Medierea judiciară – componentă indispensabilă în reformarea justiției

Zemanta Related Posts ThumbnailCel mai sacrudintre toatetribunalele să fieacela pe carepărţile şi-l vor ficreat ele însele,  şipe care îl vor fiales prin bunăînţelegere”.

(Platon)

Dacă ne dorim, să edificăm un sistem judiciar modern, săîmbunătățim accesul cetățenilor la justiție, să diminuăm sarcinainstanțelor de judecată (volumul de lucru al judecătorului), să accelerămprocesul de soluționare a cauzelor și să ridicăm încrederea populației înactul de justiție trebuie  să trecem la forme noi de soluționarealternativă a litigiilor – ADR (Alternative Dispute Resolution), termenutilizat în documentele de politici ale UE.

Prin funcţionarea eficientă a sistemului de soluţionare alternativă alitigiilor (SAL: arbitrajul, medierea) pot fi soluționate litigii de oricenatură: civile, comerciale, familiale, de muncă, penale, administrative, etc.

În ultimele decenii tot mai multe state au trecut la forma de mediere.

În majoritatea ţărilor europene instituţia medierii este una facultativă, Italia făcând excepţie prin obligativitatea prezentării părţilor la mediereînainte de introducerea acţiunii civile în instanţa de judecată.

În Japonia, spre exemplu, medierea este obligatorie în toate cauzelece ţin de dreptul familiei.

În Canada medierea este obligatorie în toate ptretenţiilor civile.

De la 1 octombrie 2012, medierea a devenit o procedură prealabilăobligatorie și în Romania. Conform Legii nr. 192/2006 privind medierea,pentru unele litigii „instanța va respinge cererea de chemare in judecatăca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introduceriicererii de chemare in judecată sau după declanșarea procesului pânăla termenul dat de instanță în acest scop„.      Iar de la 1 august 2013instanțele de judecată sunt obligate,înainte de a judeca cauza, să leceară părților să soluționeze conflictul pe cale medierii, îndeosebi încele ce țin de:

– domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocăexistenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unuiserviciu defectuos, nerespectarea clauzelor contractuale ori garanţiiloracordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contracteleîncheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altordrepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene îndomeniul protecţiei consumatorilor;

– în materia dreptului familiei: continuarea căsătoriei: partajul de bunuricomune; exerciţiul drepturilor părinteşti; stabilirea domiciliului copiilor;contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor; orice alte neînţelegeri careapar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispunepotrivit legii;

– în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea dehotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile devecinătate;

– în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajatărăspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura încare prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;

– în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetareacontractelor individuale de muncă;

– în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilorîn care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a proceduriide insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului etc.

Formal, implementarea mecanismelor alternative de soluționare alitigiilor figurează şi pe agenda europeană a Republicii Moldova, ea fiindabordată și în programe de activitate a Guvernului, și în Strategia dereformare a justiției.

În realitate, însă, în Republica Moldova se cunoaşte foarte puțindespre medierea extrajudiciară (aplicată foarte rar) şi nu se ştie nimicdespre medierea judiciară. Astfel, Codul de procedură civilă nu conținenici un articol, capitol ce ar fi consacrate formei alternative desoluționare a litigiilor – medierii.Codul de procedură penală conține, înart. 344 prim, o prevedere care însă, deşi este salutabilă, se referă doarla un segment infracţional redus: „În cazul învinuirii persoanei însăvârșirea unei infracţiuni uşoare ori mai puţin grave, iar în cazulminorilor – şi a unei infracţiuni grave prevăzute la cap. II–VI din Codulpenal, precum şi în cazurile prevăzute la art. 276 alin. (1) din prezentulcod, instanţa de judecată, până la punerea pe rol a cauzei, în termende cel mult 3 zile de la data repartizării cauzei, la solicitarea părţilor,adoptă o încheiere prin care dispune efectuarea procedurii medierii oriîmpăcării părţilor… Încheierea se transmite mediatorului, persoaneiînvinuite, părţii vătămate, procurorului şi apărătorului.”  

