai noii religii, au dreptul sa cunoasca cifrele reale.

  • In 2010 numarul total al medierilor in instanta a fost de 258.
  • In 2011 acesta a crescut la 1525, la care s-au adaugat 2 in materie penala.
  • In 2012 am avut 1728 de medieri in instanta si una penala
  • In sfarsit, in 2013 avem fata de anul anterior o crestere de exact 21 de cauze finalizate prin mediere. S-au inregistrat 1749 de cauze finalizate in instante prin mediere si 13 in materie penala. cele mai multe medieri s-au finalizat in circumscriptia CA Bucuresti (565), CA Bacau (308), CA Galati (280) si CA Pitesti (86). In raza majoritatii celorlalte curti de apel, deci la toate instantele, s-au inregistrat sub 50 de medieri.

In 4 ani (2010-2013) in Romania s-au pronuntat 5276 de medieri judiciare dintr-un total de peste 9,5 milioane de dosare solutionate. Asta inseamna exact o mediere la 1.800 de hotarari pronuntate de judecatori. Pe parcursul anului 2013 instantele din Romania au solutionat nu mai putin de 2.408.240 dosare. Cele 1762 de cauze finalizate de mediatori reprezinta exact 0,073% din acest numar.
Potrivit statisticilor oficiale, in acest moment avem 8446 de mediatori autorizati. Aceasta inseamna ca 4 mediatori din 5 nu au avut nici macar o mediere finalizata in instanta in tot cursul anului 2013. Mediatorilor din Romania le-au revenit exact 0,20 de medieri pe persoana intr-un an intreg.
Statistica este lipsita de emotivitate.  In context, aceasta este un avantaj insa. Cred ca marea masa a mediatorilor are dreptul sa cunoasca intocmai realitatea rece a cifrelor.” Statistică preluată de aici.

Cifrele ne mai spun și că:

* În anul 2011 creșterea a fost de 581,86 %;
* În anul 2012 creșterea a fost de 113,16 %;
* În anul 2013 creșterea a fost de 101,96 %;

Cifrele nu ne spun însă: Continue reading

Ghid pentru o mai bună implementare a Recomandării cu privire la medierea în materie civilă şi familială

Adoptat de Comisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei la 7 dec.2007, CEPEJ(2007)14
traducere: jud. Cristi Danileţ
Introducere
1. În cadrul celui de-al treilea Summit al Consiliului Europei (Varşovia, mai 2005), Şefii de State şi Guverne şi-au luat angajamentul «să facă uz din plin de potenţialul normativ al Consiliului Europei» şi să promoveze «punerea în aplicare şi dezvoltare a instrumentelor juridice şi mecanismelor de cooperare juridică». De asemenea, ei au decis «să ajute statele membre în înfăptuirea justiţiei cu echitate şi rapiditate şi să dezvolte mijloacele alternative de soluţionare a litigiilor».

2. În lumina acestor decizii, CEPEJ[1], al cărei unul din obiectivele statutare este acela de a permite o mai bună aplicare a instrumentelor juridice internaţionale ale Consiliului Europei privind eficacitatea şi echitatea justiţiei[2], a înscris o nouă acţiune pe lista priorităţilor sale: facilitarea aplicării efective a instrumentelor şi reglementările Consiliului Europei cu privire la modurile alternative de soluţionare a litigiilor.

3. Prin urmare, a fost creat grupul de lucru cu privire la mediere (CEPEJ-GT-MED)[3] în vederea examinării impactului, în statele membre, a Recomandărilor pertinente ale Comitetului Miniştrilor, în special :
– Recomandarea Rec(98)1 cu privire la medierea familială;
– Recomandarea Rec(2002)10 cu privire la medierea în materie civilă;
– Recomandarea Rec(99)19 cu privire la medierea în materie penală;
– Recomandarea Rec(2001)9 cu privire la căile alternative de soluţionare a litigiilor dintre autorităţile administrative şi persoanele private,

dar în egală măsură pentru a recomanda măsuri specifice destinate să faciliteze aplicarea lor efectivă, în scopul îmbunătăţirii implementării principiilor medierii conţinute în aceste recomandări.

