Accelerarea soluționării proceselor in istorie – anul 1776

Preocuparea pentru accelerarea soluționării soluțiilor pronunțate de instanțele de judecată nu este nouă. Cercetarea documentelor de arhivă ne relevă similarități între preocupările domnitorului Alecsandru Ipsilanti, în primasa domnie în Țara Românească, cu preocupările din zilele noastre.

Dacă în anul 2010 era adoptată “Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea soluționăriiproceselor , în anul 1776  Alecsandru Ipsilanti adoptă un hrisov domnesc cu scopul “să ia sfârșit toate [judecățile] fără zăbavă”.

Astfel, în hrisovul din 8 mai 17776 se arată: “îți facem domniia mea în știre, că judecățile norodului fiind multe și vrînd domniia mea să să caute și să ia sfîrșit toate, nu numai după pravilă cu toată dreptatea, ci și fără zăbavă ca să nu să cheltuiască oamenii zăbovindu-și și trepădîndu-să, mai vîrtos cei din partea locului care sînt dăpărtați șI nu pot ajunge cu lesnire pe aici, iată am orînduit domniia mea la Craiova pe dumnealui..”. “dându-i și ascultîndu-i cu bună voire făr’ dă a nu-i zăbovi nimic“

Așadar, în vederea soluționării rapide a proceselor, pentru ca justițiabilii să nu mai cheltuiească nici energie (“zăbovindu-și“) și nici bani (“trepădîndu-să“) domnitorul Alecsandru Ipsilanti la 8 mai 1776 adoptă mai multe măsuri:

1. numește judecători la judecătoria Craiova: “iată am orînduit domniia mea la Craiova pe dumnealui ….. i pe ceilalți boeri orînduiți prin deosibite cărțile domnii mele, ca înpreună cu dumnealui cinstit și credincios boeriul domnii mele Manolache Romanitis biv paharnic, caimacamu Craiovei“;

2. stabilește regulile de judecată: “să căutați judecățile norodului și după cum aici către dumnealor boerii cei rînduiți la treaba judecătorii, am dat în scrisă luminare și povățuire cum să urmeze, asemenea și acolea la Craiova, pe larg învățătură cu povățuire în scris s-au fost trimis“;

3. stabilește celeritatea procesului: “Care acele ponturi și învă­țături puindu-le dar dumneavoastră înnainte-vă, pururea să urmați a căuta treaba judecă­torii cu temere dă suflet, făr’de lenevire, adunîndu-vă cu toții pe toate zilile la locul cel orînduit ca să căutați pricinile“;

4. stabilește competența acestei instanțe: “să căutați pricinile, nu numai acelor ce vor veni cu poruncile domnii mele de aici, ci și acelor ce vor năzui la dumneavoastră să-și arate păsurile lor dă judecăți priimin- du-i și ascultîndu-i cu bună voire făr’ dă a nu-i zăbovi nimic“;

5. reglementează procedura scrisă și comunicarea în scris a hotărârii: “și cu dreptul judecind ori pentru ce pricină măcar cît dă mică, să faceți carte dă judecată în scris la mîna celui ce au dobîndit dreptatea care să fie iscălită de toți, iar nu numai de unul”

6. reglementează apelul și termenul împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță: “iar la mîna celui neodihnit carile va vrea a face apelație, să-i dați adeverință de sorocu ce li s-au pus amîndurora a să afla la divan“

7. reglementează recompensele și sancțiunile împotriva celor care nu își îndeplinesc atribuțiile: și pe care îl vom cunoaște domniia mea drept, în lucrarea faptii aceștiia și cu silință a înplini datoriia lui, îl vom cinsti și îl vom milui, iar pe carile îl vom dovedi păzind hatâruri și nu va urma acelor învățături care prin ponturi s-au dat, nu numai că va fi lipsit din rânduiala aceasta, ci încă să va și necinsti.

7. reglementează salarizarea judecătorilor: și pentru slujba și osteneala dumneavoastră veți lua leafa cea orânduită de acolea, la fieșcare trei luni o dată după hotărârea ce iaste pentru toți.

Redăm în continuare documentul din 1776 aflat în arhivele statului (Arh. St.Buc. Ms. nr. 1, f 111 v. -112 v), cu precizarea că vom prezenta în viitor și care a fost impactul acestei reforme.

Carte domnească prin care sînt orînduiți boieri pentru ca împreună cu caimacamul Craiovei să judece pricinile ,,fără zăbavă”

“Judecătorii ce s-au orânduit la Craiova.

Dumnealui Fota Vlădăianu biv vel paharnic, dumealui Stan Jiianu biv vel paharnic, dumnealui Ștefan Bibescu biv vel stolnic, dumnealui Ioniță Brăiloiul vel sluger, dumnealui Barbul Știrbeiu biv vel sluger.

Davat gospodstvo mi, credincios boeriul domnii mele ….[1] sănătate ! îți facem domniia mea In știre, că judecățile norodului fiind multe și vrând domniia mea să să caute și să ia sfârșit toate, nu numai după pravilă cu toată dreptatea, ci și fără zăbavă ca să nu să cheltuiască oamenii zăbovindu-și și trepădîndu-să, mai vârtos cei din partea locului care sunt depărtați și nu pot ajunge cu lesnire pe aici, iată am orânduit domniia mea la Craiova pe dumnealui…..[2] pe ceilalți boeri orânduiți prin deosibite cărțile domnii mele, ca înpreună cu dumnealui cinstit și credincios boeriul domnii mele Manolache Romanitis biv paharnic, caimacamu Craiovei, să căutați judecățile norodului și după cum aici către dumnealor boerii cei rânduiți la treaba judecătorii, am dat în scrisă luminare și povățuire cum să urmeze, asemenea și acolea la Craiova, pe larg învățătură cu povățuire în scris s-au fost trimis. Care acele ponturi și învățături puindu-le dar dumneavoastră înnainte-vă, pururea să urmați a căuta treaba judecătorii cu temere dă suflet, făr’de lenevire, adunîndu-vă cu toții pe toate zilile la locul cel orînduit ca să căutați pricinile, nu numai acelor ce vor veni cu poruncile domnii mele de aici, ci și acelor ce vor năzui la dumneavoastră să-și arate păsurile lor dă judecăți priimin-du-i și ascultându-i cu bună voire făr’dă a nu-i zăbovi nimic și cu dreptul judecind ori pentru ce pricină măcar cât dă mică, să faceți carte dă judecată în scris la mâna celui ce au dobândit dreptatea care să fie iscălită de toți, iar nu numai de unul, iar la mâna celui neodihnit carile va vrea a face apelație, să-i dați adeverință de sorocu ce li s-au pus amândurora a să afla la divan.

Ci dar, aceasta să nu o socotiți numai drept milă, pentru că domniia mea te-am orânduit și pentru treabă a să urma necontenit judecățile tuturor și a nu rămânea nici unul neîndreptat și trebue să socotești că judecățile sunt cea mai mare treabă silindu-vă a nemeri dreptul. Și pe care îl vom cunoaște domniia mea drept, în lucrarea faptii aceștiia și cu silință a înplini datoriia lui, îl vom cinsti și îl vom milui, iar pe carile îl vom dovedi păzind hatâruri și nu va urma acelor învățături care prin ponturi s-au dat, nu numai că va fi lipsit din rânduiala aceasta, ci încă să va și necinsti. Și pentru slujba și osteneala dumneavoastră veți lua leafa cea orânduită de acolea, la fieșcare trei luni o dată după hotărârea ce iaste pentru toți. I i. saam receh gospodstvo mi”.