Scrisoare protest a UCMR impotriva modificarilor abuzive a legii medierii

Uniunea Centrelor de Mediere din Romania www.ucmro.ro 27 iunie 2013 Scrisoare deschisa Catre Administratia Prezidentiala a Romaniei Comisia Europeana Ambasada S.U.A. la Bucuresti Subscrisa Uniunea Centrelor de Mediere din Romania, cu sediul ales in Bucuresti, str. Dimitrie Marinescu, nr. 1, sector 2, federatie fondata in anul 2005 si care reuneste asociatii profesionale ale mediatorilor din toate judetele Romaniei, numarand cca 1200 de membri – mediatori autorizati, in mod respectuos va inainteaza prezenta CERERE DE REEXAMINARE PRIVIND PROIECTUL DE LEGE NR. 088_18.03.2013 (Camera Deputatilor) L E G E pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe Respectiv a pct. 4 al articolului unic al proiectului mentionat, care prevede: “4. După articolul VI se introduce un nou articol, articolul VI1, cu următorul cuprins: „Art. VI1. – Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează: 1. La articolul 2, după alineatul (12) se introduc două noi alineate, alineatele (1 ind.3) şi (1 ind.4), cu următorul cuprins: «(1 indice 3) Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris.» Motivele care fundamenteaza prezenta cerere de reexaminare vizeaza urmatoarele aspecte: In Romania, medierea si organizarea profesiei de mediator este reglementata prin legea nr. 192/2206, modificata si completata de legea nr. 115/2012, modificata prin O.U.G. nr. 90/2012 si prin O.G. nr. 4/2013. Potrivit art. 4 alin. 1 din legea nr. 192/2206, medierea este o activitate de interes public; aceasta fiind definita chiar de la art. 1 din lege ca “o modalitate alternativa de solutionare a conflictelor, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor”. In mod esential, medierea se bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile. Potrivit pct. 5 din Directiva 2008/52/CE, “Obiectivul de a asigura un acces mai bun la justitie, ca parte a politicii Uniunii Europene de instituire a unui spatiu de libertate, securitate si justitie, ar trebui sa includa accesul la metode de solutionare a litigiilor atat pe cale judiciara, cat si extrajudiciara”. Iar la pct. 6 “Medierea poate asigura o solutionare extrajudiciara eficienta din perspectiva costurilor si rapida a litigiilor in materie civila si comerciala, prin intermediul unor proceduri adaptate nevoilor partilor. Este mai probabil ca acordurile rezultate din mediere sa fie respectate voluntar si sa mentina o relatie amiabila si durabila intre parti”. Prin legea nr. 115/2012, care a modificat art. 2 alin. 1 al legii, s-a introdus obligatia persoanelor fizice si juridice de a participa la o sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, obligatie activa inclusiv dupa declansarea unui litigiu in fata instantelor de judecata. Conform art. VI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2013, dispozitiile alineatului (1^2) al articolului 2 din Legea nr. 192/2006 intra in vigoare la 1 august 2013. Scopul acestei prevederi legale este ca mediatorul sa aduca la cunostinta partilor avantajele, efectele, regulile si limitele medierii adaptate la situatia concreta. Continutul informarii prealabile va cuprinde, fara a se limita, aspectele esentiale privind definitia si principiile medierii, explicarea rolului mediatorului, a drepturilor si obligatiilor partilor, avantajele medierii, efectele acordului de mediere in cazul in care se ajunge la o intelegere. In mod esential, pentru respectarea ratiunii normei legale mentionate, informarea se realizeaza de catre mediator pentru toate partile aflate in conflict, in intalniri comune sau separate, in functie de circumstantele cauzei si de decizia mediatorului, raportat la elementele particulare ale cazului de conflict. In acest sens, mediatorul trebuie sa transmita invitatie/i scrisa/e catre toate partile in disputa, in conformitate cu prevederile art. 43 alin. 1 din lege. Introducerea prin pct. 4 al articolului unic al proiectului de lege nr. 088_18.03.2013 a posibilitatii ca procedura de informare sa fie realizata de alte persoane decat mediatorii autorizati si special instruiti conform legii nr. 192/2006 contravine grav scopului urmarit de legiuitor in reglementarea medierii si informarii prealabile asupra avantajelor medierii, astfel: Prin modificarea adusa, nu se garanteaza in nicio forma respectarea principiilor fundamentale ale procedurii medierii, respectiv neutralitatea, impartialitatea, confidentialitatea; mediatorii autorizati care nu respecta aceste principii in cadrul sedintei de informare prealabila sunt supusi sanctiunilor disciplinare in conditiile legii nr. 192/2006. Astfel, neutralitatea presupune obiectivismul mediatorului raportat la conflictul partilor si, spre deosebire de instanta de judecata, unde judecatorul se implica si decide, mediatorul lasa partile sa ajunga singure la o solutie unanim acceptata, sa negocieze singure asupra drepturilor lor, mediatorul neimplicându-se in decizia lor. Impartialitatea determina mediatorul sa abordeze un tratament