4. Acest document se referă la Recomandarea Rec (98)1 cu privire la medierea în materie familială şi Rec(2002)10 cu privire la medierea în materie civilă. Alte două Recomandări cu privire la medierea în materie penală şi la căile alternative de rezolvare a litigiilor dintre autorităţile administrative şi persoanele private necesită o abordare specifică şi sunt tratate în documente separate.

5. În cadrul primei reuniuni a Grupului de lucru (Strasbourg, 8 – 10 martie 2006), a fost elaborat un chestionar pentru a determina în ce măsură sunt cunoscute în statele membre recomandările menţionate mai sus şi mai ales pentru a determina în ce mod este dezvoltată medierea la nivel naţional, în conformitate cu principiile aici menţionate. Chestionarele au fost adresate unui număr de 16 state reprezentative[4].

6. Au fost primite 52 răspunsuri la chestionar din statele membre şi de la practicieni şi a fost pregătit un raport de sinteză de către expertul ştiinţific dl. Julien LHUILLIER (Franţa).

7. Aşa cum era de aşteptat, între statele-membre există deosebiri importante în legătură cu dezvoltările medierii în materie civilă şi familială şi acest fapt se datorează următoarelor obstacole: Continue reading

Medierea după Decizia Curții Constituţionale – quo vadis?

Avatarurile „şedinţei de informare”. Scurtă retrospectivă

Odată ce, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 266 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 464/25 iunie 2014, au fost declarate neconstituţionale prevederile art. 2 alin. (1) şi ale alin. (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si exercitarea profesiei de mediator, a devenit necesară nu doar corelarea legislativă cu Decizia Curţii, ci şi elaborarea unei viziuni unitare a corpului profesional al mediatorilor care să asigure evoluţia instituţiei medierii.

Informarea obligatorie a fost introdusă prin Legea nr. 115/2012 ca obligaţie a părţilor de a participa la „şedinţa de informare”, prin modificarea art. 2 din Legea nr. 192/2006, şi a intrat în vigoare la 1 octombrie 2012. Totodată, a fost introdus şi art. 601 care stabilea domeniile în care părţile erau obligate să facă dovada că au participat la şedinţa de informare.

Deşi, prevăzută ca obligaţie, cu un text imperativ formulat, rezultatele întârziau să apară. Întârzierea a fost pusă pe seama faptului că nu au fost prevăzute sancţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiei impuse de lege.

În acest context a fost promovată OUG nr. 90/2012 care, printr-o nouă modificare a art. 2 din Legea nr. 192/2006 a instituit sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea obligaţiei de informare. Prin aceeaşi ordonanţă, a fost introdusă pentru prima dată o nouă sintagmă ce avea să genereze multe controverse, inclusiv în rândul mediatorilor, respectiv „procedura de informare”. Deşi legiuitorul a stabilit obligaţia de informare a părţilor, în partea generală a legii, denumind-o „şedinţă de informare”, în partea sa specială, prin OUG nr. 90/2012, a fost adăugat art. 602 care vorbeşte de „procedura de informare”, lăsând să se înţeleagă cum că, pentru informarea părţilor unui litigiu, este necesară o adevărată procedură. Astfel, au fost încurajate opiniile potrivit cărora şedinţa de informare nu se putea realiza decât în prezenţa tuturor părţilor conflictului şi, pentru asta, era nevoie să se îndeplinească o adevărată procedură de aducere a tuturor părţilor în şedinţa de informare.

