Medierea explicata pe înțelesul tuturor

Motto: Amintiti-va ca suntem unici, iar asta nu ne face diferiti, ci speciali.

In perioada de pregatire initiala pentru profesia de mediator, pentru mine, medierea a fost o revelatie pe care am avut-o, recunosc, spre sfarsitul perioadei de pregatire. Ulterior, am aflat camedierea este inteleasa cel mai greu de pe persoanele cu studii juridice.

Dar nu numai juristii au o problema in a intelege libertatea individului oferita de mediere, ci fiecare dintre noi. Traim o lume o a retetelor, a regulilor, a sabloanelor. Nu mai putem calatori fara harti, nu mai putem fi umani fara un ghid de bune maniere, nu mai putem fi frumosi fara sa respectam o moda, nu mai putem convietui fara justitie. Presa nu mai relateaza evenimente, ci ofera verdicte, prestatorul de servicii nu mai ofera optiuni, ci recomandari, iar libertatea de alege este inlocuita cu sabloanele rigide in care am ajuns sa traim. Mai nou, psihologii au stabilit un set de legi, de reguli pentru fericire. Daca ne gandim permanent la ceea ce recomanda ei si zambim tampi toata ziua, daca iubim orice rautate si nu avem nimic de reprosat nicicui, fericirea apare instant, pentru ca fericirea nu este oferita de libertatea de a alege, ci de spalarea pe creier oferita de reguli, de sabloane, de legi, spun ei.

Societatea, in general, Facultatea de Drept, in special, ne invata ca judecatorul imparte dreptatea in baza unor norme juridice. Si toti acceptam acest lucru fara sa ne intrebam cum poate un om sa astepte dreptatea de la un necunoscut, fara sa vada ca judecatorul imparte justitie, adica lege, adica norma juridica gandita si votata de niste straini care dorm in Parlament, si nu dreptate. Dreptatea mea este diferita de dreptatea ta sau a celorlalti. Ceea ce scriu acum consider ca este drept. Dar daca veti citi comentariile la acest articol veti vedea ca pentru alti colegi dreptatea este cu totul altceva. Asta nu inseamna ca eu sau ei detinem dreptatea. Amintiti-va ca suntem unici, iar asta nu ne face diferiti, ci speciali.

Sigur ca avem nevoie de norme juridice. Dar fiecare norma juridica ar trebui sa inceapa spunand ca Continue reading “Medierea explicata pe înțelesul tuturor” »

Read more...

Divorțul la mediator. Legal, discret, eficient – Q.E.D.

Armonizarea permanenta a legislatiei Romaniei cu legislatia europeana ofera cetatenilor romani o suma de alternative cand este vorba despre desfacerea casatoriei. Stim cu totii despre divortul la Oficiul Starii Civile, divortul la notariat sau clasicul divort in instanta, dar mai putin mediatizat este divortul cu ajutorul unui mediator.

Cadrul legislativ:
– Mediatorul este abilitat, potrivit legii (art. 64, art. 65, art. 66 din Legea nr. 192/2006), sa rezolve prin mediere neintelegerile dintre soti privitoare la continuarea casatoriei si a tuturor celorlalte aspecte ce rezulta din decizia de a pune capat unei casnicii:
Art. 64 (1) Pot fi rezolvate prin mediere neintelegerile dintre soti privitoare la: a) continuarea casatoriei; b) partajul de bunuri comune; c) exercitiul drepturilor parintesti; d) stabilirea domiciliului copiilor; e) contributia parintilor la intretinerea copiilor; f) orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
(1^1) Acordurile de mediere incheiate de parti, in cauzele/conflictele ce au ca obiect exercitiul drepturilor parintesti, contributia parintilor la intretinerea copiilor si stabilirea domiciliului copiilor, imbraca forma unei hotarari de expedient.
(2) Intelegerea sotilor cu privire la desfacerea casatoriei si la rezolvarea aspectelor accesorii divortului se depune de catre parti la instanta competenta sa pronunte divortul.
Art. 65 Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii sa nu contravina interesului superior al copilului, va incuraja parintii sa se concentreze in primul rand asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilitatii parintesti, separatia in fapt sau divortul sa nu impieteze asupra cresterii si dezvoltarii acestuia.
Art. 66 (1) Inainte de incheierea contractului de mediere sau, dupa caz, pe parcursul procedurii, mediatorul va depune toate diligentele pentru a verifica daca intre parti exista o relatie abuziva ori violenta, iar efectele unei astfel de situatii sunt de natura sa influenteze medierea si va decide daca, in asemenea circumstante, solutionarea prin mediere este potrivita.

