Divorț la ambasadă vs divorț în țară

Problema divorțului pentru cetățenii români aflați în străinătate poate fi neplăcută în lipsa unor soluții juridice eficiente și a unor profesioniști experimentați în dreptul familiei. Legislația română explică clar modalitatea prin care cetățenii români aflați în străinătate pot oficia desfacerea căsătoriei.

Prin informațiile oferite de misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României acreditate în străinătate, pe siteurile proprii, personalul consular explică faptul că:” Misiunile diplomatice nu pot efectua inscrierile de mentiuni de casatorie si de divort sau anulare sau incetare a casatoriei, acestea făcându-se numai în țară.” (detalii pe: https://londra.mae.ro/node/510sau: https://paris.mae.ro/node/376Cu toate acestea, prin serviciile juridice oferite de echipa noastră, cetățenii români pot divorța fără să fie nevoie să se prezinte personal în țară, prin corespondență, comunicând cu noi prin e-mail, telefon, WhatsApp și servicii poștale. În acest sens legea prevede că, indiferent de localitatea in care a fost incheiată casatoria,  atunci cand soții nu mai au locuința în România, autoritatea competentă pentru a consfinți desfacerea căsătoriei este Camera de Consiliul ce aparține de Judecatoria Sectorului 5 București, conform Art 914 .2) N.C.P.C, sector pe raza caruia ne desfașurăm activitatea. De aceea considerăm că atât experiența cât și amplasarea sediului biroului nostru in proximitatea Judecatoriei Sector 5 Bucuresti, contribuie la eficacitatea cu care soluționam dosarele clientilor noștri.

Ce bază legală avem pentru efectuarea divorțului prin corespondență?

Portalul European E-Justice actualizeaza permanent informatiile necesare statelor membre, ultima dintre actualizari facand referire la Medierea familiala transfrontaliera.  Aici se menționează foarte clar încurajarea profesioniștilor în drept la utilizarea medierii on-line: “Introducerea unor mijloace moderne de comunicare [telefon, videoconferinta (online), camere web etc.] contribuie la reducerea costurilor si faciliteaza organizarea medierii in cazul in care prezenta fizica a partilor nu este posibila. Astfel de instrumente tehnice ar trebui sa fie disponibile in fiecare stat membru si ar trebui testata medierea „la distanță”.  Citește mai departe>>

Divorț din străinătate pentru familii fără copii

Cetățenii români aflați în străinătate pot divorța de partenerii lor români sau de altă naționalitate prin corespondență cu ajutorul serviciilor noastre concepute special pentru ca deranjul clienților noștri să fie minim. În condițiile în care nu există copii minori rezultați din căsătoria supusă divorțului și nu există nici bunuri care să fie partajate procedura este mai simplă iar costurile mai mici.

Atât pentru divorțurile fără copii sau/și bunuri cât și pentru divorțul familiilor care au copii sau care au achiziționat bunuri imobile în timpul căsătoriei, procedura simplificată utilizată de echipa noastră este următoarea: citește mai departe>> 

Pot să divorțez fără să ajung în țară?

Cum pot divorța dacă mă aflu în străinătate?

Pentru ca dumneavostră să puteți divorța din străinătate, prin corespondență, fără să fie nevoie să veniți în țară, am conceput un pachet de servicii care funcționează eficient începând din anul 2011 și pe care îl îmbunătățim permanet adaptându-l la noutățile legislative naționale sau europene. Concret, dumneavoastră veți  CITEȘTE MAI DEPARTE>>

Cum pot să divorțez fără să trec printr-un proces?

Adaptarea legislației românești la normele U.E. permite ca divorțul să poată fi efectuat în mai multe modalități juridice. Pe lângă clasicele ” divorțul la notariat ” și ”divorțul pe cale judecătoreasă”  există și o formulă modernă, europeană, care poate fi utilizată în special când soții nu sunt de acord cu desfacerea căsătoriei sau nu sunt de acord cu condițiile desfacerii căsătoriei- medierea.  Procedura poate fi utilizată atât de familiile cu copii minori cât și de către familiile Citește mai departe>>

Este necesară ancheta sociala pentru divorțul prin acordul soților pe cale judiciară solicitat în baza unui acord de mediere?