Altfel spus, deşi singurul argument era dat iniţial de faptul că legiuitorul utilizează pluralul atunci când se referă la obligaţia de informare, textul Legii, aşa cum a fost el modificat prin Legea nr. 115/2012, nefăcând nicio distincţie între părţi, prin introducerea sintagmei „procedura de informare” s-a dat apă la moară susţinătorilor opiniei potrivit căreia atât reclamantul, cât şi pârâtul trebuie să participe la şedinţa de informare, cu toate că legiuitorul instituise expres sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru reclamant, cum era şi firesc, în condiţiile în care atât „procedura de informare”, cât şi sancţiunea inadmisibilităţii au fost introduse în textul Legii nr. 192/2006 prin aceeaşi OUG nr. 90/2012.

Totodată, se conturează clar şi ferm cea de a doua opinie potrivit căreia şedinţa de informare este obligatorie doar pentru reclamant, fără a fi exclusă, de plano, posibilitatea realizării informării pentru toate părţile conflictului în aceeaşi şedinţă de informare. Ca atare, potrivit acestei opinii, nici reclamantul nici mediatorul nu aveau nicio obligaţie de a îndeplini vreo procedură anume, singura îndatorire a justiţiabilului care intenţiona să deschidă o procedură judiciară fiind aceea de a se prezenta la un birou de mediator şi de a fi informat cu privire la „avantajele medierii”, iar a mediatorului aceea de a elibera, celui informat, dovada îndeplinirii obligaţiei impuse de lege.

Treptat, fiind mai uşor de asimilat ideea de „procedură de informare”, similar concilierii din vechiul Cod de procedură civilă, „şedinţa de informare” a ajuns să fie confundată cu etapa de pregătire a medierii (etapă importantă pentru întreg procesul de mediere, etapă de care depinde, în mare măsură, succesul medierii), prevăzută de art. 43 din Legea nr. 192/2006. Astfel, s-a conferit acestei etape un caracter tot mai formal, reducând, de fapt, etapa de pregătire a părţilor pentru medierea propriu-zisă la o simplă informare, lipsită de efecte pe toate planurile şi pentru toţi factorii implicaţi.

Cu toate acestea, lucrurile păreau să fie benefice pentru mediere, în ciuda faptului că, prin OUG nr. 4/2014, aveau să fie introduse noi texte în legea medierii, prin care şi alte profesii juridice puteau să realizeze „procedura de informare” privind avantajele medierii. Continue reading

S.T.A.R.S. Romania a prezentat membrilor Camerei de Comert Britanica – Romana avantajele medierii si arbitrajului, ca instrumente de management

Bucuresti, 18 septembrie 2014 – S.T.A.R.S. Romania a prezentat membrilor B.R.C.C. (British-Romanian Chamber of Comerce) avantajele medierii si arbitrajului, ca instrumente de management. Evenimentul s-a desfasurat în cadrul unui Evening Business Briefing gazduit de B.R.C.C. miercuri, 10 septembrie 2014, intre orele 18:00 si 19:15 si s-a bucurat de prezenta a cca. 25 oameni de afaceri din diferite domenii de activitate, membri ai camerei bilaterale.

Dna Madalina Calcan, vicepresedinte S.T.A.R.S., a descris celor prezenti o abordare eficienta de a mentine controlul asupra afacerii prin alegerea unei proceduri oportune de solutionare a disputelor.

Adesea, problemele de afaceri escaladeaza in adevarate batalii legale: instantele ajung sa decida pentru partile aflate in disputa; consilierii externi preiau conducerea in locul partilor implicate; timpul si costurile devin imposibil de controlat. Dar companiile nu isi permit sa piarda controlul asupra costurilor, astfel incat o problema de afaceri are nevoie de o solutie de afaceri. Continue reading

Medierea, incotro ?

Zilnic stau de vorba cu diversi colegi mediatori, cunostinte, avocati sau alte pesoane care au legatura cu medierea. Din pacate, am ajuns la o concluzie destul de periculoasa: medierea este subminata din interior. Nu stiu sa definesc acest  ,,interior’’ si, ca sa nu acuz in mod direct, spun ca din interiorul celor care mimeaza activitatea de mediator. Acum sunt convins ca unii mediatori, destul de vocali pe diverse forumuri sau in diverse intalniri, sustin  in necunostinta de cauza, sub masca faptului ca doresc binele profesiei, idei care fac ca medierea, in opinia mea, sa intre in derizoriu.  Sunt oameni care doresc ca informarea sa dispara din lege,  iar medierea sa fie ,, procedura prealabila obligatorie’’.

