Justiția ne hrănește frica, medierea ne hrănește dragostea. Cum așa?
As fi putut, la fel de bine, sa propun acest text sub titlul “Inteligenta rationala din justitie versus inteligenta emotionala din mediere”, dar in felul acesta pierdeam emotia pe care un titlu de impact o poate produce.
Acum, cand ma bucur de curiozitatea pe care mi-o oferiti, va pot prezenta argumentatia afirmatiilor mele.
Evolutia pe care stiinta o dezvolta in ultimii ani releva o realitate uimitoare a studiului inteligentei umane. Daca pana acum inteligenta era cuantificata numai in masurarea nivelului de inteligenta rationala I.Q., mai nou, studiile demonstreaza importanta pe care inteligenta emotionala, E.Q. o are in dezvoltarea socio-umana a cetateanului, din perspectiva noastra, a subiectului de drept.
Ce este inteligenta aceasta emotionala? Poate fi felul in care ne folosim emotiile pentru a intelege anumite situatii de fapt sau felul in care ne indentificam propriile emotii si compatibilitatea acestora cu emotiile celorlalti.
Acum, cand cunoastem rationamentul acestor studii, sa incercam sa ne folosim inteligenta emotionala pentru a intelege ce emotie sta la baza demersurilor juridice pe care le remarcam la subiectii de drept cu care interactionam.
Ce observam?
Oamenii deschid o actiune in justie din frica de a pierde banii pe care creditorul intarzie sa ii plateasca, din frica de a nu primi partea cuvenita din mostenire sau din bunurile obtinute in timpul casatoriei, din frica de a victima unui abuz si din multe alte frici.
O exprimare a acestei frici o regasim in expresia des intalnita: “imi doresc un avocat puternic!”. De ce oare un avocat puternic si nu unul experimentat, inteligent sau modern? Poate pentru ca in subconstientul sau, avocatul este un fel de bodyguard intelectual in spatele caruia sa se ascunda pentru a-si gasi linistea de care are nevoie simtindu-se dominat de frica.
De ce sustin ca justitia ne hraneste sentimentul de frica?Pentru ca mesajul indirect al intregului mecanism de justitie este unul care ii spune subiectului de drept ca are dreptate sa ii fie frica si sa isi ceara in scris dreptatea pe care singur nu o poate obtine, ca are dreptate sa ceara asta de la litera legii, de la interpretarea rationala a acesteia de catre alti oameni care compun instantele de judecata, de la forta coercitiva a statului, si ca are dreptate sa creada ca aceasta frica poate fi stapanita numai de linistea regasita in spatele unui avocat puternic.
Folosind inteligenta emotionala, intelegem ca un avocat puternic este cel care reuseste sa transmita clientului sau ideea ca se afla pe maini bune din momentul semnarii contractului de asistenta juridica, pe cale de consecinta nu are de ce sa ii mai fie frica. Un avocat puternic stapaneste frica justitiabilului prin dragostea sa fata de profesie si prin dorinta de a reprezenta eficient interesele clientului oferindu-i acestuia varianta cea mai utila de solutionare a litigiului in care se afla.
De ce sustin ca medierea ne hraneste dragostea? Continue reading
Pledoarie pentru mediere la poarta CCR
Consider ca ar fi trebuit sa incep cu formula: „Domnule Presedinte al Curtii Constitutionale din Romania, Onorata Curte Constitutionala din Romania”, dar prefer sa incep mai putin formal si mult mai uman. Poate si pentru ca este o pledoarie tardiva pentru CCR, dar avangardista pentru societatea ce inca se obisnuieste cu existenta medierii in spatiul juridic romanesc.
Asadar, oameni buni,
Articolele din legea 192/2006, cu modificarile si completarile ulterioare ce prevedeau informarea obligatorie si gratuita despre avantajele medierii, au fost contestate la Curtea Constitutionala a Romaniei, acuzate fiind de faptul ca, citez, “ingradesc accesul la justitie”. Onorata noastra curte, in intelepciunea-i juridica, a admis contestatia si, de aici cunoatem cu totii povestea. Nu as vrea sa comentez acum pe articole din Constitutia Romaniei decizia CCR. Poate ca o voi face dupa ce vom primi motivarea deciziei, chiar daca o tendinta de ingradire a dreptului la exprimare vehiculata public isi doreste sa creeze cutuma ca “ Deciziile CCR nu se comenteaza”
As incepe pledoaria mea cu o singura intrebare:
Am putea interpreta faptul ca prin aceasta decizie, Curtea Constitutionala, o institutie juridica, conduce la paradoxul de a face ca justitia sa ingradeasca dreptul cetateanului la mediere?
Intelegem, oare, ca medierea este un drept al cetateanului, dreptul de a-si gestiona conflictele conform propriilor nevoi si nu conform legilor statale?
Cum oare justitia este un drept al cetateanului si medierea nu? De ce dreptul la justitie este unul sfant, iar dreptul la mediere este unul optional? Ne amintim oare ca pe calea justitiei cetateanul renunta la propriile drepturi si ofera unui tert dreptul de a decide pentru el, pentru neintelegerile sale, pentru viata sa?
Imi poate explica cineva cum sistemul de gestionare a conflictelor, in care cetateanul renunta la propriile drepturi, este prin excelenta un drept, iar sistemul prin care cetateanul isi gestioneaza singur conflictul, pe baza propriilor interese, fara sa ii fie afectat niciun drept, este doar o optiune si aceea contestabila?
Ale cui drepturi le apara CCR ? Ideea de ingradire a accesului la justitie de catre mediere este una gandita in rationamentul drepturilor omului sau in rationamentul drepturilor… sistemului de drept?
Sa cautam in Declaratia Universal a Drepturilor Omului care incepe cu : Continue reading
Loading ...
Mediator Bucuresti