Aparent o forma de protectie a interesului superior al minorului, ancheta sociala a devenit in timp o procedura birocratica desueta, in care uneori functionarii zelosi intra in casele oamenilor pentru a face niste verificari dupa criterii doar de ei stiute, creand disconfort si ingreunand timpul in care oamenii asteapta cu sufletul la gura hotararea de divort. Dincolo de realitatea neplacuta, ancheta sociala pentru divortul prin acordul sotilor pe cale judiciara, cu sau fara un acord de mediere, nu pare a avea o sustinere legala expresa, asa cum reiese din analiza Noului Cod civil. Articolul 374 NCC, consacrat divortului prin acordul sotilor, nu face nicio mentiune despre ancheta sociala, singura obligatie mentionata in sarcina instantei fiind aceea de a verifica existenta consimtamantului liber si neviciat al fiecarui sot. De altfel, se pare ca singura mentiune clara a anchetei sociale obligatorii in NCC o gasim la articolul 375 alin. (2), in care se vorbeste exclusiv despre felul in care se constata divortul prin acordul partilor de catre notarul public. Retinem astfel ca singura institutie tinuta expres de NCC sa solicite un raport de ancheta sociala pentru divortul prin acord este institutia notarului public. Restul sunt optionale sau discutabile.

Divortul prin acordul sotilor pe cale judiciara solicitat in urma unui acord de mediere

Nejustificarea anchetei sociale pentru divortul solicitat in baza unui acord de mediere este sustinuta de Legea nr. 192/2006, prin care legiuitorul prevede expres faptul ca: art. 64 alin. (1^1) „Acordurile de mediere incheiate de parti, in cauzele/conflictele ce au ca obiect exercitiul drepturilor parintesti, contributia parintilor la intretinerea copiilor si stabilirea domiciliului copiilor imbraca forma unei hotarari de expedient.

Mai mult decat atat, pentru ca instanta sa poata emite o hotarare de expedient in baza acordurilor de mediere, legiuitorul a avut grija sa nu neglijeze nici interesul superior al minorului prin art. 65: „Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii sa nu contravina interesului superior al copilului, va incuraja parintii sa se concentreze in primul rand asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilitatii parintesti, separatia in fapt sau divortul sa nu impieteze asupra cresterii si dezvoltarii acestuia.” Tot aici mentionam si art. 66 alin. (2) „Daca, in cursul medierii, mediatorul ia cunostinta de existenta unor fapte ce pun in pericol cresterea sau dezvoltarea normala a copilului ori prejudiciaza grav interesul superior al acestuia, este obligat sa sesizeze autoritatea competenta.”

Concluzia care se impune analizand logica textelor mentionate este ca legea nu prevede necesitatea anchetei sociale in cazul unui divort pe cale judiciara, solicitat in urma unui acord de mediere, legiuitorul punand in sarcina mediatorului supravegherea interesului superior al copilului.

Ducand si mai departe logica discutiei, sa ne imaginam ca parintii stabilesc locuinta minorului la domiciliul tatalui, iar, in urma anchetei sociale, reiese ca in interesul copilului este ca locuinta acestuia sa fie la mama. Sa ne imaginam si faptul ca, in urma raportului de ancheta sociala, instanta stabilieste locuinta minorului la mama, chiar daca intelegerea parintilor este sa locuiasca copilul la tata. Intrebarea care se naste este cum se va putea pune in executare aceasta hotarare peste vointa partilor? Sau, sa ne imaginam ca parintii stabilesc locuinta copilului doua saptamani la mama si doua la tata, formula recomandata de toate forurile juridice si de psihologie, iar ancheta sociala concluzioneaza ca la domiciliul mamei nu sunt suficiente perne de puf, in aceasta situatie ce va stabili instanta? Ce imbunatateste, ce schimba, care este plusul adus de ancheta psihosociala? Ce scop are efectuarea anchetei sociale daca ea nu schimba nimic in realitatea de dupa divort? Mergand pe firul logic, in cazul divortului la notariat, daca din raportul de ancheta socială rezulta ca acordul sotilor privind exercitarea in comun a autoritatii parintesti sau cel privind stabilirea locuintei copiilor nu este in interesul copilului, exista sanctiunea prevazuta de art. 376 alin. (5). Dar, in cazul in care suntem in fata unui divort prin acordul sotilor pe cale judiciara solicitat in urma unui acord de mediere, nu exista prevedere clara, nu exista sanctiune si nu exista nici macar un efect concret in viata parintilor care isi vor creste copiii asa cum au convenit, indiferent de rezultatul raportului anchetei, o hotarare judecatoreasca contrara vointei partilor neputand fi pusa in executare!

