Tehnici de mediere – Depasirea impasului

Orice mediator cu putina experienta a trait momentul in care, in plin proces de mediere, lucrurile se blocheaza brusc, negocierea partilor ajunge in impas, conflictul devine mai grav decat la inceput, iar el, ca mediator, se afla in cea mai mare pauza de inspiratie, are indoieli despre ce trebuie sa spuna, sta fata in fata cu partile aflate in mediere si care asteapta de la el un miracol , sau, mai grav, sunt pe picior de plecare spunand “ stiam eu ca imi pierd timpul cu medierea voastra  “ !

Ce trebuie sa faca mediatorul in aceasta situatie ? Ce trebuie sa spuna mediatorul cand are indoieli despre ceea  ce trebuie  sa spuna ?

Ca si mediator in Bucuresti am reusit sa beneficiez de suficient de multe medieri care sa imi ofere o experienta profesionala in mediere suficient de diversificata in functie de natura conflictului aflat in mediere, dar mai ales de personalitatea oamenilor implicati inprocesul de mediere. Poate masculinitatea sau orgoliul profesional poarta vina, dar, trebuie sa marturisesc ca ma incadrez in acea categorie numita acuzativ de formatorii mei “ Mediatorul  de Acord “ Adica acea categorie de mediatori care daca are dificultati sa conduca partile aflate in procesul de mediere la un acord simte ca  treaba sa de mediatoreste insuficienta.

Sunt si mediatori care au alta perspectiva asupra medierii, dar eu cred ca singurul instrument pe care mediatorul il are este intrebarea ! Credeti ca intamplator semnul intrebarii arata ca un carlig ? Cu carligul intrebarii scoatem pe masa medierii informatiile necesare pentru a ajunge la acord.

Sa ne intoarcem la faza de impas in mediere. Cand analizam acest moment trebuie sa tinem cont de anumite secrete foarte necesare in mediere.

Aristotel spunea ca omul este ghidat de doua mari coordonate : RATIUNE si EMOTIE.Mediatorii cu experienta stiu ca cel mai des emotia este cea care mentine partile in conflict. Foarte des in mediere auzim afirmatii ca : m-a jignit, x obiect are valoare sentimentala, cum sa mai pot avea incredere intr-un om care m-a pacalit, ma doare sa stiu ca, ma indoiesc ca se mai poate etc;

Asta inseamna ca mediatorul trebuie sa fie atat de abil incat sa adreseze intrebari menite sa solicite ratiunea partilor aflate in procesul de medire pana cand aceasta ajunge sa fie mai puternica decat emotia initiala.

Cum adresam intrebarea, cum ne facem auziti ? De foarte multe ori, in mediere, avem impresia ca mesajul nostru  ajunge  greu sau ajunge distorsionat la parti, iar asta ne ingreuneaza pozitia de mediator.

Psihologia moderna ajuta medierea stabind trei mari categorii cand vorbim despre forma de perceptie pe care oamenii o au : VIZUALI , AUDITIVI si KINESTEZICI .

Adica cei care sunt atenti la ceea ce vad, cei care sunt atenti la ceea ce aud si cei care sunt atenti in special la ceea ce simt .

Daca marea mea problema ca mediator ar fi ca te-ai plicitisit sa citesti acest text despre impasul in mediere, as considera ca plictiseala este o emotie si as incerca o intrebare care sa iti motiveze ratiunea de a continua sa citesti textul pana la capat .

In functie de categoria de receptor in care te afli as intreba:

Vezi ca lucrurile incep sa capete o forma ? Vrei sa vedem si cum punem in practica aceasta teorie ? ( pentru un vizual, valabil si la mediere)

Ce spui despre cele auzite pana acum ? Vrei sa auzim cum suna teoria aceasta pusa in practica ? ( pentru un auditiv , valabil si la mediere )

Simti ca informatiile de pana acum sunt utile ? Le-am putea pune in practica intr-o forma pe care sa o simti utila ? ( pentru un kinestezic , valabil si la mediere)

Inainte de a ma referi concret la faza de impas in mediere, as vrea sa amintesc un amanunt extrem de important : Odata cu autorizarea fiecare mediator uita definitivcuvantul NU ! Daca ne uitam cu atentie, in textul pe care il citim, acest cuvant este absent !

