Obligativitatea şedinţei de informare privind avantajele medierii desființată
Încă de la adoptarea legii 192∕2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator în societatea noastră s-au iscat numeroase controverse cu privire la oportunitatea acestei noi instituții propuse. Iată că, pe data de 7 mai, controversa a fost tranșată, lovind practic în baza juridică pe care se fundamentează această profesie. Curtea Constituțională a României a decis, cu unanimitate de voturi, că prevederile articolului 2 alin.(1) si (1) indice 2 din Legea 192∕2006 sunt neconstituționale.
Pentru cine nu cunoaște, medierea este un procedeu folosit pentru a preîntâmpina un litigiu, pentru a stinge un litigiu sau, chiar după pronunțarea unei hotărâri judecătorești sau în situația existenței unui alt titlu executoriu, pentru a conveni asupra modalității de executare a obligației cuprinsă în acesta, deci inclusiv în faza executării silite conform art. 2.267 NCC, alin. (1).
Concret :
Art. 2 alin (1) statua că: “Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege”.
Iar, alin. (1) indice 2 al aceluiaşi articol prevedea că : “Instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60 indice 1 alin. (1) lit. a)-f”.
Până în acest moment, materiile în care participarea la ședința de informare era obligatorie,erau: protecția consumatorului [lit. a], dreptul familiei [ lit. b), în situațiile prev. de art. 64, respectiv în ceea ce privește continuarea căsătoriei, partajul bunurilor comune, exercițiul drepturilor părintești, stabilirea domiciliului copiilor, contribuția părinților la întreținerea acestora, orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți, cu privire la drepturi de care aceștia pot dispune potrivit legii), litigiile privind posesia, grănițuirea, strămutarea de hotare, orice alte litigii ce privesc raporturile de vecinătate[4] [lit. c)][5], în cauzele demalpraxis, dacă vreo lege specială nu prevede o altă procedură [lit. d)], în litigiile de muncă în legătură cu contractul individual de muncă [lit. e)], în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția cazurilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvență, a acțiunilor referitoare la registrul comerțului și a cazurilor în care părțile aleg să parcurgă procedura ordonanței de plată, prevăzută de art. 1.013-1.024 NCPC sau a cererilor de valoare redusă, prevăzută de art. 1.025-1.032 NCPC [lit. f)]. Însă Judecătorii CCR au opinat că această procedură ar trebui să fie facultativă sau la recomandarea instanței de judecată, în niciun caz obligatorie, așa cum era prevăzut în lege, anulând practic o mare parte din paleta de atribuții, pe care le aveau asigurate mediatorii.
Decizia este definitivă şi general obligatorie urmând a fi comunicată celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Bucureşti
Sursa:http://eurojust.ro/lovitura-data-mediatorilor-obligativitatea-sedintei-privind-avantajele-medierii-desfiintata/
Sigur va mai intereaza si :
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.