In plus, principiul interesului superior al copilului prevazut la art. 263 NCC, nu face nicio referire la necesitatea unui raport de ancheta sociala, in schimb prevede in alin. (2): „Pentru rezolvarea cererilor care se referă la copii, autoritatile competente sunt datoare sa dea toate indrumarile necesare pentru ca partile sa recurga la metodele de solutionare a conflictelor pe cale amiabila. Culmea este ca indrumarile spre calea amiabila sunt sporadice, in timp ce solicitarea raportului de ancheta sociala este frecvent. Pentru a nu exista echivoc, importanta deciziei parintilor cu privire la copii este sustinuta si de art. 106 alin. (1) NCC, in care se prevad masurile de ocrotire: „Ocrotirea minorului se realizeaza prin parinti, prin instituirea tutelei, prin darea in plasament sau, dupa caz, prin alte masuri de protectie speciala anume prevazute de lege.” Pentru a ne asigura despre intentia legiuitorului, cautam in ce alte situatii deciziile majore ale parintilor cu privire la propriii copii sunt conditionate de o ancheta psihosociala si gasim art. 114 NCC, in care se vorbeste despre faptul ca „Parintele poate desemna, prin act unilateral sau prin contract de mandat, incheiate in forma autentica, ori, dupa caz, prin testament, persoana care urmează a fi numită tutore al copiilor sai.” Avand in vedere faptul ca ocrotirea minorului conform art. 106 NCC se face, in primul rand, prin parinti, si ca parintele poate desemna, conform art. 114 NCC, persoana care urmeaza a fi tutore al copiilor sai, fara ca aceasta procedura sa fie conditionata de o ancheta sociala, cerinta fiind sa faca dovada conditiilor materiale si a garantiilor morale, intreb, parintii pot desemna un strain sa fie tutore copiilor lor, dar nu pot stabili la care dintre parinti sa aiba copiii locuinta, decat daca trec prin procedura anchetei sociale?

Curios este ca, in lipsa unei prevederi legale precise, precum si in lipsa unei logici jurdice, unele instante continua sa solicite raportul de ancheta sociala in cazul divortului prin acordul sotilor pe cale judiciara solicitat in urma unui acord de mediere, dar evita sa puna in aplicare prevederile art. 2273 NCC.

Sigur ca imi veti spune sa iau in calcul si prevederile art. 396400 NCC, unde se face vorbire despre raportul de ancheta psihosociala, dar fara sa se mentioneze daca este vorba despre divortul prin acord sau divortul in contradictoriu. Ba chiar unele articole sunt peste puterea mea de intelegere. Daca acceptam ca sintagma „interesul superior al copilului” se refera la prevederile art. 263 NCC care defineste principiul interesului superior al copilului, iar acest articol insista pe respectarea dorintelor si intereselor parintilor obtinute pe cale amiabila de care autoritatile trebuie sa tina cont intr-un timp rezonabil, atunci cum este posibil ca o intelegere intre parinti sa fie contrara interesului superior al copilului, asa cum exprima art. 400 NCC? Ori poate ca exista un alt interes superior al copilului in sens juridic diferit cel definit de art. 263 NCC?

In alta ordine de idei, dialectica despre necesitatea anchetei sociale pentru divortul prin acordul sotilor pe cale judiciara solicitat in urma unui acord de mediere este data de prevederile art. 396 NCC, care enumera factorii de care va tine cont instanta atunci cand stabileste raporturile dintre parintii divortati si copiii lor minori, separand prin virgula urmatoarele: interesul superior al copilului, concluziile raportului de ancheta sociala si, daca este cazul, invoiala parintilor pe care ii asculta. Intrebarea fireasca este daca instanta trebuie sa tina cont de toti acesti factori, de numai unul din ei luati in ordinea enumerarii sau de unul oarecare, la alegerea instantei? Pentru ca, daca alegem ca toti factorii enumerati sunt indispensabili, atunci incepem cu interesul superior al minorului si cu indrumarile pe care instanta este datoare sa le dea pentru ca partile sa recurga la metodele de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, asa cum prevede art. 263 alin. (2) si cum am explicat in articolul: Sunt datoare instantele sa indrume partile la mediere in cazul divortului cu copii minori? si numai dupa aceea la concluziile raportului de ancheta sociala.