In urma lecturarii textului de lege, intelegem ca orice cuplu poate solicita serviciile unui mediator pentru divort si ca “mediatorul divorteaza” la fel cum avocatii infiinteaza firme sau ONG-uri sau cum consilierii de proprietate intelectuala protejeaza marci.

Fac vorbire despre acest lucru pentru a pune capat unei polemici in care anumiti filosofi ai medierii inteleg sa se exprime mai mult despre forma decat despre fondul procedurii de divort, aruncand in spatiul public informatii incorecte, atat fata de cetateni, cat si fata de procedura de mediere.

Renuntand la a face referire la avantajele incontestabile ale procedurii de divort cu ajutorul unui mediator, ma simt dator sa explic in detaliu procedura legala a divortului prin mediere.

Ce inseamna divort? Continue reading “Divorțul la mediator. Legal, discret, eficient – Q.E.D.” »

Read more...

Valoarea cifrei zero în sistemul de drept românesc

Imperfectiunea sistemului de drept in care ne proiectam existenta poate fi privita prin prisma lacunelor fundamentale identificate in principiile celor ce au pus bazele acestui sistem. Dreptul Roman, care la randul sau este construit pe valorile Greciei Antice, a fost gandit si perfectionat de o societate bine ancorata in lumea materiala, o lume careia i-a lipsit cu desavarsire un concept esential in definirea valorilor fundamentale ale stiintei moderne, conceptul de ”zero”.

De fapt conceptul de ”zero” este implementat in matematica Europei de catre Leonardo din Pisa, cunoscut sub numele de Fibonacci, abia in jurul anului 1200. Fibonaci il importa pe zero odata cu cifrele arabe, acestea inlaturand cifrele romane in tot occidentul si, odata cu ele, intregul sistem de valori roman, mai putin sistemul de drept. Valoarea conceptului de ”zero” este atat de importanta in istorie incat prezenta sa in sistemul de valori european coincide cu aparita Renasterii, perioada in care omul recapata constiinta de sine ca individ, dupa o lunga perioada de anihilare filozofica a personalitatii sale.

Sistemul de drept in fata caruia ne inchinam in imperfectiunea-i evidenta este un sistem care s-a construit inainte ca lumea sa inceapa sa renasca. Ultimele capitole ale Dreptului Roman se inscriu in perioada in care apar primele capitole ale lumii civilizate. Conceptul de ”zero” nu exista in sistemul juridic in care exista invinsi sau invingatori, vinovati sau nevinovati, in care sistemul este mai presus de om, iar omul nu trebuie sa aiba constiinta de sine, ci constiinta valorilor exprimate de sistemul menit sa acuze, sa judece si sa condamne.

Daca as spune ca medierea este cea care umple golul conceptual din Sistemul de Drept Romanesc as parea partinitor, avand in vedere ca ma mandresc cu apartenta la aceasta profesie.

Cu toate acestea, pana la acest moment, singura metoda de interventie in conflict gandita sa anuleze tensiunile, cautand punctul zero dintre plus si minus infinit, prin echilibrul dat de interesele, ideile si emotiile partilor implicate in litigiu, este medierea. Medierea este punctul de plecare al renasterii sistemului nostru de drept. Prin mediere, omul recapata constiinta de sine ca individ, dupa o lunga perioada de anihilare a personalitatii sale prin subordonarea la sistemul fata de care a inceput sa se raporteze, fiindu-i repetat obsesiv ca legea, si nu propria vointa, trebuie sa dicteze ratiunea existentie sale. Continue reading “Valoarea cifrei zero în sistemul de drept românesc” »

Read more...

