Odată cu apariţia Legii 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, instanţele de judecată avocaţii şi alte organe judiciare au sperat într-o uşurare a muncii lor, pentru că, scopul acestei legi nu era altul decât să ofere posibilitatea justiţiabililor de a beneficia de o procedura elegantă, eficientă, costuri reduse şi timp rezonabil în care puteau să-şi rezolve anumite conflicte (civile, familie, penale, e.t.c.), fără a mai apela la serviciile instanţei, sau să se adreseze ulterior acesteia pentru a consfinţi întelegerea lor numită „Acord de mediere”.
Din păcate lucrurile nu au decurs aşa cum ne-am aşteptat cu toţii, nu există o informare corectă şi clară despre instituţia medierii, promovarea se face doar de către mediatori fiecare cum şi cât poate, fără a beneficia de ajutor din partea celor abilitaţi în acest sens (Consiliul de Mediere). Majoritatea persoanelor care se adresează instanţei de judecată nu au habar că au la înedemână şi altă procedură pentru a-şi rezolva conflictul, dacă au noroc află printr-o adresă emisă de instanţa de judecată, sau le transmite avocatul, sau afla de la un vecin … că există şi o altă posibilitate pentru ei. Până în luna mai 2014, a existat „informarea obligatorie”(procedură obligatorie, oferită de mediatori cu titlul gratuit!!!) care prevedea că personele care se adresează instanţei de judecată trebuie să facă dovada că au încercat rezolvarea conflictului prin mediere. Cu această ocazie persoanele interesate se adresau mediatorilor, şi atunci o mare parte dintre ele au decis să pună punct conflictelor prin procedura medierii, mulţumite că au acest instrument la îndemână. Din momentul în care Curtea Constituţională a României a declarat că „informarea privind avantajele medierii” este neconstituţională, lucrurile au devint confuze, marea majoritate confundând informarea privind avantajele medierii cu procedura medierii propriu zisă. Pe scurt toată lumea credea că nu mai există medierea!!! Medierea, există, cu aceleaşi avantaje (timp şi costuri reduse, confideţialitate, soluţii proprii, e.t.c), doar că informarea privind avantajele mediere nu mai este obligatorie!
Procedura de mediere reprezintă o soluţie rapidă şi eficientă pentru stingerea sau prevenirea oricărui diferend, pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane, aceasta având specializarea de mediator. Situaţiile în care este nevoie de serviciile unui mediator sunt diferite, rolul mediatorulul fiind de a depune toate eforturile şi diligenţele pentru a facilita comunicarea dintre: parteneri de afaceri, fraţi, părinţi, soţi, prieteni, colegi, părţi ale contractelor bancare, comunicarea dintre făptuitor şi persoana vătămată (în cazul unor fapte de natură penală) sau orice altă situaţie care, datorită lipsei de comunicare sau de înţelegere eronată a unor aspecte pot genera situaţii conflictuale. Continue reading “Nu există o informare corectă şi clară despre instituţia medierii” »