Insolventa la mediator

Gheorghe Piperea este fondatorul societatii “Piperea & Asociatii“ si una dintre personalitatile de renume ale domeniului legal romanesc. Implicarea sa in domeniul legal romanesc este complexa: pe de o parte prin activitatea practica in calitate de avocat si prin participarea la elaborarea unor proiecte de lege, pe de alta parte prin publicarea de articole si carti si prin activitatea sa didactica. Domeniile sale de specialitate sunt insolventa, societatile comerciale, piata de capital, legislatia in domeniul sanatatii, dreptul transporturilor si dreptul bancar.

In domeniul insolventei comerciale, Gheorghe Piperea este autorul a peste 40 de amendamente la proiectul Legii insolventei. De asemenea, este autorul proiectului de lege privind organizarea profesiei de practician in insolventa, precum si al Legii concordatului preventiv. In perioada 2005-2006, a contribuit la dezvoltarea legislatiei medierii.

Gheorghe Piperea a acordat un interviu, in exclusivitate, publicatiei MediereNet pe tema folosirii medierii in insolventa.

Medierenet: Se poate apela la mediere in procedura insolventei? Care ar fi avantajele utilizarii medierii pentru cei implicati intr-un asemenea demers?
Gheorge Piperea:  In mod exceptional da, se poate apela la mediere in procedura insolventei. Este vorba, spre exemplu, de (re)negocierea unor contracte de credit sau a unor contracte cu furnizorii esentiali si de neinlocuit, fara de care continuarea activitatii debitorului, in vederea reorganizarii, cu implicita salvare de la faliment, nu ar fi posibila.

Legea insolventei prevede ca, in cazul contractelor de anvergura sau cu executie succesiva in care este parte debitorul insolvent, administratorul judiciar are atributia de a continua sau, dupa caz, termina aceste contracte, in vederea maximizarii averii debitorului, dar si de a modifica aceste contracte. Daca primele optiuni sunt exclusiv la latitudinea administratorului judiciar (singura limita fiind aceea fixata de principiul maximizarii averii debitorului insolvent), cea de-a treia presupune acordul co-contractantului. O modificare a contractului nu se poate concepe fara acordul contractantului. Or, tocmai aici este chestiunea cea mai complicata a gestionarii economice si juridice a dosarelor de insolventa, mai ales a celor mariMediatorul ar putea sa solutioneze in favoarea ambelor parti (administratorul judiciar, ca reprezentant al creditorilor, pe de o parte, si co-contractantul debitorului, pe de alta parte) o astfel de potentiala disputa care ar rezulta din blocarea negocierilor. Pe de alta parte, un mediator ar putea sa se implice in disputele cele mai tensionate ale dosarelor de insolventa, ma refer la relatiile cu salariatii debitorului, organizati sau nu in sindicate. Mai ales cind se pun probleme de reducere a costurilor cu personalul salariat, in vederea maximizarii averii debitorului, sindicatele (acolo unde exista si au reprezentativitate) si salariatii pot declansa, in mod legitim sau, fortat si artificial, dispute care degenereaza nu doar in litigii care covirsesc tribunalele, si-asa supra-incarcate, ci si in evenimente neplacute, cum ar fi proteste spontane violente, greva foamei, blocarea drumurilor nationale etc. Eu chiar cred ca, avind in vedere numarul mare de insolvente existente sau care vor fi declansate in intreprinderi mari (chiar si – sau mai ales – cele publice), intrepinderi cu multi angajati si cu lideri de sindicat care nu sunt dispusi sa renunte usor la „uzante”, trebuie sa ne asteptam la foarte multe astfel de dispute si tensiuni sociale. Si ma gindesc ca, la nivel de sindicate de ramura sau nationale, ar putea sa se „scoleasca” un numar de sindicalisti in profesia de manager de criza sau de mediator in chestiuni sociale antrenate de insolvente. Ar fi un gest de mare responsabilitate sociala si etica din partea sindicatelor daca fie ar fi de acord sa inceapa sa „produca” astfel de profesionisti – sindicalisti, fie sa apeleze la mediatori, care sa fie desemnati sa rezolve disputele sociale generate de insolvente, inainte ca aceste dispute sa degenereze.

Pe de alta parte, consider ca medierea poate fi o modalitate eficienta de prevenire a insolventei. Pentru ca tot se pregateste modificarea legii concordatului, odata cu adoptarea noului cod al insolventei, am sa va dau un scurt citat din fundamentarea propunerii mele de modificare a acestei legi, in sensul aproprierii medierii ca modalitate de preventie a insolventei.

„Art. 5. (1) Masurile de preventie a insolventei sunt optiuni ale debitorului, care poate sa decida, dupa caz : Continue reading “Insolventa la mediator” »

Read more...