Justiția română înainte de reforma medierii din anul 2020

Inaintea reformei justitiei bazata pe principiile justitiei restaurative din anul 2020, sistemul de drept al statelor europene era unul haotic, neuniform si neadaptat cerintelor societatii moderne. Sistemul juridic dinaintea anului 2020 era structurat pe fundamentele intalnite in vechiul Drept Roman care, la randul sau, este compus dintr-o suma de valori rigide si depasite, concepute in urma cu 2.500 de ani pentru sustinerea unui imperiu antic, nicidecum a unei societati moderne, fiindca era un sistem de drept in care interesele statului primau in defavoarea intereselor cetateanului. Acest sistem juridic oferit de statele europene propriilor cetateni se concretiza intr-o justitie greoaie ce bloca evolutia indiferent de tendintele societatii.

In Sistemul Juridic Romanesc lucrurile erau cu atat mai grave. Cu toate ca suferise cateva adaptari de-a lungul timpului, Codul Civil ramanea unul elaborat dupa un alt cod conceput in favoarea unui dictator francez in anul 1804, Napoleon Bonaparte. Un cod conceput pentru o dictatura nu era unul care sa incurajeze o societate libera. Tocmai de aceea, regimul comunist l-a agreat fara modificari majore.

Cu toate ca accesul la justitie era considerat un drept, el era mai mult o obligatie, atata timp cat statul insista sa aiba controlul asupra cat mai multor raporturi socio-juridice ale cetatenilor. Semnaturile, declaratiile sau imputernicirile aveau valoare numai daca erau recunoscute de stat prin reprezentantii ei, iar vointa cetateanului, in privinta propriei sorti, era depasita de hotararea judecatorului investit pentru judecarea litigiului. Taxele de timbru erau o adevarata povara pentru jusitiabilii care nu isi permiteau luxul de a amana foarte mult exercitarea dreptului la actiune, acesta fiind unul prescriptibil in timp. Procesele se intindeau in decursul mai multor ani, astfel incat unora nu le ajungea viata pana cand sa isi vada infaptuita dreptatea, iar altii isi schimbau interesele sau raporturile sociale in timp, astfel incat solutia finala oferita de instante le era total inutila. Sensul dreptatii si al grijii fata de cetatean era pierdut printre conditii de forma, de procedura, abia apoi conditii de fond s.a.m.d. Continue reading “Justiția română înainte de reforma medierii din anul 2020” »

Read more...

Scurt ghid de furat pâinea altuia despre care nu știm exact cu ce se mănâncă

Exista in exprimarea profesiilor de tip liberal doua mari tendinte. Pe de o parte, existafilosofia potrivit careia profesia trebuie segmentata in specializari distincte, pe de alta parte, exista practica profesionistilor, incurajata de lideri, prin care se incearca contrariul, si anume ocuparea unor atributii din teritoriile profesiilor invecinate.

Astfel, psihologii considera ca ceea ce fac ei este atat de important, incat nu mai este nevoie si de serviciile preotului duhovnic. Mediatorii nu inteleg exact de ce ar mai fi nevoie si de psiholog in completarea serviciilor pe care ei le ofera.Avocatii sustin cu tarie ca pot fi oricand niste buni mediatori, iar economistii sunt convinsi ca in afara instantei chiar nu au nevoie de serviciile unor avocati.

Iar confuzia se manifesta la fel de bine si in sens opus. Astfel, preotul duhovnic are impresia ca poate suplini prezenta psihologului, psihologul se simte mediator din nastere,mediatorii se simt cat se poate de avocati, iar avocatii sunt convinsi ca pot fi in orice moment niste veritabili manageri.

Pentru a inchide cercul vicios, completam spunand ca si preotii au tendinta de a fieconomisti, iar managerii, de a se simti in egala masura niste mici dumnezei.

Spunem toate acestea fara sa aducem in discutie pretentiile notarilor, ale consultantilor fiscali, si ale altor profesii de tip liberal.

Ce este de facut? Continue reading “Scurt ghid de furat pâinea altuia despre care nu știm exact cu ce se mănâncă” »

Read more...

Justiția ne hrănește frica, medierea ne hrănește dragostea. Cum așa?

As fi putut, la fel de bine, sa propun acest text sub titlul “Inteligenta rationala din justitie versus inteligenta emotionala din mediere”, dar in felul acesta pierdeam emotia pe care un titlu de impact o poate produce.

Acum, cand ma bucur de curiozitatea pe care mi-o oferiti, va pot prezenta argumentatia afirmatiilor mele.