echidistant, egal fata de partile din mediere. Impartialitatea asigura granita dintre empatie si simpatie sau antipatie, stari prin care putem determina facilitarea comunicarii intre parti. Intreaga procedura se desfasoara sub semnul confidentialitatii tuturor informatiilor pe care partile si le aduc reciproc la cunostinta, intrucat legea impune mediatorului autorizat obligatia pastrarii secretului asupra acestora. Nerespectarea principiilor fundamentale ale neutralitatii, impartialitatii si confidentialitatii conduce la golirea de continut a insusi conceptului de mediere si mentinerea acestei prevederi modificatoare atrage dupa sine distrugerea unei intregi profesii, cladita in Romania incepand cu proiectul-pilot al Ambasadei S.U.A. din 2003 si care acum a ajuns la un numar de cca 7000 de profesionisti special instruiti. Modificarea introdusa prin pct. 4 al proiectului de lege 088_13 aduce discriminarea, atat prin raportare la ceilalti mediatori, cat si prin raportarea la celelalte profesii liberale, prin mentionarea posibilitatii avocatilor si notarilor de a efectua informari despre mediere, in cadrul reglementarilor specifice profesiei lor, deoarece inseamna ca toti ceilalti trebuie sa urmeze cursuri de mediere, mai putin avocatii si notarii. Or, pe de o parte, categoriile profesionale prevazute (judecator, procuror, consilier juridic, avocat, notar) nu au pregatirea necesara practicii medierii, astfel incat activitatea de mediere risca sa fie furnizata de catre persoane nespecializate, fara pregatire in conducerea si desfasurarea procedurii de mediere. Profesia de mediator nu face parte din categoria profesiilor juridice. Mediatorul foloseste tehnici variate pentru a comunica impreuna cu partile si pentru a le ajuta sa ajunga la o intelegere gasita numai de parti. Mediatorul ajuta partile sa-si gestioneze sentimentele, emotiile si prioritatile, astfel incat sa poata ajunge la un compromis. Conditiile expuse anterior nu fac obiectul expertizei categoriilor profesionale cuprinse in pct. 4 al proiectului de lege citat. De asemenea, prin inscrierea categoriilor judecator, procuror, consilier juridic, avocat, notar in randul celor care pot efectua informarea despre mediere, acestia dobandesc drepturi, fara insa ca activitatea lor sa poata fi verificata si fara posibilitatea aplicarii unor sanctiuni de catre Consiliul de Mediere. Modificarea mentionata nu tine cont de incompatibilitatea profesiei de judecator si procuror cu orice alta profesie. Legislatia interna este confirmata si completata de legislatia europeana in domeniu, respectiv: 1. Directive 2008/52/EC of the European Parliament and of the Council of 21 May 2008 on certain aspects of mediation in civil and commercial matters (Official Journal L136, 24.5.2008, 3 ff.). 2. Regulation 2001/44/EC of the Council of 22 December 2000 on jurisdiction and the recognition and enforcement of judgments in civil and commercial matters (Official Journal L12, 16.1.2001, 1 ff.). 3. UNCITRAL Model Law on International Commercial Conciliation, A/RES/57/18 (2002). 4. Recommendation R (98) 1 of the Committee of Ministers to member states on family mediation of 21January 1998. 5. Recommendation Rec (2002)10 of the Committee of Ministers to member states on mediation in civil matters of 18September 2002, https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=306401&Site=CM 6. Council Directive 2002/8 of 27 January 2003 to improve access to justice in cross-border disputes by establishing minimum common rules relating to legal aid for such disputes (Official Journal L 26, 31.1.2003, 41 ff.). 7. Council Regulation 2201/2003 of 27 November 2003 concerning jurisdiction and the recognition and enforcement of judgments in matrimonial matters and the matters of parental responsibility, repealing Regulation 1347/2000 (Official Journal L 338, 23.12.2003, 1 ff.). 8. Commission Recommendation 98/257 of 30 March 1998 on the principles applicable to the bodies responsible for out-of-court settlement of consumer disputes (Official Journal L 115,17.4.1998, 31 ff.). 9. Commission Recommendation 2001/310 of 4 April 2001 on the principles for out-of-court bodies involved in the consensual resolution of consumer disputes (Official Journal L 109,19.4.2001, 56 ff.). 10. European Code of Conduct for Mediators, http://ec.europa.eu/civiljustice/adr/adr_ec_code_conduct_en.pdf Pe cale de consecinta, solicitam stoparea initiativelor legislative care incearca stirbirea identitatii profesiei de mediator, prin atentarea la principiile fundamentale statuate in legislatia europeana, profesie consacrata la nivel european prin normele mentionate, refuzul de promulgare si trimiterea spre reexaminare a proiectului de lege citat. Aratam ca profesia de mediator nu face parte din cadrul profesiilor juridice. Prezentul memoriu a fost inaintat catre Comisia Europeana si Ambasada S.U.A. in Romania. Cu stima, Mugur Bogdan Mitroi Presedinte U.C.M.R.

(Visited 9 times, 4 visits today)

Sigur va mai intereaza si :

Lasă un răspuns