Perspectiva avocateasca asupra medierii

Medierea este un concept tehnico-juridic importat, relativ recent încorporat în limbajul cotidian. Este previzibil ca asimilarea şi acceptarea medierii să fie una lentă la nivel colectiv sau individual, deoarece societatea este mult mai obișnuită cu termenele neaoşe de ”tratative”, ”conciliere”, „împăcare”, „tranzacţie” sau „înţelegere”.

Pentru prezentul și viitorul unei profesii tinere-profesia de mediator, aflată în ofensivă de afirmare subordonarea promovării ei pentru rațiuni ce țin de binele public și interesul general nu poate face abstracție de faptul că trăim încă într-o societate în care setea de dreptate efectivă făcută prin justiţie poate fi greu satisfăcută prin proceduri alternative de rezolvare a conflictelor (mediere, arbitraj, conciliere) în aceeași măsură ca în societăţile civilizate cu tradiţii în apărarea statului de drept prin lege!

Experiența profesiei de avocat în materia medierii este semnificativă. În profesia de avocat medierea s-a reglementat și s-a practicat încă din 1995, de la adoptarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, care a consacrat expres compatibilitatea dintre profesia de avocat și profesia de mediator, după modelul tradițiilor și practicilor din cadrul Uniunii Internaționale a Avocaților (al cărei fondator a fost și Uniunea Avocaților din România), care a dezvoltat activitatea avocatului în mediere cu caracter de ”constantă tradițională a practicii profesionale a avocatului”! Cu mult înainte de adoptarea unei legi speciale pentru organizarea profesiei de mediator în România, medierea s-a practicat și se practică în profesia de avocat pentru a soluționa, prin decanii barourilor, conflictele dintre avocați în cadrul formelor de practică profesională din care fac parte și conflictele dintre avocați și clienți. Numeric, conflictele cu această tipologie, stinse prin mediere, sunt puține!

În forma actuală, instituţia medierii nu şi-a atins scopul de a degreva instanţele, deși medierea a avut și are în România cel mai bun agent de promovare şi publicitate – magistratul! Experiența prin care prin lege s-a impus ca cei care îşi caută dreptatea în tribunale sa fie obligați sau invitați să iasă din templul „justiţiei”, cu care cetăţeanul mediu este istoric familiarizat, pentru a apela la profesioniști care practică o profesie care reușește să împace pe cei care s-au decis să meargă în justiție, după ce au consultat un specialist al dreptului, ori au inițiat proceduri judiciare deoarece au epuizat deja remedii extrajudiciare, ori motivarea unor politici publice potrivit căreia din cauză că nu mai există timp judiciar disponibil, iar justiția este supraaglomerată, astfel că procedura medierii este avantajoasă în raport cu rezultatul judecăților nu dă și nu poate da rezultate! Percepția directă a cetățeanului este creată de lista proceselor afișată zilnic la ușa completelor de judecată. În unele situații, mai ales acolo unde procesele primesc primul termen chiar și peste un an, realitatea contrazice mesajul public!

Cetățeanul de rând nu poate înţelege rostul politicilor publice de degrevare a instanțelor prin mediere decât dacă i se explică avantajele medierii nu doar de cei direct interesați să practice profesia de mediator, care sunt percepuți ca profesioniști care au drept la existență profesională pe bază de remunerare a serviciilor prestate, ci mai ales de cei care, în mod tradițional, sunt cei la care se apelează obișnuit pentru un sfat ce conferă securitate juridică celui interesat – avocatul! Această mentalitate generală, care ține de cultura oricărui popor civilizat – aceea de a găsi în primul rând în avocat un confident, un sfătuitor în legătură cu orice conflict cu conotații juridice – nu poate fi schimbată prin orientarea obligatorie a celor interesați în clarificarea limitelor drepturilor lor pe bază de lege în altă direcție, către alți profesioniști, pentru care este dificil să se descifreze de cei interesați, în mod transparent, orice legături tradiționale cu justiția în afară eventual, de trecutul profesional al mediatorului!

Cetățeanului simplu îi este foarte clar ce se întâmplă dacă merge la judecată. Dacă îl trimiţi la mediere, îi creezi confuzii!

