Justiția ne hrănește frica, medierea ne hrănește dragostea. Cum așa?

As fi putut, la fel de bine, sa propun acest text sub titlul “Inteligenta rationala din justitie versus inteligenta emotionala din mediere”, dar in felul acesta pierdeam emotia pe care un titlu de impact o poate produce.

Acum, cand ma bucur de curiozitatea pe care mi-o oferiti, va pot prezenta argumentatia afirmatiilor mele.

Evolutia pe care stiinta o dezvolta in ultimii ani releva o realitate uimitoare a studiului inteligentei umane. Daca pana acum inteligenta era cuantificata numai in masurarea nivelului de inteligenta rationala I.Q., mai nou, studiile demonstreaza importanta pe care inteligenta emotionala, E.Q. o are in dezvoltarea socio-umana a cetateanului, din perspectiva noastra, a subiectului de drept.

Ce este inteligenta aceasta emotionala? Poate fi felul in care ne folosim emotiile pentru a intelege anumite situatii de fapt sau felul in care ne indentificam propriile emotii si compatibilitatea acestora cu emotiile celorlalti.

Acum, cand cunoastem rationamentul acestor studii, sa incercam sa ne folosim inteligenta emotionala pentru a intelege ce emotie sta la baza demersurilor juridice pe care le remarcam la subiectii de drept cu care interactionam.

Ce observam?

Oamenii deschid o actiune in justie din frica de a pierde banii pe care creditorul intarzie sa ii plateasca, din frica de a nu primi partea cuvenita din mostenire sau din bunurile obtinute in timpul casatoriei, din frica de a victima unui abuz si din multe alte frici.

O exprimare a acestei frici o regasim in expresia des intalnita: “imi doresc un avocat puternic!”. De ce oare un avocat puternic si nu unul experimentat, inteligent sau modern? Poate pentru ca in subconstientul sau, avocatul este un fel de bodyguard intelectual in spatele caruia sa se ascunda pentru a-si gasi linistea de care are nevoie simtindu-se dominat de frica.

De ce sustin ca justitia ne hraneste sentimentul de frica?Pentru ca mesajul indirect al intregului mecanism de justitie este unul care ii spune subiectului de drept ca are dreptate sa ii fie frica si sa isi ceara in scris dreptatea pe care singur nu o poate obtine, ca are dreptate sa ceara asta de la litera legii, de la interpretarea rationala a acesteia de catre alti oameni care compun instantele de judecata, de la forta coercitiva a statului, si ca are dreptate sa creada ca aceasta frica poate fi stapanita numai de linistea regasita in spatele unui avocat puternic.

Folosind inteligenta emotionala, intelegem ca un avocat puternic este cel care reuseste sa transmita clientului sau ideea ca se afla pe maini bune din momentul semnarii contractului de asistenta juridica, pe cale de consecinta nu are de ce sa ii mai fie frica. Un avocat puternic stapaneste frica justitiabilului prin dragostea sa fata de profesie si prin dorinta de a reprezenta eficient interesele clientului oferindu-i acestuia varianta cea mai utila de solutionare a litigiului in care se afla.

De ce sustin ca medierea ne hraneste dragostea?

Studiile inteligentei emotionale au remarcat faptul ca la baza tuturor demersurilor umane se afla doua sentimente mari care se manifesta prin multe alte ramuri de exteriorizare. Aceste doua sentimente fundamentale sunt dragostea si frica. Ura, invidia, minciuna, hotia, dusmania, razbunarea, calicia, toate sunt manifestari ale fricii in timp ce altruismul, clementa, toleranta, binefacerea, iertarea sunt manifestari ale dragostei ca sentiment aflat in permanenta antiteza cu frica cea care se situeaza la polul opus.

Ce face medierea?

In lumina celor prezentate pana acum, intelegem ca medierea este cea care apropie oamenii, este cea care prin tehnici specifice incearca sa inlature frica si sa ajunga la sentimentele pozitive, umane, pe care fiecare subiect de drept le are, obtinand nu doar o stingere pe cale amiabila a conflictului, ci si restaurarea, in masura in care aceasta este posibil, a relatiilor dintre partile aflate in conflict. Daca in penal relatia postconflict a partilor nu are o mare importanta, in dreptul familiei este foarte importanta, pentru ca doi soti divortati pe cale judecatoreasca, fara un dialog rezonabil in urma divortului, pot produce efecte dezastruoase asupra copiilor rezultati in urma casatoriei. Iar exemplele pot continua.

Ca de obicei, mentionez ca scopul acestui material nu este acela de a absolutiza o teorie, ci numai de a explica utilitatea unei proceduri foarte putin inteleasa. Medierea si jusitia nu sunt proceduri concurente, ci complementare. Medierea nu isi propune sa ia locul justitiei, ci sa ajute la infaptuirea actului de jusitie, intervenind acolo unde este posibil. De asemenea, sunt de acord ca in corpul profesional al mediatorilor, ca in toate profesiile, sunt profesionisti buni si profesionisti care au nevoie de o pregatire suplimentara, tocmai de aceea insist sa intelegem ca nu trebuie sa ridicam exceptiile la grad de regula.

Inainte de a exprima o parare despre mediere, ar fi util sa o incercam macar o data sa participam in calitate de parti sau avocati la procedura pe care medierea o presupune, sa ii evaluam efectele atat rational, cat si emotional, iar apoi sa luam o decizie in deplina cunostinta de cauza.

Mediator Petru MUSTATEANU

(Visited 56 times, 26 visits today)

Sigur va mai intereaza si :

Lasă un răspuns