Iar, daca criteriile prevazute de art. 396 NCC nu sunt toate obligatorii, ci numai unul, atunci propun sa il alegem pe cel care ne impaca constiinta, si nu pe cel care ne umple dosarele cu hartii.

Poate pentru ca vechiul cod avea o orientare mai comunista, in care statul trebuia sa hotarasca pentru individ peste vointa acestuia, iar obisnuinta cu spiritul noul cod se face mai greu, poate ca tendinta noastra este sa ne incredem mai mult in autoritati si mai putin in deciziile parintesti, apreciind parintele drept „parintele aligator„, dar dragostea parinteasca nu poate fi inlocuita de un document, iar „Acordurile de mediere incheiate de parti, in cauzele/conflictele ce au ca obiect exercitiul drepturilor parintesti, contributia parintilor la intretinerea copiilor si stabilirea domiciliului copiilor, imbraca forma unei hotarari de expedient. (Legea nr. 192/2006, art 64 alin.(1^1)).

Mediator Petru Mustateanu 

Divorț la notar fără să fim de acord

Avantajele incontestabile ale divortului prin notariat prin comparatie cu divortul pe cale judecatoreasca face ca procedura simplificata de divort pe cale amiabila sa fie preferata in foarte multe situatii de familiile care au decis sa renunte la viata in cuplu, in conditiile in care acestea au ajuns la un acord cu privire la conditiile desfacerii casatoriei. Cu toate acestea, situatiile de viata sunt complexe, incarcatura emotionala puternica, iar simpla decizie de a divorta nu este suficienta, in special in varianta in care sunt necesare decizii cu privire la viata copiilor dupa divort. O simpla prevedere de exercitare in comun a autoritatii parintesti nu este suficienta, avand in vedere ca minorii au nevoie de predictibilitate, iar o intelegere bine detaliata, gandita corect de la inceput, elimina orice discutie in contradictoriu ce poate aparea pe parcurs din lipsa unei intelegeri concrete. Trebuie avut in vedere faptul ca notarul public este abilitat potrivit legii (art. 375 din noul Cod Civil) sa constate desfacerea casatoriei prin acord a sotilor şi sa dispuna eliberarea certificatului de divort, indiferent daca sotii au sau nu copii minori nascuti din casatorie, din afara acesteia sau adoptati, doar in conditiile in care acestia sunt perfect de acord cu privire la toate aspectele presupuse de desfacerea casatoriei.

Art. 375 

 (2) Divortul prin acordul sotilor poate fi constatat de notarul public si in cazul in care exista copii minori nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati, daca sotii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care sa il poarte dupa divort, exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti, stabilirea locuintei copiilor dupa divort, modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre parintele separat si fiecare dintre copii, precum si stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.

Asadar, legiuitorul a prevazut ca notarul public este abilitat sa constate desfacerea casatoriei daca sotii au convenit deja asupra acestui lucru si nu ajute partile sa obtina un acord cu privire la conditiile desfacerii casatoriei.

In cazul acesta, se naste intrebarea, ce putem face daca vrem sa divortam la notariat, dar nu suntem de acord in toate privintele, sau ce facem daca nu suntem siguri ca intelegerea noastra cu privire la modul de exercitare a autoritatii parintesti este cea mai buna si, totusi, dorim sa divortam pe cale notariala?

Divortul cu copii minori la notariat

Varianta ideala de divort cu copii minori este aceea in care inainte de a merge la notariat pentru a oficializa desfacerea casatoriei avem o intalnire cu un mediator. Mediatorul este abilitat potrivit legii (art 64, 65, 66 din Legea nr. 192/2006) sa rezolve prin mediere neintelegerile dintre soti privitoare la continuarea casatoriei si a tuturor celorlalte aspecte ce rezulta din decizia de a pune capat unei casnicii:

Legea nr. 192/2006 art. 64:

(1) Pot fi rezolvate prin mediere neintelegerile dintre soti privitoare la:

a) continuarea casatoriei;
b) partajul de bunuri comune;
c) exerciiul drepturilor parintesti;
d) stabilirea domiciliului copiilor;
e) contributia parintilor la intretinerea copiilor;
f) orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.    