În opinia noastră este necesar ca şi Codul de procedură civilă să fiemodificat în ce privește ajustarea lui la prevederile Legii cu privire lamediere nr.134-XVI din 14.06.2007, în special referitor laîndeplinireacondițiilor contractuale de soluționare amiabilă prejudiciară a litigiului,suspendarea procesului, creșterea rolului instanței de judecată înpromovarea și aplicarea medierii.  Se impune introducerea obligațiuniide soluționare prejudiciară prin mediere sau arbitraj a unor litigii dintreagenții economici, precum și  dreptul instanței de a acorda un termen încadrul procesului pentru a tranșa litigiul pe cale amiabilă. De asemeneaeste necesar de introdus/reglementat procedura de informareobligatorie a părților despre posibilitatea recurgerii la mediere (conform art. 5 din Directiva 2008/52/CE privind anumite aspecte ale medierii înmaterie civilă și comercială).

Codului familiei şi Codul muncii necesită a fi completate pentru aasigura acoperirea legală și prevederea responsabilităților instituționaleîn materie de mediere pentru litigiile familiale și de muncă

Codului civil necesită a fi completat cu norme privind suspendareatermenelor de prescripție în cazul inițierii unor proceduri prejudiciaresau prearbitrale de soluționare a litigiilor (asemenea prevederi există încodurile civile ale multor state cum ar fi Franța (art. 2245), România (art. 2541), Rusia (art. 202), Estonia (art. 167), Germania (§ 212a) etc. Estenecesar de a fi instituită procedura specială pentru omologareaacordurilor (tranzacțiilor) de împăcare, semnate în cadrul sau în afaraprocesului civil, inclusiv în litigiile cu element de extraneitate pentru a fiexecutate, ulterior, de către executorii judecătorești, instituțiile bancar-financiare etc.

Codului penal și a Codului de procedură penală necesită a ficompletate/modificate în vederea reglementării procedurii, efectelormedierii precum și implicarea autorităților competente din domeniulpenal pentru declanșarea și respectarea procesului de mediere, cât șialte măsuri ce țin de pregătirea profesională a mediatorilor, a avocaților-mediatori, a notarilor-mediatori, inclusiv a judecătorilor-mediatori etc.

Forme de mediere în practica internaţională

În plan internațional sunt cunoscute medierea judiciară şimedierea extrajudiciară care se dezvoltă împreună, constituind cele două componente fundamentale ale justiției secolului XXI.

Medierea judiciară şi medierea extrajudiciară urmăresc scopuri diferite care, însă, converg spre un deziderat comun: acela de a soluționa, prin sinergie, conflictele în timp util, într-o manieră satisfăcătoare şi economică.

Medierea judiciară este flexibilă, rapidă şi centrată pe soluționarea litigiului,  ea înlătură diverse carențe ale sistemului contradictoriu şi reprezintă o alternativă puternică în raport cu un proces care tranşează şi mai puțin conciliază. Medierea este perfect adaptată litigiilor care au rezistat tuturor celorlalte forme de înțelegere extrajudiciară. Prin mediere părțile sunt aduse în situația de a-şi reasuma litigiul de care s-au desesizat şi de a încerca să îl soluționeze potrivit intereselor lor. Originalitatea medierii judiciare derivă din faptul că aceasta se desfăşoară în acelaşi cadru judiciar şi cu participarea judecătorului care renunță la puterea sa de a stabili dreptul cu scopul de a lăsa părților un spațiu normativ în care ele să determine propria lor decizie. Astfel, părțile pot alege soluțiile ingenioase conforme cu regulile de drept pe care judecătorul nu le-ar fi putut aplica în baza mandatului său judiciar. Este un veritabil transfer judiciar, o reasumare de către părți a responsabilității conflictului lor. Voluntar părțile vor relua controlul asupra destinului lor judiciar şi se vor angaja pentru a găsi ele însele o soluție, găsind încrederea necesară prin prezenta judecătorului mediator.

Medierea introduce două principii novatoare în justiție:

–         capacitarea (împuternicirea) părților de către judecători;

–         responsabilitatea subiecților de drept pentru conflictele lor.

Dacă medierea nu duce la o tranzacție, apoi părțile trebuie să revină la sistemul contradictoriu. Dar la această etapă ele, deja, au dobândit prețioase cunoştințe ale aspectelor de fapt şi de drept relevante pentru litigiu, ele vor putea distinge chestiunile importante de acelea care nu merită un examen atent din partea Curții şi vor putea să ajungă la o înțelegere parțială sau cel puțin să îşi concentreze concluziile în cadrul dezbaterilor. Această experiență și va conduce la economisirea de resurse materiale atât pentru părți, cât şi pentru Curte.