Năzuinţa că se golesc tribunalele şi se aglomerează birourile de mediatori, în vremuri de criză, este o iluzie. Ajutorul judiciar generos acordat de Statul român, care dovedeşte că are suficiente disponibilităţi financiare gestionate astfel încât, de la caz la caz, în condiții în care aprecierea judecăţii este decisivă pentru eliminarea efortului financiar de acces la justiţia statală, întreţine şi dezvoltă mentalitatea că numai în justiţie, cu ajutor statal, inclusiv din fonduri publice special destinate, se pot rezolva conflictele. Numărul mare de solicitări de ajutor judiciar admise, în majoritatea cazurilor justificat în vremuri de criză, erodează orice efort de impunere a medierii ca procedură alternativă, acceptată voluntar de părţi. Fără autoconvingerea că medierea poate ameliora conflicte, percepția generală creată de obligația de a se recurge la serviciile medierii distorsionează rosturile medierii în percepția celora cărora aceasta li se adresează efectiv. Nu este lipsit de orice fundament costul suplimentar al medierii eșuate, timpul scurs, birocratismul procedurii care înainte de realizare efectivă s-a organizat instituțional consacrând noi tipuri de certificate, procese verbale, înștiințări, acte juridice propriu-zise – acorduri, divergențe – greu de promovat într-o lume în care toți se grăbesc, nu există răbdare, este risipă de resurse, se repudiază birocrația!

Nu putem reproşa societăţii că nu foloseşte ceea ce nu cunoaşte şi nici nu ştie la ce foloseşte când este vorba de mediere! Cu atât mai mult nu pot fi identificați și blamați alți profesioniști pentru că ar încurca rosturile medierii refuzându-se ostentativ să se recunoască o realitate impusă istoric în România: tradițional judecătorul, notarul, avocatul, executorul judecătoresc, preotul, învățătorul, secretarul primăriilor rurale au dat sfaturi de împăcare celor aflați în conflict și au explicat avantajele unei împăcări ”drepte”, față de o ”judecată” percepută uneori ”strâmbă”!

Deschiderea, familiarizarea şi încrederea justiţiabililor în a folosi această alternativă de soluţionare a conflictelor nu se poate realiza „din vorbe” şi nici „din obligație”! Cu atât mai puțin din conflicte între profesioniști! Întreținerea artificială a preconcepției că în privința medierii există profesioniști ai dreptului în conflict cu mediatorii nu a adus și nici nu va aduce niciun beneficiu în favoarea celor în folosul cărora, din raţiuni publice, s-a creat o profesie legală – cetățeanul! Dimpotrivă se întreține o preconcepție greșită că medierea a fost inițiată pentru interesele unor persoane care şi-au descoperit vocaţia, fără a exista efectiv obiectul muncii declarat formal, dar neidentificat în așteptările și convingerile celor care au nevoie efectivă de mediere!

Crearea unei baze legale în domeniu, promovarea instituţiei medierii în materiile legate mai ales de litigii potențiale sau deja existente, impunerea prin constrângere a medierii, în detrimentul însuşirii conştiente a utilității medierii de cei cărora li se adresează prestaţia profesionistului mediator, nu duce decât la fetișizarea publicitară a potenţialului strategic al medierii inclusă artificial în ansamblul politicilor de justiţie. Medierea rămâne astfel un simplu argument teoretic, un exerciţiu de imagine, inclus în politici de reformă a justiţiei, cu rezultate care se vor ivi într-un timp greu de previzionat! Proiectul potrivit căruia prin mediere s-ar degreva de munca de judecată prin mediere este încă limitat la nivel de discurs ideatic. Atâta vreme cât obiectivul-ţintă al finalizării medierii – acordul de mediere – trebuie supus autentificării notarului public ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată, iar constante insurmontabile într-un stat de drept normal exclud acordarea prin lege a dreptului mediatorului de a dobândi dreptul de a asista sau reprezenta în instanţele de judecată părţi, chiar şi pentru validarea acordului de mediere, în lipsa unei educaţii juridice eficiente privind legătura transparentă dintre mediere și justiție, populaţia nu va înţelege uşor rosturile pragmatice ale medierii!

Implicarea Consiliului Superior al Magistraturii în promovarea unei profesii tinere, care în țările din care s-a recepționat ca model nu ţine neapărat de funcționarea sistemului judiciar, ci de nivelul culturii unui popor, creată în lungi perioade de timp, concomitent cu tratarea inegală a unor profesii tradiţional conexe sistemului judiciar (avocaţii, experţii etc.) adesea indicate public drept factori de promovare a prelungirii în timp a proceselor, determinarea decidenţilor să instituie prin procedură de urgență reglementări privind obligativitatea pentru părţi, în anumite cauze, de a se prezenta la şedinţa de informare sub sancţiunea respingerii ca inadmisibile a cererilor adresate justiţiei care nu au trecut prin „furcile caudine ale medierii”, influențează evoluţia medierii, percepută ca agresivă, impusă, aptă să blocheze accesul la justiție! Aceleaşi consecinţe le are accesul condiţionat excesiv din punct de vedere material la formarea profesională iniţială pentru dobândirea calităţii de mediator!