Sustinerea ca ,,informarea’’ sa dispara din lege

Informarea partilor este principiu al medierii, prezentat in toate cursurile de formare initiala a mediatorilor.

Sedinta de informare si evaluare a conflictului a avut,  are si va avea scopul ca mediatorul si partile implicate sa se cunoasca, sa se accepte si in cunostinta de cauza sa decida daca pot media acel conflict. Partile au posibilitatea sa stabileasca de comun acord o strategie de desfasurare a procesului si sa cunoasca avantajele rezolvarii conflictului dintre ele prin mediere, raportate strict la conflictul lor.

Curtea Constitutionala a eliminat obligatia partilor de a participa la sedinta de informare anterior depunerii cererii de chemare in judecata si trimiterea uneia dintre parti la informare. Informarea insa, ca etapa a medierii, ramane valabila in cadrul legii si al Codului de procedura civila. A ramas valabila in lege  si dovada participarii la sedinta de informare, ca fiind certificatul de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.

Am sustinut de nenumarate ori ca articolul eliminat de catre Curte  era aplicat in practica eronat de unele instante in faza administrativa a procesului.  Medierea este o procedura care presupune parcurgerea mai multor etape. Este imposibil sa se inceapa  o mediere fara ca toate partile implicate sa ia legatura cu mediatorul, sa-si expuna fiecare punctul de vedere asupra cazului. Mediatorul trebuie sa faca o analiza a conflictului din expunerile partilor, precum si o evaluare  al fiecarui  individ implicat, din punct de vedere al stilului fiecaruia de raspuns la conflict (sunt si oameni deosebit de violenti, competitivi, care necesita abordari diferite din partea mediatorului in cursul procesului de mediere).  Foarte important este ca partile sa inteleaga si sa agreeze rolul mediatorului ca intervenient in conflictul lor, el fiind o parte neutra si impartiala. Considerentele mele pentru ca  informarea, ca etapa a procedurii de mediere sa nu dispara din lege, din codul de procedura civila  si mai ales din procedura medierii, sunt ca fara aceasta etapa pe care unii, mai putin pregatiti, o numesc si o considera o ,,procedura“ aparte, sunt acelea ca medierea ar fi lipsita de continut, de eficienta si de rezultat.

Sa ma explic de ce nu sunt de acord cu  medierea ca  ,,procedura prealabila obligatorie’’.  Desi, in aparenta, ar fi exceptional ca inainte de introducerea cererii de chemare in judecata partile sa incerce rezolvarea conflictului prin mediere (asa cum prevedea si art 7201 vechiul cod de procedura civila).

Sa analizam eficienta unei astfel de propuneri!  Orice cetatean are dreptul de a se adresa instantei de judecata  fara ca cineva sa-i ingradeasca acest drept. In aliniatul eliminat de Curtea Constitutionala se prevedea ca partile sunt obligate sa participle la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv daca este cazul dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente.  Aici ar fi trebuit sa se inteleaga ca partile aveau dreptul sa declanseze un proces in fata instantei, iar obligatia partilor de a participa la sedinta de informare incepea abia cand judecatorul ar fi decis trimiterea ambelor parti la mediator, daca era un caz ce se incadra la art 601. Foarte multi judecatori din tara au aplicat astfel prevederile legale. Au fost si instante care au aplicat obligativitatea de a aparticipa la sedinta de informare doar in ceea ce-l priveste pe reclamant, lasand fara eficacitate intreaga procedura de  mediere. Reclamantului trebuia sa i se aplice  doar sanctiunea inadmisibilitatii in situatia ca el ar fi refuzat participarea la mediere (informare). Paratul nu putea fi sanctionat.