În Quebec, Canada, colectivitatea a ales să încredințeze judecătorilor preocuparea de a acționa ca mediator atunci când un litigiu este adus în fața instanțelor de judecată, însă părțile pot opta și pentru medierea extrajudiciară, dacă îşi asumă costurile aferente. Pentru numeroase motive referitoare la percepția părților şi competențele specifice ale judecătorilor, aceştia sunt prima opțiune. Percepția funcției judiciare, ca fiind fundamentată pe imparțialitate şi independență, conferă judecătorului un plus de autoritate morală. Aceasta poate contribui la evitarea abuzurilor de procedură din partea părților şi fluidizarea negocierii. Judecătorul mediator este un negociator şlefuit prin uzul, practica şi cunoaşterea profundă a dreptului. Într-o anume măsură el acționează ca un dirijor de orchestră care conduce abil negocierea dintre părți, echilibrează raportul de părți şi devine un factor de care favorizează realismul şi soluționarea. Dacă judecătorul mediator oferă opțiuni de soluționare, apoi el se fereşte de a impune voința sa părților. În cauzele complexe, care implică mai multe părți, autoritatea morală a judecătorului constituie un atusemnificativ pentru soluționarea litigiului.

Experiența medierii în apel demonstrează că învestirea unui singur judecător în acest sens permite eliberarea altor doi judecători, care îşi pot consacra timpul soluționării litigiilor pe cale judiciară. Un sistem integrat de mediere judiciară creează totodată o sinergie a instanțelor care sunt chemate să colaboreze pentru soluționarea globală a conflictelor. Adesea medierea în apel permite soluționarea judiciară a unor litigii care aşteaptă audierea în fața altor instanțe, ori sunt de durată.

Așadar, în urma aplicării efective a medierii vom avea:

–         un aranjament „câştig-câştig”, în concordanță cu interesele părților;

–         o înțelegere uşor de adus la îndeplinire;

–         un proces flexibil şi adaptat;

–         o pace socială;

–         o metodă care tratează cauza conflictului;

–         o formă care restaurează.

Medierea a arătat că, în materie civilă şi comercială (economică) au fost găsite soluții în aproximativ 80% din cazuri, soluții care au fost executate fără dificultate şi foarte rapid.

Desigur, dezbaterile contradictorii se întâlnesc și în mediere. Mediatorul poate discuta singur cu una dintre părți şi să nu îi dezvăluie celeilalte conținutul discuției. Această flexibilitate nu poate fi întâlnită într-un proces în fața unei instanțe. Totodată, sunt necesare și garanții în legătură cu etica mediatorului. De aceea este important ca mediatorii să adere laCodurile Eticii. În altă ordine de idei, medierea nu trebuie să fie un obstacol într-un proces echitabil, în concordanță cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

 

Literatură de specialitate pentru… toţi

În prezent, în multe țări medierea joacă un rol important în soluționarea alternativă a litigiilor. Acest subiect a fost considerat ca fiind unul dintre cele mai importante de către Consiliul Europei și Uniunea Europeană (fiind adoptate numeroase Rezoluții, Regulamente, Decizii etc. întru implementarea și dezvoltarea  instituției de mediere). Vom cita doar actele adoptate în cadrul Consiliului Europei, la care Republica Moldova este parte:

1. Recomandarea R (81) 7 a Comitetului de Miniştri cu privire la accesul la justiție îşi propune să încurajeze procedurile care simplifică acest acces, printre care „concilierea părților şi reglementarea diferendelor pe cale amiabilă, înaintea oricărei proceduri judiciare sau în cursul unei proceduri angajate”.

2. Recomandarea R (86) 12 a Comitetului de Miniştri cu privire la diminuarea sarcinii tribunalelor, preconizează „reglementarea pe cale amiabilă a diferendelor, fie în afara ordinului judiciar, fie înainte sau după procedura judiciară”.

3. Recomandarea R (93) 1 a Comitetului de Miniştri cu privire la accesul efectiv la drept şi la justiție, pentru persoanele aflate în situație de sărăcie extremă, sugerează accesul efectiv la „modalitățile extrajudiciare de soluționare a conflictelor…, precum medierea şi concilierea,… prin aceasta înțelegându-se beneficiul la ajutorul judiciar sau orice altă formă de asistență a acestor modalități de soluționare a conflictelor”.

4. Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Miniştri cu privire la independența, la eficacitatea şi rolul judecătorilor consacră, ca o veritabilă obligație judiciară, „încurajarea părților în obținerea unei reglementari pe cale amiabilă” (a se consulta Principiul V -3, e).

5. Recomandarea R (95) 5, cu privire la îmbunătățirea funcționării sistemelor şi procedurii de recurs în materie civilă şi comercială, cere în mod expres judecătorului să vegheze asupra „încurajării la reglementarea pe cale amiabilă” (a se consulta articolul 6 g).

6. Recomandarea R (98) 1 coroborează recurgerea la medierea familială.

7. Recomandarea R (99) 19 stimulează medierea penală.

8. Recomandarea R 2001) 9 susține „modalitățile alternative de reglementare a litigiilor între autoritățile administrative şi persoanele private”.

9. Recomandarea R (2002) 10 încurajează medierea în materie civilă (adoptată de Comitetul de Miniştri la data de 18 septembrie 2002).

10. Propunerile Comisiei Europene pentru Eficacitatea Justiției(CEPEJ) (2007) 14 din data de 7 decembrie 2007, intitulate „Linii directoare ce vizează îmbunătățirea punerii în practică a recomandărilor existente”. CEPEJ a elaborat linii directoare şi propune măsuri specifice, ce vizează asigurarea unei mai bune aplicări efective a următoarelor recomandări:

Recomandarea (98) 1 cu privire la medierea familială;

Recomandarea (2002) 10 cu privire la medierea în materie civilă;

Recomandarea (99) 19 cu privire la medierea în materie penală;

Recomandarea (2001) 9 cu privire la modalitățile alternative de soluționare a litigiilor între autoritățile administrative şi persoanele private etc.

 

Multitudinea aspectelor juridice, financiare, psihosociale şi, mai ales, cele privind durata soluţionării conflictului prin justiţie, cât şi apariţia„instituţiei mediatorului” fac ca medierea, în calitate sa de alternativă pentru modernizarea sistemului judiciardin Republica Moldova, să fie una deosebit de complexă. De aici a și apărut necesitatea descifrării semnificaţiei şi sensului ei nu doar pentru un cerc restrâns de specialişti, dar și pentru persoanele care ar putea deveni beneficiarii acestei metode. Republica Moldova nu-şi mai poate permite „luxul”  pe care şi l-a permis de decenii întregi – de a plăti toate procedurile, fără să ţină cont de existența soluţiilor alternative ale sistemului judiciar, care există și sunbt aplicate eficient în multe state, inclusiv în spațiul Uniunii Europene.

Așadar,litigiile pot fi soluționate fără a merge în instanțele de judecată;

medierea este o modalitate de rezolvare a conflictelor; medierea oferă un răspuns modern la criza existentă în societatea noastră şi în justiție.

Constantin Lazari,

Doctor în drept, Conferențiar universitar,

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact  .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2013

(Visited 10 times, 10 visits today)

Sigur va mai intereaza si :

Lasă un răspuns

Translate this site:
ADRESA:

BUCURESTI, STR IENACHITA VACARESCU NR 17 A SECTOR 4 BUCURESTI REPER HOTEL HOROSCOP - STATIA METROU UNIRII IESIREA BD DIMITRIE CANTEMIR - Pentru programare la o sedinta de mediere nu ezitati sa ne contactati la:
-Tel:0768.511.900

e-mail:

mediatormustateanu@gmail.com

Mediator Bucuresti

Birou de Mediator Petru Mustateanu a fost infiintat si isi desfasoara activitatea in baza prevederilor Legii 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator cu modificarile si completarile ulterioare, a Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului de Mediere precum si a Hotararilor Consiliului de Mediere. Titularul biroului a fost autorizat ca mediator de catre Consiliul de Mediere prin Hotararea nr. 1923. DIN 15.04.2000. Birou de Mediator este prezent in Tabloul Mediatorilor emis de Consiliul de Mediere si publicat in Monitorul Oficial a Romaniei.

decembrie, 2016
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  
Intrebarea mediatorului:

* Daca ati avea o problema ati prefera :

View Results

Loading ... Loading ...

PROGRAM MEDIERE BUCURESTI

MEDIATOR