Malpraxisul medical în Mediere

Malpraxis este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personajului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale. În această definiţie malpraxisulpresupune o eroare profesională, săvârşită în exercitarea atribuţiilor de medic şi generatoare de prejudicii asupra pacientului”.

Datele studiilor  efectuate de HHC (Department of Health and Human Services) & MeSh (Mediating Suits against Hospitals) din SUA referitoare la malpraxisul medical în mediere

În studiul realizat de HHC68,4% ( 13 din 19) din cazuri au fostsoluționate prin mediere, în timp ce in studiul efectuat de MeSh doar70,6% (22 din 31) din cazuri.

În studiul HHC, inițial s-au selectat pentru mediere numai cazuri cupretenții de până la 400.000$. La jumătatea studiului, plafonul maxim a fost eliminat. Valoarea medie a sumelor obţinute prin mediere (conform studiului  HHC) a fost de 111.000$, în timp ce în studiul MeSh s-a declarat o medie de 250.000$.

Stilul mediatorilor

Ambele studii au folosit o structură bazată pe interese conform procedurii de mediere.
Studiul HHC a folosit co-mediatori şi s-a concentrat pe întrebări, pe modul în care medierea poate contribui la siguranţa medicală a pacienţilor precum şi pe îmbunătăţirea calităţii asistenţei medicale; ceilalți (MeShau folosit doar mediatori, şi-au ales intrebari referitoare la confortul  pacienţilor în spitale, au abordat probleme extrem de emoționale, și- au depus toată priceperea lor în a ajuta participanții la explorarea unei game largi de probleme non-economice. Serviciile de mediere pentru ambele studii au fost furnizate în mod gratuit.

Participarea părţilor

În studiul Mesh, 80,6% dintre reclamanți au participat la medieri, dar nici un medic n-a binevoit să se prezinte personal la şedinţe. În studiul HHCs-a cunoscut de la început că medicii nu doresc sa participe la şedinţele de mediere iar reclamanţii s-au prezentat în procent de 84% (16 din 19 cazuri).

Evaluarea participanților la Mediere

Cei mai mulți dintre reclamanții participanţi la mediere (în ambele cazuri) au declarat că au trăit o experiență pozitivă . La rândul lor, avocaţii au apreciat drept pozitivă experienţa lor privitoare la mediere. Pentru mulți dintre ei, aceasta a fost prima experiență în procesul medierii.

Economie de timp

Ambele studii au constatat că medierea a fost eficientă ca timp de soluţionare. În studiul HHC, avocații au estimat că au petrecut aproximativ10% din timpul acordat pregătirii pentru mediere comparativ cu cel alocat pentru litigiile clasice. În studiul MeSh, avocații au raportat de la3-10 ore de pregătire pentru mediere (în medie 6 ore), comparativ cu estimările celor 100 de ore necesare pentru pregătirea studiului dosarului în procesul clasic.

Beneficiile obţinute

Studiile MeSh și HHC arată că medierea poate salva costurile de tranzacție, dă reclamanților posibilitatea de a fi ascultaţi și permite pârâţilor să obțină informații care ar putea îmbunătăti calitatea de ingrijire a bolnavilor. Decizia medicilor de a nu participa la şedinţele de mediere a minimizat ultimul beneficiu. Cert este ca pârâţii vor obtine economii semnificative privitoare la cheltuielile de judecată, reclamanții vor primi despăgubiri mai devreme iar avocații vor primi onorarii adecvate muncii lor.

Este adevărat că medierea anticipată nu va fi întotdeauna adecvată . Uneori este nevoie de timp pentru a constata consecințele pe termen lung astfel încât prejudiciul să fie clar. În alte cazuri, pârâţii medici sunt siguri că ingrijirea pacientului a fost corectă şi nu sunt dispuşi să facă vreo ofertă. Dar și în aceste situaţii, ambele părţi pot beneficia de ascultarea doleanţelor şi raspunsurile celeilalte părţi:  reclamanții au posibilitatea de a fi audiati și pârâţii au posibilitatea de a explica ce s-a întâmplat, de ce s-a intamplat, mai ales în cazul în care comunicarea a fost deficitară între medicul curant şi rudele sau persoanele pacientului victimă. În concluzie,  medierea anticipativă nu poate fi adecvată atunci când există suspiciunea mușamalizarii adevarului .

Participanţii la studiul MeSh au raportat unele beneficii non-economice: posibilitatea rudelor victimei de a vorbi despre ceea ce s-a întâmplat (ex: mama unui copil care a paralizat în urma tratamentului administrat), pentru reclamant de a-şi relata povestea într -un cadru profesional (ex: un pacient bolnav de cancer a suferit complicaţii în urma administrării unei injecţii intravenoase, perfuzie, chimioterapie) simultan cu înțelegerea punctului de vedere al celeilalte părți cu privire la caz (ex: medicul explică de ce a fost contaminat cu trombocite şi i-a fost provocata moartea clinica). În plus, în patru cazuri, reprezentanţii spitalului au raportat că au obținut informații importante în timpul şedinţelor de mediere ce ar putea conduce la schimbări importante în politica spitalului.