Personal , reafirm ca sunt impotriva unei proceduri prealabile instantei deoarece fiecare caz in parte este deosebit de important pentru partile implicate. Reclamantul poate fi obligat printr-un act normativ sa participe la o sedinta prealabila primei infatisari la instanta, dar oare cu ce eficacitate? Vom fi pusi in situatia de a sta de vorba doar cu o singura parte, vom incheia un proces verbal unde vom stipula ca partea nu s-a prezentat si gata, eficacitate zero. Avem nevoie in mediere de toate partile implicate si acest lucru doar judecatorul poate sa decida, aplicand actualele dispozitii legale.

O alta propunere de modificare a legii pe care am auzit-o vehiculata,  a fost ca partile implicate sa fie asistate obligatoriu de avocat. Las la o parte faptul ca imi plac medierile in care partile sunt asistate de avocat, dar sa mergi pana acolo incat sa ceri ca obligatorie asistenta avocatului in mediere mi se pare ceva care nu merita a fi comentat. Propunerea venea din partea unui absolvent de drept.

Sursa:http://www.mediereinromania.ro/medierea-incotro/

Conflict și mediere

Omenirea a cunoscut conflictul, parabolic vorbind,  încă de la săvârşirea primul păcat biblic al omului, respectiv păcatul primordial al Evei care, după ce a fost hărăzită să trăiască în Grădina Edenului împreună cu Adam, nu şi-a putut stăpâni curiozitatea (îndemnată şi de şarpe) să nu se înfrupte împreună cu Adam din fructul (mărul) oprit, încălcând astfel porunca lui Dumnezeu, care, pentru săvârşirea acestei fapte, a decis definitiv să-i izgonească pe primii oameni din Paradis.  Iată deci cum a apărut primul conflict între oameni şi Dumnezeu – creatorul lor şi s-a manifestat judecata divină faţă de vinovaţii primului conflict, exprimat printr-un păcat, şi anume: păcatul originar care, după unele interpretări filozofice derivate din nevoia omului de a se disculpa de păcatul originar, ar reprezenta pedeapsa divină pentru nevoia stringentă de cunoaştere a omului[1].

De la apariţia lor primordială şi până astăzi, conflictele se înmulţesc şi se înlănţuie, descind unele din altele, apar noi conflicte derivate din alte cauze care, la rândul lor se întretaie cu cele existente generând, în acest mod, o reţea conflictuală ce necesită, de cele mai multe ori, o abordare responsabilă din partea entităţilor implicate. Existenţa conflictelor este parte integrantă a vieţii, care nu poate subzista fără ele.

Omul este o fiinţă socială iar, de-a lungul timpului, mulţi autori au încercat să cerceteze natura sociabilă a omului conturându-se astfel două opinii. Unii autori consideră că omul este sociabil prin natura sa[2] în timp ce alţi autori opinează că omul nu este sociabil de la natură, ci este în mod natural egoist, căutând doar binele propriu, fiind deci insensibil faţă de binele altora[3].

Fiind atât de bogată cauzalitatea conflictelor este firească şi multitudinea teoriilor care încearcă să explice această cauzalitate. Dar, de la analiza conflictului ca relaţie socială va trebui să trecem la analiza subiecţilor conflictului care se determină social şi istoric. Unele teorii s-au construit pornind de la această analiză a subiecţilor conflictului care face ca acelaşi tip de conflict să îmbrace forme de manifestare diferite, de la o perioadă istorică la alta sau de la o comunitate la alta. Cel mai la îndemână exemplu a fost şi este conflictul permanent legat de acapararea, controlul şi distribuţia resurselor. Dacă astăzi acest conflict perpetuu dă impresia că este diferit şi compoartă o conotaţie umană faţă de epocile precedente, în esenţă, păstrează aceeaşi schemă ideatică. Continue reading

Teoria si practica medierii

Beatrice Blohorn-Brenneur, Medierea pentru toti. Teoria si practica medierii, Editura Universitara, 2014