Modalităţile legale de motivare a părţilor de a apela la mediere într-un litigiu, unele cu efect stimulativ – recompensatoriu, altele sancţionatorii, neextinse prin lege, în aceeaşi măsură sau refuzate ostentativ pentru profesia de avocat în situații identice (încheierea de tranzacții, compromisuri, recurgerea la conciliere, la arbitraj) au distorsionat şi vor distorsiona grav raporturile corecte şi echitabile dintre profesionişti cu preocupări profesionale ce ţin de domeniul istoric al dreptului avocatului la existenţă profesională reală! Acest drept nu poate fi negat public de autorităţi!

Medierea rămâne în esenţă o procedură facultativă!

Medierea nu poate fi obligatorie în toate cauzele judiciare, fie datorită gravităţii unora dintre faptele penale, fie datorita urgenţei pe care o necesită judecarea anumitor cauze, fie datorită situaţiilor în care se găsesc titularii acţiunii, fie datorită naturii dreptului litigios.

Nu este corectă instituirea unor norme privind obligativitatea – chiar şi pentru anumite părţi, în anumite tipuri de litigii – de a se prezenta la şedinţa de informare despre mediere (pentru care mediatorul oricum nu poate cere plata unui onorariu, dar se poate promova incorect!) și în orice caz, nu poate fi condiţionată admisibilitatea cererii de chemare în judecată şi a plângerii prealabil de procedura medierii.

S-a scăpat şi se scapă din vedere că reacţia emoţională a părţilor decise să apeleze la justiţie şi confruntate cu obligativitatea medierii impusă prin lege sau de judecător, nu poate fi cenzurată sau satisfăcută mai greu sau deloc!

Adesea, oameni implicați în promovarea medierii au distorsionat comunicarea cu avocaţii pe tema medierii, din rațiuni ce nu ţin de cotidian ori de interesul public real!

De sute de ani avocații împacă părţile aflate în conflict, iniţiază concilieri, tratative, arbitraje, încheie valabil tranzacții, compromisuri, fără a li se condiţiona exercitarea acestor deprinderi și tehnici profesionale de o atestare oficială expresă că sunt mediatori! Într-un mediu insuficient de pregătit mental, pentru ca, voluntar şi neconstrâns, publicul să o perceapă medierea drept o procedură prietenoasă este nevoie de sprijinul avocatului!

Sunt suficiente argumente pentru ca formarea avocaţilor, atât în pregătirea profesională iniţială, cât şi prin conferinţe despre mediere, la Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, în seminare incluse în programele de formare continuă a avocaţilor pentru înţelegerea rosturilor, funcţiilor şi avantajelor medierii, pentru ca – în mod deschis şi direct, nu „din auzite” sau „zvon”, ori din campanii agresive, unele din pretoriul justiţiei, făcute în favoarea medierii – avocaţii să fie primii care înţeleg rosturile medierii şi dacă, ce anume şi în ce măsură îi diferenţiază pe avocaţii – mediatori de avocaţii care nu au dobândit, prin formare profesională specială, calitatea de mediator!

Am cerut sprijin instituţional în acest sens Consiliului de mediere! S-a răspuns prin trimiterea de oferte financiare de către entităţi abilitate să organizeze cursuri pentru dobândirea calităţii de mediator! Nu acest lucru l-am solicitat pentru că nu putem impune avocaţilor să devină mediatori fără a înţelege prealabil de ce ar fi bine sau nu să devină mediatori sau să recurgă la mediator, în interesul clienţilor lor!

Dacă justiţiabilii nu sunt familiarizaţi cu instituţia medierii, iar avocaţii o percep ca o profesie ostilă profesiei de avocat, dacă dispoziţiile din Legea nr. 370/2009 în care s-a prevăzut în mod imperativ ca organele judiciare să informeze părţile cu privire la posibilitatea şi avantajele medierii şi să le îndrume să recurgă la ea, iar această obligativitate nu a dat rezultate cunoscute publicului larg pe măsura efectului imediat negativ pe care anunţurile făcute în sălile de judecată l-au produs, problema eficienţei procedurii de informare asupra medierii rămâne şi nu poate fi rezolvată prin constrângeri sau campanii orientate împotriva altor profesionişti ai dreptului!