Evolutia pe care stiinta o dezvolta in ultimii ani releva o realitate uimitoare a studiului inteligentei umane. Daca pana acum inteligenta era cuantificata numai in masurarea nivelului de inteligenta rationala I.Q., mai nou, studiile demonstreaza importanta pe care inteligenta emotionala, E.Q. o are in dezvoltarea socio-umana a cetateanului, din perspectiva noastra, a subiectului de drept.

Ce este inteligenta aceasta emotionala? Poate fi felul in care ne folosim emotiile pentru a intelege anumite situatii de fapt sau felul in care ne indentificam propriile emotii si compatibilitatea acestora cu emotiile celorlalti.

Acum, cand cunoastem rationamentul acestor studii, sa incercam sa ne folosim inteligenta emotionala pentru a intelege ce emotie sta la baza demersurilor juridice pe care le remarcam la subiectii de drept cu care interactionam.

Ce observam?

Oamenii deschid o actiune in justie din frica de a pierde banii pe care creditorul intarzie sa ii plateasca, din frica de a nu primi partea cuvenita din mostenire sau din bunurile obtinute in timpul casatoriei, din frica de a victima unui abuz si din multe alte frici.

O exprimare a acestei frici o regasim in expresia des intalnita: “imi doresc un avocat puternic!”. De ce oare un avocat puternic si nu unul experimentat, inteligent sau modern? Poate pentru ca in subconstientul sau, avocatul este un fel de bodyguard intelectual in spatele caruia sa se ascunda pentru a-si gasi linistea de care are nevoie simtindu-se dominat de frica.

De ce sustin ca justitia ne hraneste sentimentul de frica?Pentru ca mesajul indirect al intregului mecanism de justitie este unul care ii spune subiectului de drept ca are dreptate sa ii fie frica si sa isi ceara in scris dreptatea pe care singur nu o poate obtine, ca are dreptate sa ceara asta de la litera legii, de la interpretarea rationala a acesteia de catre alti oameni care compun instantele de judecata, de la forta coercitiva a statului, si ca are dreptate sa creada ca aceasta frica poate fi stapanita numai de linistea regasita in spatele unui avocat puternic.

Folosind inteligenta emotionala, intelegem ca un avocat puternic este cel care reuseste sa transmita clientului sau ideea ca se afla pe maini bune din momentul semnarii contractului de asistenta juridica, pe cale de consecinta nu are de ce sa ii mai fie frica. Un avocat puternic stapaneste frica justitiabilului prin dragostea sa fata de profesie si prin dorinta de a reprezenta eficient interesele clientului oferindu-i acestuia varianta cea mai utila de solutionare a litigiului in care se afla.

De ce sustin ca medierea ne hraneste dragostea? Continue reading “Justiția ne hrănește frica, medierea ne hrănește dragostea. Cum așa?” »

Read more...

Nu vreau să mă împac cu infractorul!

Posibilitatea obtinerii unei intelegeri in cadrul procedurii de mediere intre partea vatamata si faptuitor, fiind o institutie noua in tabloul juridic romanesc, este prezentata defectuos in spatiul public, fiind privita superficial si confundata adesea cu ideea de iertare a faptuitorului care astfel ajunge sa ramana nepedepsit pentru faptele sale.

Inainte de a explica detaliat acest fenomen, insist sa spun ca intelegerea intre partea vatamata si faptuitor nu vizeaza iertarea sau nepedepsirea faptuitorului, ci pedepsirea acestuia altfel. Prin urmare, medierea nu conduce la neaplicarea justitiei, ci la justitia restaurativa, aceea in care vinovatul plateste pentru faptele sale, la modul concret, fiind totodata pus in situatia de a fi determinat sa repare ceea ce a stricat.

Aparent noua, aceasta institutie isi are originea, asemenea intregului sistem de drept romanesc, in practicile intalnite in dreptul roman. Astfel, in Roma Antica, pentru delictele private nu era preavazuta ca prima masura o privare de libertate a faptuitorului pe cheltuiala statului, ci aplicarea unei amenzi concretizata intr-un bun sau o suma de bani ce era incasata de partea vatamata. In functie de gravitatea delictului, faptuitorul platea partii vatamate chiar si o suma de patru ori mai mare decat prejudiciul creat.

