Medierea – Mintea romanului cea de pe urma

Tema de discutie legata de mediere si de mintea romanului cea de pe urma este atat de ofertanta incat imi creaza tendinta de a explica functionalitatea si bazele medierii in aceasta cheie. Pana la urma procedura de mediere este tehnica prin care mediatorul ca profesionist in gestionarea eficienta a conflictelor reuseste sa scoata la lumina prin tehnici specifice aceasta intelepciune a romanului, care, proverbial vine cu o usoara intarziere.

Prima faza a unui conflict de foarte multe ori este negarea. Omul, individul ca parte intr-un conflict neaga instinctual totul . Neaga opinia partii adverse, neaga sfaturile pe care le primeste, neaga chiar si conflictul in care se afla pastrand doar parerea si emotiile sale, acestea fiind singurul adevar in perceptia sa umana.

In ciuda negatiei afisate in faza initiala, individul are calitatea discernamantului, a analizei ulterioare care vine in urma dialogului profesionist pe care mediatorul il practica inca din faza formularii invitatiei la mediere. In foarte multe cazuri partile au refuzat in prima faza participarea la mediere iar a doua zi au revenit asupra deciziei. Noaptea e un sfetnic bun, am putea spune, iar intrebarile pe care mediatorul le adreseaza partii in incercarea de a-l convinge sa accepte medierea sunt seminte care dau roade uneori rapid, alteori mai incet. Mediatorul nu trebuie sa se grabeasca sa constate refuzul la mediere nu trebuie sa forteze partile sa ia o decizie, nu trebuie sa se grabeasca in ceea ce face in general avand in vedere ca lucreaza cu caractere mai inainte de legi sau documente. Ca sa ramanem in zona proverbelor putem spune ca graba strica treaba chiar si cand vorbim de treaba unui mediator.

Rabdarea ca tehnica de a obtine mintea romanului cea de pe urma trebuie folosita pe tot parcursul procesului de mediere. Foarte multe au fost situatiile in care la sfarsitul unei sedinte de mediere partile nu au ajuns la un rezultat in ciuda eforturilor pe care mediatorul le-a depus. Cu toate acestea un mediator bun nu constata esuarea medierii , chiar daca partile o sugereaza, ci stabileste o a doua sedinta la o data convenita de parti. Mintea romanului cea de pe urma duce la Continue reading “Medierea – Mintea romanului cea de pe urma” »

Read more...

Tehnici de mediere – intrebarea !

Tehnicile de mediere pot diferi de la un mediator la altul in functie de viziunea fiecaruia asupra medierii, dar si in functie de experienta profesionala a mediatorului. Tendita intiala  de a da sfaturi, de a oferi raspunsuri, de a consilia partile sau de a oferi solutii salvatoare  poate fi inlocuita cu tehnici de mediere corecte care sa duca la un acord solid construit cu o pace durabila in jurul sau .

  Stiinta cautarii raspunsurilor depinde de arta cu care formulam intrebarile.

Fiecare individ este un univers format din suma experientelor si a informatiilor acumulate de-a lungul vietii sale. Partile, oamenii acestia aflati in mediere, sunt fiinte fragile cu slabiciuni si temeri combinate cu ambitii si principii.

Societatea moderna creeaza fiinte comode, educate sa gasesca salvarea, dar si vinovatii in afara lor, eventual sa mearga undeva sa o cumpere . Priceputi la toate, oamenii moderni considera orice sfat primit,  dar nesolicitat, drept o forma de aroganta a sfatuitorului, sau poate o tendinta de manipulare a actiunilor sale. Cetatenii care doresc sfaturi merg sa le cumpere de la avocati. Cand ajung in fata mediatorului oamenii  vor dialogul, vor sa fie ascultati mai mult decat sa asculte, vor ca ei sa fie cei destepti, cei care gasesc solutia, cei care isi controleaza viata si decid pentru viitorul lor . Treaba mediatorului este sa deosebeasca esenta de aparenta apoi prin intrebari si reformulari ale raspunsurilor sa conduca partile spre esenta problemelor .

Raspunsurile sunt in noi, ele asteapta cumva intrebarile potrivite ca sa iasa la iveala.

Cu totii am auzit expresia “ mintea romanului cea de pe urma “ , oare ce incearca ea sa ne sugereze ?  Continue reading “Tehnici de mediere – intrebarea !” »

Read more...