Modificari legislative privind informarea despre avantajele medierii

(13) Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizata de catre judecator, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz in care aceasta se atesta in scris. (14) Serviciile prestate conform dispozitiilor alin. (1) si (11) sunt gratuite, neputandu-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita.»
2. La articolul 59, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmatorul cuprins: «(3) Actul intocmit de notarul public conform alin. (1) si art. 58 alin. (4) si (41), prin care se autentifica intelegerea din acordul de mediere, are putere de titlu executoriu.»”

Pentru intelegerea in ansamblu dar si in detaliu a procedurii de informare trebuie sa plecam de la ratiunea care a impus in institutia medierii principiul fundamental al informarii prealabile, principiu fara de care procedura de mediere nu subzista in identitatea sa.

Ce inseamna informarea prealabila:

Principiul statuat in definitia medierii presupune ca partile care doresc sa apeleze la aceasta procedura sa decida participarea in deplina cunostinta de cauza.

Astfel se pleaca de la premisa ca o decizie poate fi luata doar daca ai toate informatiile transmise in mod corect de catre o persoana care reprezinta autoritatea in domeniu si care este apta sa-ti furnizeze toate datele care sunt necesare in vederea exercitarii liberului arbitru.

Informarea prealabila constituie factorul determinant in acceptarea unei proceduri de mediere sub conditia voluntariatului, un alt principiu de baza al procedurii de mediere.

In calitatea de beneficiar al unui serviciu pot apela la acesta doar daca inteleg modalitatea de functionare a acestui serviciu.

Delegarea competentei de informare catre alte categorii profesionale fara ca acestea sa cunoasca procedura de desfasurare a serviciului numit mediere presupune o alterare a corectitudinii informatiilor furnizate si pe cale de consecinta o informare viciata si ciuntita cu privire la o procedura specifica desfasurata de profesionistii din domeniu.

Este similar cu delegarea competentei de diagnosticare a unei maladii catre persoane care nu au competente in domeniu, adica este posibil ca un inginer sa puna diagnostic si sa emita tratamente pentru pacienti.

Motivele expuse anterior argumenteaza ineficienta modificarilor legislative sub aspectul procedurii efectuate de persoane neinstruite in domeniul medierii.

Privind de aceasta data din perspectiva profesiilor afectate de largirea competentei prin posibilitatea desfasurarii procedurii de informare si de catre acestea, se impun discutii la nivel procedural, astfel:

Se atribuie competenta informarii catre magistrati, in conditiile in care magistratul este tinut de propria lege la respectarea stricta sub aspectul semnarii si eliberarii de inscrisuri, acesta avand o competenta limitata care dispune ca magistratul poate semna acte ce tin de specificul statutului de magistrat.

Prin semnarea altor inscrisuri si desfasurarea de elemente procedurale care exced cadrului procesual impus de lege, acestea, actele si procedurile sunt nule de drept.

Informarea prealabila trebuie efectuata de o persoana fara interese in cauza dedusa procedurii de mediere.

Interesul legal al magistratului este acela de a decide cu privire la cauza care a fost dedusa judecatii si pe cale de consecinta intre actele emise de magistrat si procedura de informare exista vadit conflict de interese, conflict materializat in competentele diferite atribuite prin lege atat mediatorului cat si magistratului.

Discutia se poate extinde si sub aspectul largirii competentei notarului care prin legea proprie este mandatat la verificarea legalitatii inscrisurilor supuse procedurii specific, notariale fara ca acesta sa detina competente in gestionarea conflictelor sau litigilor.

Astfel eliberarea de catre un notar a unui inscris doveditor al parcurgerii procedurii de informare atrage dupa sine incompatibilitatea exercitarii profesiei de notar in cauza supusa autentificarii sau legalizarii dat fiind faptul ca notarul nu poate sa-si verifice legalitatea propriilor acte – inscrisuri, acesta fiind evident subiectiv in evaluarea propriilor acte emise.

Pe cale de consecinta notarul este tinut de propria lege la exercitarea atributiilor specifice activitatii notariale intrand intr-o stare de incompatibilitate totala in momentul eliberarii de inscrisuri doveditoare ale parcurgerii informarii prealabile in mediere, acestea fiind nule de drept.

Cat priveste largirea competentei avocatului sub aspectul informarii prealabile, acesta isi poate exercita profesia doar daca intre avocat si client se intocmeste un contract de consultanta juridica, act care reprezinta delegarea mandatului de reprezentare sau asistare a partii catre avocat.

In lipsa unui contract de consultanta juridica sau de reprezentare avocatul este limitat in exercitarea atributiilor sale acesta aflandu-se in imposibilitatea de a elibera inscrisuri de orice natura, emiterea de inscrisuri fara a avea in spate un contract din categoria celor mentionate anterior duce la invalidarea inscrisurilor acestea fiind nule de drept.

Intocmirea unui contract de consultanta sau de reprezentare intre un avocat si o terta persoana naste pentru avocat obligatia de diligenta, astfel intre acesta si client fiind un raport contractual bazat pe interese reciproce, pe cale de consecinta avocatul pierzandu-si neutralitatea si impartialitatea, atribute obligatorii si esentiale ale profesiei de mediator.

Prin incheierea relatiilor contractuale cu o singura parte si anume clientul sau, avocatul intra intr-o stare de incompatibilitate care il pune in imposibilitatea de a emite acte doveditoare ale informarii prealabile, avocatul fiind pus in situatia de a-si manifesta vointa alegand intre cele doua ipostaze si anume cea de avocat sau de persoana care a efectuat serviciul de informare prealabila.

Exercitarea celor doua atributii concomitent duce la starea de incompatibilitate.

Prin atribuirea competentei de informare prealabila si consilierului juridic duce la activarea starii de incompatibilitate dat fiind faptul ca in baza legii consilierilor juridici acestia isi pot exercita profesia doar prin existenta raporturilor de prepusenie adica in cadrul existentei relatiei de subordonare angajat – angajator.

Consilierul juridic este tinut in exercitarea atributiilor sale de aparitia unui contract de munca sau unei forme de subordonare indiferent de calificarea juridica data.

In calitatea sa de consilier juridic acesta are atributii specifice prin care se obliga sa efectueze toate demersurile in apararea intereselor angajatorului iar prin eliberarea unui inscris doveditor al parcurgerii etapei de informare prealabila catre angajatorul sau duce la invalidarea acestuia, fiind nul de drept.

Orice inscris doveditor al informarii prealabile eliberat de consilierul juridic fara ca acesta sa aiba raporturi contractuale de subordonare cu clientul sau este nul fiind calificat ca un document eliberat de o persoana fara calitate, deoarece consilierul juridic isi poate exercita atributiile sale doar sub o forma contractuala, lipsa acesteia duce la limitarea competentelor in exercitarea profesiei.

In urma argumentarii expuse se poate concluziona ca modificarile legislative aduse legii medierii sunt lipsite de eficienta juridica sau sociala acestea afectand grav statutul profesiei de mediator si calitatea serviciului prestat de profesionistii in domeniul medierii.

Mugur Mitroi http://www.mugurmitroi.portalmediere.ro/?p=103

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2013