Ideea ce sta la baza justitiei restaurative este una in care interesele partii vatamate sa fie in centrul atentiei, iar pedepsirea faptuitorui sa inceapa cu determinarea acestuia sa repare, cat mai mult posibil, raul produs.

De cele mai multe ori, cand sunt mediatorul unor litigii ce au la baza fapte de natura penala, partea vatamata incepe discutia spunandu-mi ca nu doreste sa se impace cu faptuitorul. Intrebata ce doreste pentru acesta, raspunsul invariabil este: ”Sa plateasca pentru faptele lui!”.

Chiar daca, pentru inceput, prin ”sa plateasca”, partea vatamata se refera la sa suporte rigorile legii, ideea de baza este ca faptuitorul sa nu scape nepedepsit, trebuind sa plateasca pentru faptele sale.

Plata aceasta poate avea mai multe forme. Sa incepem cu:

1Forma privativa de libertate, cea care in mentalul colectiv pare sa fie modalitatea exemplara de pedepsire a faptuitorului.

Ce se intampla exact in aceasta situatie? Continue reading “Nu vreau să mă împac cu infractorul!” »

Read more...

Este medierea o profesie juridică?

Despre locul pe care il poate ocupa medierea in spatiul socio-juridic romanesc, parerile sunt impartite. Pe de o parte, medierea este caracterizata de modalitatea inedita de stingere a conflictului, o modalitate eminamente non-juridica in care intalnim preponderent elemente de psihologie aplicata, elemente regasite si in stiintele moderne precum NLP, ceea ce ne poate conduce spre ideea ca medierea este o profesie non-juridica, fapt ce a determinat si un standard precar de formare a mediatorului in elemente de drept, centrat in special pe tehnici aplicate de mediere.

Pe de alta parte, in urma procedurii de mediere, se incheie un act juridic civil. Asadar, minimul de cunostinte juridice se impune pentru profesionistul in mediere, prin necesitatea cunoasterii notiunilor esentiale ale actului juridic civil si altele. In plus, obiectivul principal pe care medierea il are este decongestionarea instantelor prin solutionarea litigiilor minore, chiar daca pe cale amiabila, asadar, manifestarea medierii se exercita in zona temelor juridice, natura exprimata si prin faptul ca parcursul firesc al acordurilor de mediere este spre consfintire in instanta.

Intrebarea care se impune este: daca medierea nu este o profesie juridica, ce fel de profesiei este? Profesie non-juridica nu inseamna o calificare a ei, ci o excludere dintr-o categorie anume. Asadar unde o incadram?

Poate ca este nevoie de acest raspuns pentru a putea stabili locul medierii in societate.

Temerea mea este ca dorinta de calificare a medierii ca profesie non-juridica a fost una gandita in interesul celor care se doreau lideri ai profesiei si care, prin crearea unei filosofii sau mai exact a unei non-filosofii noi asupra medierii, reuseau sa se fereasca de privirile Ministerului Justitiei asupra a ceea ce se intampla in Consiliul de Mediere, atitudini discutabile, facute in numele frumos luminat al amiabilei medieri.

Iar daca acceptam medierea ca profesie juridica, ce facem cu realitatea de a avea in corpul profesional al mediatorilor licentiati din toate profesiile posibile?

Asadar, este medierea o profesie juridica? Continue reading “Este medierea o profesie juridică?” »

Read more...

Putem renunța la ideea de mediere obligatorie?

Odata cu decizia Decizia Curţii Constituţionale nr. 266 din 7 mai 2014, profesia instituita in Romania de Legea nr. 192/2006 a ramas doar o poveste frumoasa fara aplicabilitate si fara mecanismele necesare pentru a fi pusa in miscare si a produce efectele pentru care ea a fost infiintata.

O discutie nascuta din dorinta de a face medierea functionala este aceea a unei forme de mediere obligatorie, tinandu-se cont de precedentul creat in Italia si de recomandarile Directivei 2008/52/CE.

Obligativitatea, fie ea ca procedura prealabila sau venita la solicitarea instantei, este contestata, atat ca incercare de solutionare a litigiului, cat si ca procedura de informare, asa cum a fost ea gandita de Legea nr. 115/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, de foarte multe voci implicate in procesul de justitie.

