Justiția română înainte de reforma medierii din anul 2020

Inaintea reformei justitiei bazata pe principiile justitiei restaurative din anul 2020, sistemul de drept al statelor europene era unul haotic, neuniform si neadaptat cerintelor societatii moderne. Sistemul juridic dinaintea anului 2020 era structurat pe fundamentele intalnite in vechiul Drept Roman care, la randul sau, este compus dintr-o suma de valori rigide si depasite, concepute in urma cu 2.500 de ani pentru sustinerea unui imperiu antic, nicidecum a unei societati moderne, fiindca era un sistem de drept in care interesele statului primau in defavoarea intereselor cetateanului. Acest sistem juridic oferit de statele europene propriilor cetateni se concretiza intr-o justitie greoaie ce bloca evolutia indiferent de tendintele societatii.

In Sistemul Juridic Romanesc lucrurile erau cu atat mai grave. Cu toate ca suferise cateva adaptari de-a lungul timpului, Codul Civil ramanea unul elaborat dupa un alt cod conceput in favoarea unui dictator francez in anul 1804, Napoleon Bonaparte. Un cod conceput pentru o dictatura nu era unul care sa incurajeze o societate libera. Tocmai de aceea, regimul comunist l-a agreat fara modificari majore.

Cu toate ca accesul la justitie era considerat un drept, el era mai mult o obligatie, atata timp cat statul insista sa aiba controlul asupra cat mai multor raporturi socio-juridice ale cetatenilor. Semnaturile, declaratiile sau imputernicirile aveau valoare numai daca erau recunoscute de stat prin reprezentantii ei, iar vointa cetateanului, in privinta propriei sorti, era depasita de hotararea judecatorului investit pentru judecarea litigiului. Taxele de timbru erau o adevarata povara pentru jusitiabilii care nu isi permiteau luxul de a amana foarte mult exercitarea dreptului la actiune, acesta fiind unul prescriptibil in timp. Procesele se intindeau in decursul mai multor ani, astfel incat unora nu le ajungea viata pana cand sa isi vada infaptuita dreptatea, iar altii isi schimbau interesele sau raporturile sociale in timp, astfel incat solutia finala oferita de instante le era total inutila. Sensul dreptatii si al grijii fata de cetatean era pierdut printre conditii de forma, de procedura, abia apoi conditii de fond s.a.m.d.

In anii 2015, 2016, medierea era doar o poveste fantastica, pentru ca sistemul nu punea pret pe inteligenta si vointa cetatenilor sau pe capacitatea acestora de a-si decide propriul bine, fortand oamenii sa se supuna judectatii efectuata de un functionar al statului de atunci.

Judecatorii acelor ani nu difereau cu mult de pontifii romani dinaintea aparitiei celor XII table. Cu toate ca legile nu era secrete, decizii diferite pentru spete similare se intalneau la tot pasul, fara ca cetatenii sau avocatii acestora sa poate cunoaste exact criteriile de judecata. Daca in alte state precedentul judiciar stabilea o practica unitara, in Romania acelor ani sigura regula era ca nimeni nu stie regula dupa care se hotaraste soarta cetatenilor supusi actului de justitie.

In zona penala, exprimarea dreptului era una demna de Evul Mediu. Cetatenii care, din cauza lacunelor in educatie, a complexelor sau a tulburarilor psihice, infaptuiau infractiuni, nu erau reeducati, ci pedepsiti prin umilire publica si prin privare de libertate in conditii aspre. Pe atunci, nu psihologii, ci gardienii inarmati supravegheau cetatenii incadrati penal, acestia fiind supusi umilirii prin expunerea publica cu catuse, fiind privati de libertate, chiar si inaintea stabilirii unei vinovatii. Consideram acel sistem drept unul medieval, intrucat chiar si minorii erau privati de libertate, fiind pedepsiti, nicidecum reeducati, atunci cand se constata in comportamentul acestora abateri de la disciplina statala.

Sistemul de reincadrare in societate al persoanelor cu deficit de comportament social nu exista pe atunci, infractorii fiind pedepsiti, iar apoi abandonati la periferia societatii, fiind supusi unei discriminari legal sustinute. La fel cum in antichitate persoanele cu handicap erau considerate paria societatii, si in sistemul de drept al anilor 2015-2017, persoanele cu handicap social manifestat prin comiterea de fapte antisociale erau aruncate in temnite printre alti oameni cu probleme similare, fiindu-le agravata in felul acesta deficienta sociala, iar la ispasirea pedepsei erau considerate legal drept paria ai societatii, certificate astfel printr-un document numit cazier judiciar.

Nimeni nu concepea pe atunci ca este posibila trecerea de la un sistem de drept gandit pentru protectia statului la unul in interesul cetateanului, de la un sistem ce alimenta conflictul la unul ce incurajeaza pacea. Fanatici ai acelui drept combateau ganditorii reformisti, minimalizand libertatea individului de a decide pentru propria soarta, sprijinindu-se pe citate spuse intr-o limba la fel de moarta ca si sistemul juridic exprimat de aceasta. Societatea era incurajata sa urmareasca executiile publice, singura diferenta era ca decapitarea era inlocuita cu dezonorarea. Birurile erau stranse cu forta de la oameni, iar prosperitatea cetateanului nu era luata in discutie, singura importanta fiind prosperitatea acestui stat blocat in negura istoriei. Societatea in sine, prin sistemul de drept la care se raporta, era una care predispunea individul la comportament conflictual, radical, antisocial, egoist, degradant. De abia odata cu raportarea la respectul fata de cetatean si fata de interesele acestuia, prin practici restaurative, statul a creat conditiile necesare progresului social. Primul pas a fost implementarea medierii, conform recomandarii Forumului “Civil Law and Justice”, organizat de catre European Parliament’s Legal Affairs Committee la Bruxelles, in data de 26 februarie 2015.

Mediator Petru MUSTATEANU

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti –

(Visited 52 times, 25 visits today)

Sigur va mai intereaza si :

Lasă un răspuns