Art. 65

Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii sa nu contravina interesului superior al copilului, va incuraja parintii sa se concentreze in primul rand asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilitatii parintesti, separatia in fapt sau divortul, sa nu impieteze asupra cresterii si dezvoltarii acestuia.

Art. 66

Inainte de incheierea contractului de mediere sau, dupa caz, pe parcursul procedurii, mediatorul va depune toate diligentele pentru a verifica daca intre parti exista o relatie abuziva ori violenta, iar efectele unei astfel de situatii sunt de natura sa influenteze medierea şi va decide daca, in asemenea circumstante, solutionarea prin mediere este potrivita. Dispozitiile art. 54 sunt aplicabile in mod corespunzator.

Cunoscand aceste informatii, putem concluziona ca varianta optima este aceeea in care sotii convin conditiile desfacerii casatoriei la mediator, iar apoi merg la notariat unde se oficializeaza desfacerea casatoriei. Personal am colabarari cu multi notari publici din Bucuresti, profesionisti care au inteles ca divortul nu este sfarsitul unei casnicii, ci inceputul unei noi vieti, care poate fi mai buna sau mai rea, in functie de deciziile luate de soti odata cu desfacerea casatoriei.

Singurul impediment, deloc neglijabil, este ca serviciile a doi profesionisiti presupune plata a doua onorarii, ceea ce, aparent, ar putea fi privit drept o cheltuiala dubla. In realitate onorariile parcepute de notari si de mediatori nu sunt foarte mari, iar alternativa, adica un divort in contradictoriu pe cale judecatoreasca, in varianta in care ambii soti doresc sa aiba parte de o reprezentare juridica de calitate, ar presupune de asemenea plata onorariilor unor avocati, asadar alocarea unui buget similar, dar fara sa beneficiati de avantajele divortului mediator-notar.

Nu putine au fost situatiile in care cupluri divortate in graba au constatat ca lipsa unei intelegeri detaliate initiale face ca neintelegerile cu privire la copii sa devina din ce in ce mai acute in urma divortului, motiv pentru care mi-au solicitat ulterior serviciile de mediere pentru a-i ajuta sa stabileasca impreuna ce este mai bine pentru copii si pentru propria liniste in acelasi timp.

Prezint aceasta formula de desfacere a casatoriei doar cu pretentia de a fi inedita si fara sa minimalizez oricare din celelalte modalitati de divort care pot constitui varianta optima, in functie de situatiile de viata care sunt unice si care au nevoie de solutii personalizate.

Cu toate acestea imi pastrez convingerea ca nimeni nu poate decide pentru copii mai bine decat propriii parinti si ca acestia, oricat ar fi de mahniti de ruperea casatoriei, in prezenta unui mediator pot depasi emotiile, ambitiile si micile rautati pentru a obtine cea mai buna decizie cu privire la felul in care vor continua sa fie parinti, chiar dupa ce vor inceta sa mai fie sot si sotie.

Mediator Petru Mustăteanu

Sunt datoare instanțele să îndrume părțile la mediere în cazul divorțului cu copii minori?

In Romania, statul este obligat sa sprijine, prin masuri economice şi sociale, incheierea casatoriei, precum si dezvoltarea si consolidarea familiei, sau cel putin asa se pretinde. Mai grav este ca protectia asupra familiei se face declarativ, prin masuri economice si sociale, si atat. Masuri legale de protectie a familiei nu par a fi necesare conform celor mentionate in Cartea a II-a a Noului Cod Civil. Tocmai de aceea exista o singura modalitate de incheiere a casatoriei si cel putin trei modalitati de a o desface. In acest sens, voi insista in continuare asupra divortul in cazul familiilor cu copii minori pe cale judiciara, in care raporturile dintre parintii divortati si copiii lor minori se hotaraste de catre instanta, tinand seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala si, daca este cazul, de invoiala parintilor pe care ii asculta conform art. 396 NCC. Interesant este ca formalitatea raportului de ancheta psihosociala, o procedura in care functionarii zelosi, uneori chiar si fara studii de specialitate, intra in casele oamenilor pentru a face niste verificari dupa criterii doar de ei stiute, este nelipsita in procedura divortului pe cale judiciara, iar interesul superior al copiilor este doar o optiune, in ciuda amplasarii de catre legiuitor ca prim criteriu de stabilire a raporturilor intre parintii divortati si copiii lor minori.