Fără a ne cunoaște unii pe alții, avem uneori imagini despre persoane, profesii, instituții (…) pe care le numim reprezentări. Aceste reprezentări ne vin în minte atunci când nu se vorbește despre dl. X., dna Y…. Dar și atunci când nu se vorbește despre muncitori, funcționari, contabili, patroni, infirmieri, mediatori, avocați, magistrați… Câteodată chiar, când întâlnim un muncitor, un patron, un infirmier, prejudecățile noastre funcționează ca un filtru: îl vom vedea mai degrabă pe acesta decât realitatea celuilalt. Mai rău: în această cercetare a adevărului se întâmplă chiar ca profesionistul însuși să caute uneori a se conforma cu imaginea presupusă de public.

Or, aceeași persoană se poate descoperi foarte diferit în cadrul său profesional și în alt context: amical, familial etc. Persoana formează un tot.

Béatrice Blohorn-Brenneur este magistrat. Eu am întâlnit-o la diverse conferințe referitoare la mediere. De departe, bineînțeles, ca orice ființă umană, nu am scăpat acestor proiecții asupra profesiei. Chiar după 15 ani de activitate, în fața a sute de magistrați în cadrul formării continue la École nationale de la magistrature, mi-am păstrat imaginea prestabilită a magistratului: sobru, serios, grav, chiar pretențios uneori, situându-se deasupra unor implicări, sigur pe piedestalul său, simțindu-se poate chiar superior celorlalți.

Foarte repede, Béatrice Blohorn-Brenneur m-a interesat mult, pentru că persoana sensibilă a magistratului mi-a apărut în spatele imaginii profesiei sale.

La fel, relaționarea cu mai mult de o mie cinci sute de avocați întâlniți în cadrul formării cu privire la mediere, m-a făcut să-i cunosc prin prisma legăturilor amicale, în afara funcției. Am descoperit atunci magistrați și avocați care, departe de a fi înfumurați, erau modești, în căutarea unei certitudini în cunoașterea subtilităților, relațiilor umane, sursă a numeroase conflicte pe care le conduseseră, conciliaseră sau judecaseră.

Aceste cunoștințe nu le-au fost transmise la cursurile pentru formarea lor profesională inițială.

De la formarea juridică la formarea pentru mediere

Ce am aflat despre formarea profesională generală în domeniul juridic? Continue reading

Aspecte esentiale referitoare la clauza de mediere

In orice conventie ce priveste drepturi asupra carora partile pot dispune, acestea pot introduce o clauza de mediere, a carei validitate este independenta de validitatea contractului din care face parte conform dispozitiilor art. 2 alin. (5) din Legea 192/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

Clauza de mediere nu este definita de legiuitor. In absenta unei definitii legale incercam sa definim clauza de mediere drept acea prevedere inclusa intr-o conventie prin care partile convin de a recurge la mediere pentru solutionarea litigiului ivit intre ele in derularea contractului.

O astfel de obligatie asumata de parti este o obligatie de mijloace, nu de rezultat, asa incat esecul solutionarii amiabile nu poate fi considerata o neexecutare culpabila a obligatiei.

Legea medierii nu prevede o sanctiune in cazul nerespectarii clauzei de mediere.

Independenta validitatii clauzei de mediere fata de validitatea contractului din care face parte inseamna ca o astfel de clauza va ramane valabila chiar daca este contestata valabilitatea contractului din care face parte.

Sursa: Manualul Mediatorului de Succes-http://e-juridic.manager.ro/articole/aspecte-esentiale-referitoare-la-clauza-de-mediere-17069.html

Este posibila medierea pentru romani pe teritoriul altei tari?

