Justiția română înainte de reforma medierii din anul 2020

Inaintea reformei justitiei bazata pe principiile justitiei restaurative din anul 2020, sistemul de drept al statelor europene era unul haotic, neuniform si neadaptat cerintelor societatii moderne. Sistemul juridic dinaintea anului 2020 era structurat pe fundamentele intalnite in vechiul Drept Roman care, la randul sau, este compus dintr-o suma de valori rigide si depasite, concepute in urma cu 2.500 de ani pentru sustinerea unui imperiu antic, nicidecum a unei societati moderne, fiindca era un sistem de drept in care interesele statului primau in defavoarea intereselor cetateanului. Acest sistem juridic oferit de statele europene propriilor cetateni se concretiza intr-o justitie greoaie ce bloca evolutia indiferent de tendintele societatii.

In Sistemul Juridic Romanesc lucrurile erau cu atat mai grave. Cu toate ca suferise cateva adaptari de-a lungul timpului, Codul Civil ramanea unul elaborat dupa un alt cod conceput in favoarea unui dictator francez in anul 1804, Napoleon Bonaparte. Un cod conceput pentru o dictatura nu era unul care sa incurajeze o societate libera. Tocmai de aceea, regimul comunist l-a agreat fara modificari majore.

Cu toate ca accesul la justitie era considerat un drept, el era mai mult o obligatie, atata timp cat statul insista sa aiba controlul asupra cat mai multor raporturi socio-juridice ale cetatenilor. Semnaturile, declaratiile sau imputernicirile aveau valoare numai daca erau recunoscute de stat prin reprezentantii ei, iar vointa cetateanului, in privinta propriei sorti, era depasita de hotararea judecatorului investit pentru judecarea litigiului. Taxele de timbru erau o adevarata povara pentru jusitiabilii care nu isi permiteau luxul de a amana foarte mult exercitarea dreptului la actiune, acesta fiind unul prescriptibil in timp. Procesele se intindeau in decursul mai multor ani, astfel incat unora nu le ajungea viata pana cand sa isi vada infaptuita dreptatea, iar altii isi schimbau interesele sau raporturile sociale in timp, astfel incat solutia finala oferita de instante le era total inutila. Sensul dreptatii si al grijii fata de cetatean era pierdut printre conditii de forma, de procedura, abia apoi conditii de fond s.a.m.d. Continue reading “Justiția română înainte de reforma medierii din anul 2020” »

Read more...

Se formează avocați specializați în consiliere, pentru mediere sau arbitraj?

Domnilor avocati, domnilor consilieri juridici, stimati justitiabili,

O mare parte din textele aparute in publicatiile de specialitate din ultima perioada reclama o justitie greoaie si neconforma cu asteptarile justitiabililor si a reprezentantior legali ai acestora, reclama o justitie a sistemului mai presus de asteptarile cetateanului sau de dorinta de flexibilitate si eficienta dorita de practicienii in drept.

Nemultumirea fata de sistemul public de justitie exista, se exprima, dar nu se manifesta. O atitudine fireasca pe care practicienii in drept o pot adopta este utilizarea alternativelor la sistemul clasic de jusitie. Nimeni nu obliga avocatul sa se adreseze instantei pentru fiecare speta, pentru reprezentarea intereselor fiecarui client. Cel mai probabil, nici clientul nu isi doreste, in mod special, sa se judece, dar se adreseaza avocatului cu incredere, convins fiind ca un profesionist in drept ii va oferi cea mai eficienta metoda de rezolvare a situatiei neplacute in care se afla. O alternativa ar fi arbitrajul. O alta alternativa ar fi medierea. Nu trebuie neglijata informatia potrivit careia medierea se poate aplica inclusiv in cauzele in care, potrivit legii, retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala. Nu putem sa uitam ca hotararea arbitrala este definitiva si obligatorie, avand efectele unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Sigur ca aici se naste o noua discutie. Nu cunoastem inca arbitiri de incredere, cu atat mai putin mediatori. Dar, din zece mii de profesionisiti prezenti pe tablou, sigur unul poate corespunde exigentelor dumneavostra.

De asemenea, ar putea fi invocata scuza legata de existenta cheltuielilor de arbitraj, respectiv mediere, care sa impovareze suplimentar bugetul clientilor dumneavostra. Daca incercam sa comparam in cifre reale cuantumul taxei de timbru cu onorariile negociabile ale arbitrilor sau ale mediatorilor, putem ajunge la concluzia ca ratiunea cheltuielilor suplimentare nu are intotdeauna o sustinere in realitate.

Probabil ca, in acest moment, simtim ca suntem condusi spre necesitatea realizarii unei alegeri intre nemultumire si neincredere, intre instanta si alternative juridice, ceea ce este pe deplin justificat. Dar, pana nu experimentam, nu avem de unde sa stim. Asadar, putem sa ne continuam rutina de a depune actiuni la instantele judecatoresti, iar in cele douasprezece luni pana cand avem primul termen, acolo unde situatia permite, putem incerca, in paralel folosirea unei alternative pe care o apreciem ca fiind eficienta.

Nu va convinge arbitrajul? Gasiti un mediator! Nu aveti incredre in mediatori? Cel mai probabil, daca nu aveti incredere in alti profesionisti, sigur in dumneavostra aveti incredere, incercati o conciliere!

Partile au nevoie de consultata juridica, precum si de reprezentare atat la procedurile arbitare, cat si la mediere. Onorariul se incaseaza pentru solutionarea cauzei si nu pentru numarul de documente sau proceduri indeplinite.

Poate ca este momentul ca avocatii sa nu mai sesizeze, ci sa actioneze. Sunteti dumneavostra un avocat atat de bun incat sa oferiti asistenta juridica clientului dumneavoastra pentru procedura de mediere sau de arbitraj? Continue reading “Se formează avocați specializați în consiliere, pentru mediere sau arbitraj?” »

Read more...