Medierea, incotro ?

Zilnic stau de vorba cu diversi colegi mediatori, cunostinte, avocati sau alte pesoane care au legatura cu medierea. Din pacate, am ajuns la o concluzie destul de periculoasa: medierea este subminata din interior. Nu stiu sa definesc acest  ,,interior’’ si, ca sa nu acuz in mod direct, spun ca din interiorul celor care mimeaza activitatea de mediator. Acum sunt convins ca unii mediatori, destul de vocali pe diverse forumuri sau in diverse intalniri, sustin  in necunostinta de cauza, sub masca faptului ca doresc binele profesiei, idei care fac ca medierea, in opinia mea, sa intre in derizoriu.  Sunt oameni care doresc ca informarea sa dispara din lege,  iar medierea sa fie ,, procedura prealabila obligatorie’’.

Sustinerea ca ,,informarea’’ sa dispara din lege

Informarea partilor este principiu al medierii, prezentat in toate cursurile de formare initiala a mediatorilor.

Sedinta de informare si evaluare a conflictului a avut,  are si va avea scopul ca mediatorul si partile implicate sa se cunoasca, sa se accepte si in cunostinta de cauza sa decida daca pot media acel conflict. Partile au posibilitatea sa stabileasca de comun acord o strategie de desfasurare a procesului si sa cunoasca avantajele rezolvarii conflictului dintre ele prin mediere, raportate strict la conflictul lor.

Curtea Constitutionala a eliminat obligatia partilor de a participa la sedinta de informare anterior depunerii cererii de chemare in judecata si trimiterea uneia dintre parti la informare. Informarea insa, ca etapa a medierii, ramane valabila in cadrul legii si al Codului de procedura civila. A ramas valabila in lege  si dovada participarii la sedinta de informare, ca fiind certificatul de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.

Am sustinut de nenumarate ori ca articolul eliminat de catre Curte  era aplicat in practica eronat de unele instante in faza administrativa a procesului.  Medierea este o procedura care presupune parcurgerea mai multor etape. Este imposibil sa se inceapa  o mediere fara ca toate partile implicate sa ia legatura cu mediatorul, sa-si expuna fiecare punctul de vedere asupra cazului. Mediatorul trebuie sa faca o analiza a conflictului din expunerile partilor, precum si o evaluare  al fiecarui  individ implicat, din punct de vedere al stilului fiecaruia de raspuns la conflict (sunt si oameni deosebit de violenti, competitivi, care necesita abordari diferite din partea mediatorului in cursul procesului de mediere).  Foarte important este ca partile sa inteleaga si sa agreeze rolul mediatorului ca intervenient in conflictul lor, el fiind o parte neutra si impartiala. Considerentele mele pentru ca  informarea, ca etapa a procedurii de mediere sa nu dispara din lege, din codul de procedura civila  si mai ales din procedura medierii, sunt ca fara aceasta etapa pe care unii, mai putin pregatiti, o numesc si o considera o ,,procedura“ aparte, sunt acelea ca medierea ar fi lipsita de continut, de eficienta si de rezultat.

Sa ma explic de ce nu sunt de acord cu  medierea ca  ,,procedura prealabila obligatorie’’.  Desi, in aparenta, ar fi exceptional ca inainte de introducerea cererii de chemare in judecata partile sa incerce rezolvarea conflictului prin mediere (asa cum prevedea si art 720¹ vechiul cod de procedura civila).

Sa analizam eficienta unei astfel de propuneri!  Orice cetatean are dreptul de a se adresa instantei de judecata  fara ca cineva sa-i ingradeasca acest drept. In aliniatul eliminat de Curtea Constitutionala se prevedea ca partile sunt obligate sa participle la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv daca este cazul dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente.  Aici ar fi trebuit sa se inteleaga ca partile aveau dreptul sa declanseze un proces in fata instantei, iar obligatia partilor de a participa la sedinta de informare incepea abia cand judecatorul ar fi decis trimiterea ambelor parti la mediator, daca era un caz ce se incadra la art 60¹. Foarte multi judecatori din tara au aplicat astfel prevederile legale. Au fost si instante care au aplicat obligativitatea de a aparticipa la sedinta de informare doar in ceea ce-l priveste pe reclamant, lasand fara eficacitate intreaga procedura de  mediere. Reclamantului trebuia sa i se aplice  doar sanctiunea inadmisibilitatii in situatia ca el ar fi refuzat participarea la mediere (informare). Paratul nu putea fi sanctionat.

Personal , reafirm ca sunt impotriva unei proceduri prealabile instantei deoarece fiecare caz in parte este deosebit de important pentru partile implicate. Reclamantul poate fi obligat printr-un act normativ sa participe la o sedinta prealabila primei infatisari la instanta, dar oare cu ce eficacitate? Vom fi pusi in situatia de a sta de vorba doar cu o singura parte, vom incheia un proces verbal unde vom stipula ca partea nu s-a prezentat si gata, eficacitate zero. Avem nevoie in mediere de toate partile implicate si acest lucru doar judecatorul poate sa decida, aplicand actualele dispozitii legale.

O alta propunere de modificare a legii pe care am auzit-o vehiculata,  a fost ca partile implicate sa fie asistate obligatoriu de avocat. Las la o parte faptul ca imi plac medierile in care partile sunt asistate de avocat, dar sa mergi pana acolo incat sa ceri ca obligatorie asistenta avocatului in mediere mi se pare ceva care nu merita a fi comentat. Propunerea venea din partea unui absolvent de drept.

Sursa:http://www.mediereinromania.ro/medierea-incotro/