Am vazut ca din ce in ce mai multi oameni isi exprima parerea despre mediere si vreau sa povestesc cum am ajuns eu la concluzia ca medierea poate fi o solutie buna pentru noi. De cinci ani lucrez in Italia si, la inceput, am fost angajata fara acte, la o familie care nu doar ca nu imi respecta drepturile ca angajat, dar nici drepturile de om. La momentul respectiv, am suferit foarte mult, insa aveam nevoie de bani ca sa imi intretin copiii la scoala, asadar am continuat asa, pana s-a ajuns la o limita si am plecat, lasand lucrurile asa. Neavand acte in regula, nu am indraznit sa lupt pentru drepturile mele. Acum sunt cu acte in regula si mi se respecta tot ceea ce scrie in contract, insa sunt femei care se afla la inceput, vin si lucreaza aici in orice fel de conditii si suportand orice, pentru cativa bani cu care sa isi intretina familia din tara.

In conditiile in care a te lupta cu strainii intr-un proces, intr-o tara straina, este aproape imposibil pentru noi, romanii, as dori sa stiu daca s-ar putea apela la un mediator in astfel de cazuri. Daca nu ne trateaza normal, ca pe niste angajati, daca nu ne respecta dreptul la concediu de odihna, cui am putea noi, romanii, sa ne adresam? Exista mediatori romani in Italia sau trebuie sa apelam la mediatori din tara?

Cunosc foarte multi romani care lucreaza la companii mari, iar salariile vin intotdeauna cu mari amanari, pe motiv ca e criza… Sunt cazuri de romani care au muncit in constructii, in conditii foarte grele, iar cand si-au cerut salariile, au primit doar o parte, pe motiv ca sunt stranieri si pot astepta sau trebuie sa astepte daca vor sa-si pastreze locul de munca. Situatia este foarte grea, la tot pasul intalnesti romani care au dificultati cu angajatorii sau care sunt angajati fara acte si trebuie sa rabde pentru ca nu au alta alternativa.

As vrea sa stiu daca romanii din Italia sau din alte tari din Europa pot fi protejati cu ajutorul medierii, daca se poate apela la un mediator in cazul in care acestia se afla in dificultate. Nu cred ca este vorba de altceva, cred, mai degraba, ca se incearca sa se profite, dat fiind faptul ca se stie ce salarii sunt la noi si cat este de greu sa gasesti un loc de munca, asadar patronii italieni afirma ca trebuie sa ne multumim cu conditiile date, daca vrem sa ne pastram locul de munca, fie ca esti roman, polonez, ucrainean, african sau chinez.

Nu am auzit de cazuri in care vreun strain sa fi castigat in instanta in fata unui italian, poate ca au existat, insa eu nu stiu… Stiu doar ca, dintre cati romani cunosc eu, nici unul nu ar fi dispus sa se adreseze instantei pentru a-si castiga drepturile, considerand ca ar fi o lupta deja pierduta. Ar fi medierea posibila si in acest caz si, daca da, cum anume?

Sursa:http://brander.ro/index.php/consumatoriiaucuvantul/65-este-posibila-medierea-pentru-romani-pe-teritoriul-altei-tari

Translate this site:

ADRESA:

BUCURESTI, STR IENACHITA VACARESCU NR 17 A SECTOR 4 BUCURESTI REPER HOTEL HOROSCOP - STATIA METROU UNIRII IESIREA BD DIMITRIE CANTEMIR - Pentru programare la o sedinta de mediere nu ezitati sa ne contactati la:
-Tel:0768.511.900

e-mail:

mediatormustateanu@gmail.com

Mediator Bucuresti

Birou de Mediator Petru Mustateanu a fost infiintat si isi desfasoara activitatea in baza prevederilor Legii 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator cu modificarile si completarile ulterioare, a Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului de Mediere precum si a Hotararilor Consiliului de Mediere. Titularul biroului a fost autorizat ca mediator de catre Consiliul de Mediere prin Hotararea nr. 1923. DIN 15.04.2000. Birou de Mediator este prezent in Tabloul Mediatorilor emis de Consiliul de Mediere si publicat in Monitorul Oficial a Romaniei.

October 2014
M T W T F S S
« Sep    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Intrebarea mediatorului:

* Daca ati avea o problema ati prefera :

View Results

Loading ... Loading ...

PROGRAM MEDIERE BUCURESTI

MEDIATOR