Tot aici as vrea sa amintesc intrebarea:  ce trebuie sa spuna mediatorul cand are indoieli despre ceea ce trebuie  sa spuna ?

Iar raspunsul meu ferm este: NIMIC ! Decat sa spunem ceva gresit mai bine lasam tacerea sa domine medierea atat cat este nevoie. Tacerea aceea apasatoare in faza de impas in mediere o simt si partile la fel de tare ca si noi. Secundele de tacere sunt un razboi al nervilor in care cel mai slab va ceda. Sunt convins ca mediatorii isi doresc sa domine mai mult decat sa fie dominati de parti. Veti fi surprinsi sa descoperiti ca in faza aceasta de cedare partile cedeaza si pretentiile de foarte multe ori !

Buuun… Ca sa avem solutia iesirii din faza de impas in mediere trebuie sa intelegem ce a generat acest impas !

Am stabilit deja ca faza de impas in mediere poate fi generata de :

0. – In afara discutiei de pana acum imi doresc sa amintim folosirea corecta a tehncilor de mediere clasice invatate in cursul de baza. Asadar, un prim motiv pentru care ne aflam in faza de impas in mediere poate fi lipsa aplicarii tehnicilor clasice de mediere, la care se adauga:

1. Pastrarea discutiior in registrul emotional.

2. Lipsa unei comunicari adecvate pentru categoria de receptor in care sa afla partile.

3. Scoaterea in evidenta a partilor negative de catre mediator prin folosirea cuvantului NU, si astfel amplificarea starii conflictuale in mediere.( amanunt invat si in cursul de baza, dar negljat de multi mediatori)

4. Un mediator prea vorbaret care conduce gresit dialogul.

5. Prezenta mediatorului ! Am lasat intentionat acest punct 5 la finalul discutiei noastre. Trebuie sa intelegem ca partile prezente la mediere au avut initial o relatie care acum s-a denaturat in conflict. Mediatorii-avocati intimideaza prin nivelul juridic al discutie inmediere, alti mediatori intimideaza prin nivelul foarte oficial al dialogului in mediere. Poate fara vina mediatorul este prea tanar, prea varstnic, prea barbat sau prea femeie pentru ceea ce partile au nevoie la un moment dat.

Am fost surprins sa constat ca, aflandu-ma in faza de impas in mediere, dupa o tacere apasatoare de cateva zeci de secunde am constatat ca bariera de comunicare pe care incercam sa o sparg eram chiar eu ! Dupa epuizarea tehnicilor de baza in mediere, a secretelor de experienta in mediere, dupa discutii separate, am incercat sa las partile cateva minute singure. Le-am spus ca le voi lasa singure cinci minute, m-am ridicat si am iesit inchizand usa dupa mine oferindu-le intimitatea de care aveau nevoie. Dupa tot ce se spusese, dupa descarcarea emotionala si negocierea rationala in procesul de mediere, partile voiau sa isi spuna ultimele cuvinte de despartire, sau de iertare, de mustrare sau poate numai sa se priveasca in ochi inainte de semnarea unui acord odata cu depasirea conflictului foarte apasator stins prin mediere.

As vrea sa privim acest text fara pretentia de a acoperi toate tehnicile de iesire din impas, fara pretentia de a se vrea un curs sau de a invata pe cineva tehnici de mediere. Este numai o impartasire a experientei personale de mediator pusa pe hartie ca sa o pot intelege mai bine, iar daca reuseste sa fie utila cuiva este foarte bine. Sunt de acord ca la cele scrise se pot adauga multe alte idei minunate al colegilor nostri la fel cum sunt de acord ca sunt situatii in care cele scrise pot fi ineficiente.

Mediator  Petru Mustateanu