Scurt ghid de furat pâinea altuia despre care nu știm exact cu ce se mănâncă

Exista in exprimarea profesiilor de tip liberal doua mari tendinte. Pe de o parte, existafilosofia potrivit careia profesia trebuie segmentata in specializari distincte, pe de alta parte, exista practica profesionistilor, incurajata de lideri, prin care se incearca contrariul, si anume ocuparea unor atributii din teritoriile profesiilor invecinate.

Astfel, psihologii considera ca ceea ce fac ei este atat de important, incat nu mai este nevoie si de serviciile preotului duhovnic. Mediatorii nu inteleg exact de ce ar mai fi nevoie si de psiholog in completarea serviciilor pe care ei le ofera.Avocatii sustin cu tarie ca pot fi oricand niste buni mediatori, iar economistii sunt convinsi ca in afara instantei chiar nu au nevoie de serviciile unor avocati.

Iar confuzia se manifesta la fel de bine si in sens opus. Astfel, preotul duhovnic are impresia ca poate suplini prezenta psihologului, psihologul se simte mediator din nastere,mediatorii se simt cat se poate de avocati, iar avocatii sunt convinsi ca pot fi in orice moment niste veritabili manageri.

Pentru a inchide cercul vicios, completam spunand ca si preotii au tendinta de a fieconomisti, iar managerii, de a se simti in egala masura niste mici dumnezei.

Spunem toate acestea fara sa aducem in discutie pretentiile notarilor, ale consultantilor fiscali, si ale altor profesii de tip liberal.

Ce este de facut? Continue reading “Scurt ghid de furat pâinea altuia despre care nu știm exact cu ce se mănâncă” »

Read more...

Conflictul si iertarea

Enervarea, cearta, apoi… linistea. Si, intr-o zi, nevoia de a-l regasi pe celalalt. Sa reluam legatura? Iata ceva delicat, un pas care trece prin reflectia asupra sinelui, a celuilalt, asupra relatiei… si care ofera o buna ocazie pentru a ne descoperi pe noi insine.

Sa stii sa te impaci

O usa care se izbeste, strigate, reprosuri… Cunoastem cu totii astfel de momente in care armonia care domnea acum cateva momente dispare pentru a face loc unei linisti ostile care poate dura la infinit. Pana cand intr-o zi, pe ascuns, fara sa putem explica de ce, incepem sa ne gandim un pic diferit la persoana res­­pinsa, ca si ar fi posibil sa se sparga acea tacere de plumb.

O reevaluare a problemei

“Nu am mai tinut legatura cu tatal meu dupa a nu stiu cata conversatie politica care reglase niste conturi”, povesteste Ioana, 38 de ani. “Am trait aceasta liniste timp de mai multe luni ca pe o eliberare. Pana cand m-am surprins privind cu tan­drete si emotie, la supermarket sau pe strada, barbati in varsta, si am realizat cat de mult imi lipsea.”

Trecerea la actiune

O senzatie de absenta a impins-o pe Ioana sa se intoarca spre tatal ei. In ceea ce-l priveste pe Andrei, 30 de ani, pentru ca se simtea vinovat, a vrut sa se impace cu colega lui de birou: “La o intalnire la care erau prezenti patronii firmei noastre, am sustinut singur un proiect stralucit la care lucraseram impreuna. I-am pomenit numele, dar colega mea era furioasa. Eram imbatat de succesul pe care l-am avut, sincer, os­ti­litatea ei nu m-a apasat. Pana cand mi s-a intamplat sa am, la randul meu, o deceptie profesionala… Asta m-a facut sa reflectez. Mi-am spus ca nu fusesem foarte cinstit cu ea si am decis sa merg sa-mi cer scuze”.

O chestiune de timp

In ce o priveste pe Iulia, ea marturiseste sincer ca, daca a vrut sa se impace cu un prieten din vecini caruia nu-i mai vorbea de cateva saptamani, a fost pentru ca isi da­du­se seama ca aceasta cearta o a­fecta in relatiile cu vecinii. Dar este evident ca nu putem relua relatiile decat atunci cand ne simtim linistiti, cand orice agresivitate a disparut.

Cearta cu seful

Ni se intampla adeseori sa intram in conflicte cu superiorii ierarhici, si­tuatie foarte stresanta, pentru ca mizele sunt de alt gen: periclitarea job-u­lui e primul lucru la care ne gan­­dim. “In momentul in care con­flictul se desfasoara ierarhic, se porneste din start cu o diferenta de putere ce se poate tranforma in in­cercari de manipulare“, explica Cezara Dasu. Manipulare de sus in jos (sef-subaltern) sau de jos in sus, prin pasiv-agresivitate, imbufnare si orgoliu ranit, menite sa ii induca “per­secutorului” sentimentul de vi­na. Ce se intampla in acest caz? “Chiar daca prin manipulare s-a ameliorat conflictul, persoana manipulata poate ramane cu un disconfort care sa stea la baza unor con­flicte ulterioare”, spune Cezara Da­su.

„Daca cearta e la acelasi nivel de pozitii, intre colegi, este important sa se delimiteze clar aria de responsabilitate. Uneori evazivitatea din fisa postului sta la baza conflictelor de pe acelasi nivel. Atunci e nevoie de interventia superiorului pentru a clarifica situatia. Foarte rar un conflict la serviciu este independent de nivelele ierarhice superioare. In scopul reducerii lor sunt binevenite activitatile de teambuiliding care favorizeaza apropierea si intercunoasterea angajatilor intr-un mediu relaxant, suportiv”, mai spune Cezara Dasu.

Nostalgia, vinovatia, interesul sau cinstea, acestea sunt motivele ce stau la originea dorintei de impa­care. Ele variaza asadar dupa persoane si dupa povestile lor. Dar, odata dorinta identificata, se pune problema daca e bine sa trecem la act. Pasul catre finalul acestui demers de impacare este important pentru noi. Insa atunci cand o ruptura este corecta si justificata, nu ne mai gandim aproape deloc la nimeni si nu mai avem, logic, nicio dorinta de impacare. Deci, daca se instaleaza ideea de reluare a relatiilor cu celalalt, asta inseamna ca exista o necesitate reala, pentru sine, de a face acest gest.

Odata aparuta dorinta de impacare, cum sa actionam pentru a relua legatura? Nu putem relua relatiile decat atunci cand ne simtim linistiti in privinta conflictului, cand toata agresivitatea a disparut. Atata timp cat inca rumegam ce s-a intamplat, este prea devreme. Trebuie ca gestul sa concretizeze ceva deja rezolvat in minte. Adica, dupa ce s-a putut repune in chestiune, dupa ce s-a evaluat partea de responsabilitate care ne revine in cearta. Dificil, intr-adevar, sa plecam de la baze sanatoase, daca nu a fost pus totul pe tapet.

Dar cum facem acest lucru? “Cea mai buna tactica de gestionare a unui conflict trebuie sa tina cont de context”, spune Cezara Dasu, psiholog specialist in Analiza Tranzactionala. “Apoi mai conteaza tipologia persoanelor implicate. Pentru ca fiecare tip de personalitate are valorile sale si orice conflict se solu­tioneaza mai usor daca tii cont si respecti valorile celuilalt.”

Ce se intampla in familie? Continue reading “Conflictul si iertarea” »

Read more...