Birou Mediator Bucuresti

Odata cu decizia Decizia Curţii Constituţionale nr. 266 din 7 mai 2014, profesia instituita in Romania de Legea nr. 192/2006 a ramas doar o poveste frumoasa fara aplicabilitate si fara mecanismele necesare pentru a fi pusa in miscare si a produce efectele pentru care ea a fost infiintata.

O discutie nascuta din dorinta de a face medierea functionala este aceea a unei forme de mediere obligatorie, tinandu-se cont de precedentul creat in Italia si de recomandarile Directivei 2008/52/CE.

Obligativitatea, fie ea ca procedura prealabila sau venita la solicitarea instantei, este contestata, atat ca incercare de solutionare a litigiului, cat si ca procedura de informare, asa cum a fost ea gandita de Legea nr. 115/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, de foarte multe voci implicate in procesul de justitie.

In replica, contestatarii sustin ca promovarea medierii ar fi solutia prin care profesia va deveni functionala, considerand ca necunoasterea profesiei de catre populatie ar fi unicul impediment care genereaza nefunctionalitatea acesteia.

Apeland la cea mai simpla operatie logica – comparatia, observam ca singura profesie liberala ai carei ganditori doresc sa isi fundamenteze profesia pe utilizarea excesiva a formelor de publicitate este medierea. Restul profesiilor liberale au reusit prin statut sa restrictioneze publicitatea excesiva, considerand ca aceasta va produce dezavantaje profesiei.

In ceea ce priveste obligativitatea, remarcam, de asemenea, o iesire din tiparele profesiilor liberale a ganditorilor medierii, deoarece nu cunoastem o alta profesie a carei legistatie sa contina explicit cuvantul obligatoriu, chiar daca intr-un fel sau altul o forma de obligativitate exista prin asezarea fiecarei profesii in mecanismele sociale, astfel incat fara de acestea sa nu se poate ajunge la un rezultat eficient.

In aceasta situatie, care este a treia cale? Continue reading →