Instituţia medierii beneficiază de un suport normativ eficient, de sprijinul parlamentar şi al reţelei de judecători care promovează medierea, de resurse financiare substanţiale, apreciate în raport de costurile dobândirii calităţii de mediator!

Calea medierii spre eficienţă, ca instituţie, nu este decât cea a conlucrării oneste cu ceilalţi profesionişti şi societatea civilă, spre binele tuturor! Există obstacole de trecut: barierele de cunoaştere, înţelegere şi încredere a justiţiabililor, exersarea ca profesionişti autentici a mediatorilor, dintre care sunt foarte mulţi avocaţi.

Esenţial este ca disponibilitatea şi interesul de a susţine şi promova această metodă alternativă de soluţionare a litigiilor să fie reală şi acestea să nu fie afirmate prin opoziţie cu serviciile avocaţiale!

Activitățile desfășurate până acum la nivel instituţional de organele profesiei de avocat de la toate nivelele sunt în sensul prezentului mesaj.

Conlucrarea corectă a mediatorilor cu avocaţii se dovedeşte – în ţări cu tradiţie în domeniu – ca fiind singura cale pentru ca medierea să devină poate un bun public de interes naţional!

Av. dr. Gheorghe FLOREA
Președinte Uniunea Națională a Barourilor din România”

Sursa:http://www.juridice.ro/294483/gheorghe-florea-despre-medierea-un-bun-național.html

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2013

(Visited 7 times, 7 visits today)

Sigur va mai intereaza si :

  • Medierea culpei medicale – MalpraxisMedierea culpei medicale – Malpraxis Este greu de exprimat in cuvinte ce simte un medic dupa ani de studiu, rezidentiat, specializari, zile si nopti de garzi, atunci cand, practicand profesia pentru care s-a pregatit asiduu, […]
  • Medierea merge mai departeMedierea merge mai departe Spun încă de la început: medierea în România este reglementată, medierea e o cale reală de descărcare a instanțelor, medierea are viitor chiar și în România, o țară cu un inacceptabil […]
  • Ce avantaje are medierea ?Ce avantaje are medierea ? Medierea este mai puţin stresantă şi costisitoare decât abordarea căii litigioase, cale tradiţională de soluţionare a conflictelor în societatea românească. Bazându‑se pe principiul „ […]
  • Obligatia de informare despre mediere in medierea penalaObligatia de informare despre mediere in medierea penala Prin Legea nr. 115/2002 se introdusese obligația ca victima unei infracțiuni urmăribile la plângere prealabilă să se informeze în mod obligatoriu cu privire la avantajele medierii […]
  • Medierea in cauzele penaleMedierea in cauzele penale Cu intrarea in vigoare a NCP SI NCPP si altor legi speciale, Romania a intrat in randul Europei pe linia justitiei restaurative astfel ca partea vatamata,prejudiciata(victima)cat si cel […]

Lasă un răspuns

Translate this site:
ADRESA:

BUCURESTI, STR IENACHITA VACARESCU NR 17 A SECTOR 4 BUCURESTI REPER HOTEL HOROSCOP - STATIA METROU UNIRII IESIREA BD DIMITRIE CANTEMIR - Pentru programare la o sedinta de mediere nu ezitati sa ne contactati la:
-Tel:0768.511.900

e-mail:

mediatormustateanu@gmail.com

Mediator Bucuresti

Birou de Mediator Petru Mustateanu a fost infiintat si isi desfasoara activitatea in baza prevederilor Legii 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator cu modificarile si completarile ulterioare, a Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului de Mediere precum si a Hotararilor Consiliului de Mediere. Titularul biroului a fost autorizat ca mediator de catre Consiliul de Mediere prin Hotararea nr. 1923. DIN 15.04.2000. Birou de Mediator este prezent in Tabloul Mediatorilor emis de Consiliul de Mediere si publicat in Monitorul Oficial a Romaniei.

decembrie, 2016
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  
Intrebarea mediatorului:

* Daca ati avea o problema ati prefera :

View Results

Loading ... Loading ...

PROGRAM MEDIERE BUCURESTI

MEDIATOR