Principiul interesului superior al copilului

Reglementat prin art. 263 in NCC, principiul interesului superior al copilului mentioneaza explicit faptul ca „Pentru rezolvarea cererilor care se refera la copii, autoritaţile competente sunt datoare sa dea toate indrumarile necesare pentru ca parţile sa recurga la metodele de soluţionare a conflictelor pe cale amiabila.” Pentru a nu exista dubii asupra metodelor de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, avem completarea data de art. 227 alin. (2) NCPC: „Cand considera necesar, ţinand seama de circumstanţele cauzei, judecatorul va recomanda partilor sa recurga la mediere, in vederea solutionarii litigiului pe cale amiabila, in orice faza a judecatii”. … Limpede ca lumina zilei!

Singura incertitudine in acest caz poate aparea asupra intelesului pe care il are termenul dator/datoare. Daca consultam D.E.X. intelegem ca dator= obligat (moraliceste sau prin lege, printr-o invoiala) sa faca ceva. – Lat. debitorius.

In egala masura retinem ca „sa dea toate indrumarile necesare pentru ca parţile sa recurga la metodele de soluţionare a conflictelor pe cale amiabila este tradus de NCPC ca insemnand „judecatorul va recomanda parţilor sa recurga la mediere, in vederea soluţionarii litigiului pe cale amiabila„. Daca nu este suficient, adaugam si faptul ca Directiva Europeana 2008/52/CE spune, de doua ori, si in preambul si in textul ei, ca nu se opune ca Statele sa-si stabileasca cu caracter obligatoriu incercarea partilor de a solutiona conflictul pe cale de mediere, cu conditia sa nu impiedice accesul liber la Justitie, de unde intelegem ca legiuitorul a avut acest lucru in vedere si ca actele normative din Romania prevad aceasta obligativitate, doar ca ea nu este pusa constant in aplicare! De retinut este faptul ca interpretarea europeana este aceea ca medierea nu este o impiedicare a accesului la justitie, ci o conditionare ca si plata taxei de timbru, care in egala masura este o conditie in vederea accesului la justitie.

O replica des intalnita este aceea ca instantele recomanda medierea, dar justitiabilii o refuza. Nu contrazic pe nimeni pana la proba contrarie. Insa, art. 227 alin. (3) NCPC spuna ca „in cazul in care judecatorul recomanda medierea, partile se vor prezenta la mediator, in vederea informarii lor cu privire la avantajele medierii. Dupa informare, partile decid daca accepta sau nu solutionarea litigiului prin mediere. Pana la termenul fixat de instanta, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, partile depun procesul-verbal intocmit de mediator cu privire la rezultatul sedintei de informare.” Asadar, afirmatia cu refuzul medierii de catre justitiabili ar trebui insotita si de un document care sa ateste acest lucru la dosarul cauzei. Stiu ca unele articole din Legea nr. 192/2006 au fost invalidate de CCR, dar art. 227 din NCPC este cat se poate de valabil.

Daca agream aceasta interpretare a actelor normative, se naste intrebarea: de ce in realitate instantele nu pun in aplicare in cele mai multe cazuri aceasta datorie prevazuta de lege? Poate pentru ca persoanele sau organismul interesat de punerea in aplicare a legii nu solicita in mod expres si repetat acest lucru? Care este valoarea sociala protejata de acest act normativ? Asa cum am mentionat mai sus, valoarea sociala care ar trebui protejata este interesul superior al copilului. Pe langa parintii neinformati si avocatii neinteresati, cine mai are in grija protejarea interesului superior al copilului? Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie, cea care spune pe propriul site ca indeplineste funcţia de autoritate de stat  prin care se asigura urmarirea si controlul aplicarii si respectarii reglementarilor din domeniul protectiei drepturilor copilului si adoptiei, precum si coordonarea activitatilor desfasurate de persoane juridice de drept public sau privat in acest domeniu; sa intelegem ca interesul superior al copilului  este o valoare sociala neglijata, atat de instante, cat si de ANPDCA? Sau ca ancheta psihosociala este asimilata intr-un mod eronat interesului superior al copilului care este cu totul altfel definit de legiuitor?