In replica, contestatarii sustin ca promovarea medierii ar fi solutia prin care profesia va deveni functionala, considerand ca necunoasterea profesiei de catre populatie ar fi unicul impediment care genereaza nefunctionalitatea acesteia.

Apeland la cea mai simpla operatie logica – comparatia, observam ca singura profesie liberala ai carei ganditori doresc sa isi fundamenteze profesia pe utilizarea excesiva a formelor de publicitate este medierea. Restul profesiilor liberale au reusit prin statut sa restrictioneze publicitatea excesiva, considerand ca aceasta va produce dezavantaje profesiei.

In ceea ce priveste obligativitatea, remarcam, de asemenea, o iesire din tiparele profesiilor liberale a ganditorilor medierii, deoarece nu cunoastem o alta profesie a carei legistatie sa contina explicit cuvantul obligatoriu, chiar daca intr-un fel sau altul o forma de obligativitate exista prin asezarea fiecarei profesii in mecanismele sociale, astfel incat fara de acestea sa nu se poate ajunge la un rezultat eficient.

In aceasta situatie, care este a treia cale? Continue reading “Putem renunța la ideea de mediere obligatorie?” »

Read more...

Premiul „Stiloul mediatorului”: Petru Mustățeanu

Mediatorii din toată ţara i-au desemnat, vineri, pe cei mai buni dintre ei, în cadrul celei de a treia ediţii a Galei Excelenţei în Medire.

Organizatorul galei, mediatorul Anca Lucia Stancu, a declarat că în acest an evenimentul de care s-a îngrijit a fost organizat cu câteva zile înainte de alegerile pentru Consiliul de Mediere, forul de conducere al mediatorilor.

„Cluj-Napoca s-a dovedit a fi, şi în acest an, un oraş extrem de generos cu mediatorii, motiv mai mult decât suficient pentru a fi declarat o adevărată capitală a medierii. (…) Peste câteva zile au loc alegerile pentru desemnarea unor noi membri în Consiliul de Mediere. De aceea, am dorit să eliminăm total orice suspiciune cu privire la potenţiala promovare a candidaţilor în cadrul galei. (…) Scopul fundamental al acestui eveniment a fost şi va rămâne unul singur: acela de a-i premia pe mediatorii care au dovedit perseverenţă şi abnegaţie în profesia lor”, a menţionat Anca Stancu.

Printre invitaţii speciali care au participat la Gală s-au numărat prof. Aurel Codoban, procurorul şef Ramona Bulcu, preşedintele Consiliului de Mediere din Republica Moldova, Tatiana Ciaglic, procurorul Mirel Toader, rectorul Universităţii Bogdan Vodă, Mohammed Jaradat, preşedintele  judecătoriei Cluj-Napoca, Lucian Marian.

Pemianţii au fost: Premiul pentru perseverență și implicare în realizarea cadrului legislativ în domeniul medierii din România: Paul Aghiniță; Premiul pentru promovarea medierii în rândul studenților: Christian Radu Chereji; Premiul pentru cel mai prezent mediator în mass-media: Darius Mihail Olei; Premiul pentru asociația/organizația/mediatorul care a realizat raporte/statistici privind medierea și profesia de mediator: Boly Issore; Premiul pentru spirit practic în realizarea unei cărți pentru mediatori: Flavius George Păncescu;  Premiul pentru activitatea depusă pentru mediere și mediatori: Elena Badea; Premiul pentru Business Mediatorul – biroul/societatea civila de mediatori cu cel mai mare număr de mediatori/asociați: Asociația Mediatorilor Autorizați Caraș- Severin; Premiul pentru implicare si abnegație în mediere: Dorin Ilie; Premiul pentru propuneri inedite în organizarea profesiei de mediator: Iuliu Ursan; Premiul pentru cea mai creativă abordare a profesiei de mediator; Mihai Benchis; Premiul „Mediatorul Mediatorilor”: Constantin Adi Gavrilă; Premiul „Stiloul mediatorului”: Petru Mustățeanu; Premiul pentru cel mai tânar mediator: Doina Morari. Continue reading “Premiul „Stiloul mediatorului”: Petru Mustățeanu” »

Read more...