Dincolo de textul legii care trebuie respectat, fie ca ne este sau nu pe plac, inteleg ca exista o lipsa de incredere din partea instantelor fata de mediere, iar acest lucru duce la neaplicarea legii, chiar daca ea este concreta si utila, mai ales cand vorbim despre divortul familiilor cu copii minori. Poate ca si graba unor colegi mediatori de a intocmi acorduri de mediere incomplete, poate si promovarea medierii ca alternativa la instanta de judecata si nu ca instrument de facilitarea a actului de justitie, au condus la aceasta stare, dar indiferent de simpatii si antipatii, spiritul legii conduce clar spre dorinta legiuitorului national si european de a ajuta parintii sa hotarasca singuri ce este mai bine pentru propriii copii, dincolo de suferinta si ambitiile pe care le presupune un divort. Insist sa cred ca dragostea parintilor fata de propriul copil este mai importanta decat raportul anchetei psihosociale, si ca o intelegere detaliata obtinuta prin mediere a doi oameni care nu mai vor sa fie soti, dar vor continua sa fie parinti, fata de felul cum vor convietui dupa divort este mai utila copiilor decat o hotarare judecatoreasca obtinuta prin audierea martorilor, administrarea problelor, audierea copilului intrebat ,,cu cine vrei sa stai, cu mama sau cu tata”, vizita la domiciliul a unui strain care efectueaza o ancheta si o ura continua intre cei doi parinti care nu se va sfarsi odata cu judecarea cauzei. O simpla recomandare din partea judecatorului de a incerca solutionarea litigiului prin mediere va transforma doi oameni concentrati pe ura reciproca in doi oameni focusati pe dragostea fata de copil. Dorinta de a-i lua celuilalt copilul „pentru ca nu il merita” va deveni ingaduinta de a nu isi priva copilul de dreptul de a se bucura de ambii parinti. Poate ca eu am interpretat mai sus textul legii intr-o maniera subiectiva, iar datoria/obligativitatea nu este chiar atat de categorica pe cat o vad eu, dar judecatorul isi desfasoara activitatea conform legii si a propriei constiinte si, daca nu legea, atunci poate ca propria dumnealor constiinta va putea da o sansa copiilor ai caror parinti divorteaza, sa le aduca parintii la aceeasi masa, unde sa inteleaga ca ura unuia fata de celalalt scade considerabil manifestarea dragostei fata propriul copil!

Mediator Petru Mustateanu

Unde se face logodna legala?

Cine face actele de logodna?

Ce trebuie sa fac ca sa ma logodesc?

Prevazuta de articolul 266 NCC, logodna este promisiunea reciproca de a incheia casatoria. Totodata, logodna poate fi dovada convietuirii in concubinaj, in scopul de a genera drepturile ce rezulta din aceasta stare de fapt. Foarte important de stiut este faptul ca, pentru intocmirea actelor de logodna, este necesar ca cei doi concubini sa indeplineasca conditiile legale si anume varsta matrimoniala obligatorie de 18 ani, obligativitatea ca niciunul sa nu fie logodit sau casatorit cu o alta persoana, obligativitatea ca logodnicii sa nu fie rude, obligatia ca logodnicii sa fie alienati sau debili mintal, obligatia ca logodnicii sa nu fie de acelasi sex.

Cu toate ca legea nu prevede o formalitate solemna expresa pentru incheierea logodnei asa cum este in cazul casatoriei, art 266.3 NCC mentioneaza conditia ca, pentru a produce efecte juridice, logodna trebuie >>citeste mai departe>>

Mediator de penal – pretul imaginii

O suma de motive asupra carora nu voi insista au condus la imaginea publica privind medierea ca fiind ruda mai ieftina si mai neglijabila a avocaturii, iar mediatorul este prezentat drept tipul care ” impaca” oamenii, sau, mai critic, personajul care scapa infractorii de puscarie. Imaginea profesionistului ieftin si imoral face ca asteptarile cetatenilor sa fie din cele mai variate cand vine vorba de mediator. Pe de o parte un onorariu pentru mediere cat o treime din onorariul platit pentru avocat pare mult, pe de alta parte asteptarile sunt ca mediatorul sa ” il convinga” pe celalat sa accepte o intelegere cat mai avantajoasa. In plus, mediatorul trebuie sa garanteze ca ca efectele medierii vor fi cele mai bune, si tot el trebuie sa raspunda tuturor intrebarilor pentru ca este mai amabil si mai la indemana si pentru ca „pe domnul avocat nu as vrea sa il deranjez doar pentru cateva intrebari”. In aceste conditii consider necesare unele

clarificari privind rolul mediatorului de penal.

Prima si cea mai importante este ca un mediator ieftin este tot atat de eficient ca si un avocat ieftin, ca un medic ieftin, sau ca un telefon ieftin. Medierea nu trebuie aleasa in cauzele penale pentru ca este mai ieftina ci pentru ca este o modalitate complementara de solutionare a litigiului. Avocatul si mediatorul sunt parteneri, munca fiecaruia o completeaza pe a celuilalt. Mediatorul si avocatul nu sunt concurenti iar munca in echipa a celor doi profesionisti creste considerabil sansele unei solutii reciproc avantajoase. Prin urmare nu trebuie sa va feriti de avocatul dumneavostra cand veniti sa ma angajati pentru ca dumnealui va fi incantat sa lucram impreuna. Spun asta pentru ca mediatorul are obligatia de fi impartial, echidistant, si confidential prin urmare el nu convinge ci faciliteaza, el este cel care intelege nevoile fiecaruia pentru a va ajuta sa ajungeti la o intelegere reciproc avantajoasa. Demersurile mediatorului va ajuta sa obtineti o intelegere iar tehnicile aplicate in mediere au menirea ca fiecare sa il inteleaga pe celalat pentru ca la final toata lumea sa castige. Dar, intrebarile le adresati domnului sau doamnei avocat.

Ce putem garanta ca se intampla in urma unui acord de mediere panala ? 

Conform judecatorului Cristi Danilet, medierea în timpul unui proces penal este posibilă în latura penală pentru un număr restrâns de infracțiuni (anume cele cu privire la care este necesară plângerea prealabilă sau este posibilă împăcarea) – art. 67 alin.1 Lege 192/2006, iar în latura civilă este posibilă pentru orice infracțiune dar numai cu privire la pretențiile civile – art. 23 alin.1 NCpp. Dumnealui considera ca medierea în latură penală nu este textual posibilă (căci între victimă și făptuitor nu poate avea loc vreo negociere și nu se poate încheia vreo înțelegere cu privire la încadrarea juridică a faptei ori cu privire la aplicarea pedepsei ori cuantumul acesteia), iar medierea în latură civilă nu poate fi limitată doar la pretențiile civile.

Asadar, medierea este intelegerea partilor prin care se stinge conflictul ce a condus la cercetarea penala, iar efectele produse de acordul de mediere pot opera in cauza penala pentru infractiunile mentionate mai sus. Mediatorul poate garanta ca isi va face treaba cum stie el mai bine la fel ca si avocatul pe care l-ati angajat, va poate garanta echidistanta, impartialitate, confidentialitate, rabdare, o minte limpede pentru a facilita gasirea unei solutii, dar efecte juridice va poate garata doar legea si institutiile care o pun in aplicare.

Cu toate acestea, as putea gasi un mediator care sa tina cu mine?

Mi-as dori sa spun ca nu dar nu pot sa garantez pentru fiecare din colegii mei. Important este ca, si daca veti gasi un astfel de mediator, nu va poate ajuta cu nimic. Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor. Prin urmare, oricand partea care se considera defavorizata se poate ridica de la masa medierii desfiintand nu doar un rezultat partinitor ci si speranta de a mai ajunge vre-o data la un acord.

Cat costa medierea penala?

Onorariile mediatorilor variaza de la un profesionist la altul, personal consider ca onorariul nu trebuie sa aiba la baza presiunea dumneavostra ci timpul si dificultatea spetei in cauza. Ce trebuie retinut este ca dupa ce ati angajat un mediator ieftin care nu a obtinut un acord este mult mai dificil pentru un al doi-lea mediator sa intervina in cauza si implicit mai costisitor. O parere gresita despre activitatea mediatorului este o dificultate uriasa cand este vorba despre o profesie care se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile. Pe de alta parte nu este recomandata nici extrema opusa in care cel mai scump mediator se prezuma a fi cel mai bun. Important este ca relatia dintre mediator si clienti sa fie una baza pe respect in care oamenii sa respecte munca mediatorului iar mediatorul sa isi respecte clientii si profesia pentru a obtine castigul reciproc avantajos.

Mediator Petru Mustateanu