Oportunități ratate

Deşi 25 de reclamanți din 31 au participat la medieri MeSh și 16 din 19 la medieri HHC, nici un medic nu a luat parte la sedintele respective. Când medicii pârâti refuză participarea la mediere, medicii respectivi, spitalele pârâte, pacienţii reclamanţi și familiile acestora precum și populația generală a pacienților pierd foarte mult. Non-participarea medicilor pârâţi duce la pierderea oportunităţii pacienţilor şi a medicilor de a se reconcilia între ei.  Medicul pierde oportunitatea de a fi iertat de pacient şi/sau familia acestuia, pierde oportunitatea de a da informațiile mult aşteptate de victimă dar şi pe cea privitoare la modificările politicilor şi practicilor medicale instituţionale.

Când medicii nu participă la mediere , ei sunt lipsiţi de voce. Limitându-se la a fi reprezentaţi doar de avocaţii lor, percepţia pârâţilor este aceea că procesul devine inechitabil. Există o nepotrivire între ceea ce știe pacientul şi familia acestuia comparativ cu ceea ce doresc să afle despre cauza sau eroarea medicală căreia ruda sa i-a căzut victimă iar medicii sunt primii care pot comunica şi explica asemenea evenimente. Pacientul şi membrii familiei sale aşteaptă explicații detaliate despre ceea ce sa întâmplat și de ce s-a întâmplat , vor să știe modul în care problema va fi corectată pe viitor, cum pot fi prevenite alte erori și nu în ultimul rând aşteaptă să primească scuze de la cei ce se fac vinovaţi pentru drama lor.

Ceea ce pot descoperi medicii despre pacienţi în şedinţele de mediere sunt chestiuni absolut umane şi fireşti:  reabilitare, atenție, responsabilitate, informații, precizie, confort, respect, recunoaștere, demnitate, eficacitate,   responsabilizare și dreptate.  Peste toate acestea, doresc o reasigurare medicală și o despăgubire financiară.

Cu toate acestea, atunci când apar rezultate clinice neașteptate, medicii evită frecvent discuțiile cu pacientul și familia sa despre ceea ce s-a întâmplat, rar îşi cer scuze şi la fel de rar explică măsurile care vor fi luate pentru a preveni repetarea răului asupra altor pacienţi.

O lucrare importantă și insuficient remarcată este cea a d-nei Tamara Relis care abordeaza această problemă delicată. Ea a constatat că avocații – atât ai pârâţilor medici cât și ai reclamanților pacienţi – cred că reclamanții doresc în primul rând bani, acesta fiind scopul unic pentru care deschid procese împotriva medicilor sau spitalelor. 90% dintre avocaţii medicilor cred că banii reprezintă singurul scop urmărit de reclamant, în timp ce doar 10% au recunoscut că reclamanţii au şi alte dorințe cum ar: obţinerea de răspunsuri privitoare la cauza erorii medicale,  confirmarea erorii, prevenirea răului, pedepsirea medicului vinovat şi abia ultimul obiectiv îl reprezintă satisfacţia financiară.

Relis constată că avocaţii reclamanţilor se concentrează pe daune pentru că aşa sunt instruiţi şi pentru că aşa funcţioneaza sistemul în conformitate cu drepturile şi legislaţia aplicabilă faptei. Ca răspuns la capacitatea limitată a sistemului juridic de a face față la nevoile emoționale umane, avocații reacționează la ceea ce Relis numește ” sistem condiționat “, redefinind și reducând așteptările lor la ceea ce le poate oferi sistemul juridic în favoarea clienților lor. De aceea avocații reclamanților îşi vor limita obiectivele funcţie de legislaţie.

În cadrul studiului MeSh, avocații medicilor au motivat deciziile clienţilor de a nu participa la procesul de mediere prin lipsa de timp a acestora şi evitarea oricaror întâlniri cu pacienții-reclamanţi de teamă de a nu fi jigniţi ori pentru că niciodată nu obişnuiau să participe la aceste proceduri.

De asemenea , studiul Relis a relevat că avocații medicilor au sugerat clienţilor lor să evite confruntările emoționale prin medierea cerându-le să nu participe la şedinţele de mediere. Tot ei au opinat că litigiul are ca obiect doar banii iar prezenţa medicilor este inutilă întrucât soluționarea disputei depinde de societățile de asigurare  și nu de medici, acestea fiind cele care iau practic decizia finală privitoare la sumele acordate părţilor vătămate.

44% dintre avocații medicilor recunosc că participarea clienţilor lor la şedinţele de mediere ar putea fi de ajutor pentru reclamanți , 67% au gândit că clienții lor ar putea beneficia personal de aceste şedinţe și că problemele non-financiare discutate cu aceasta ocazie ar fi fost importante pentru implementarea anumitor schimbari în politicile instituţiei. Chiar și așa, avocaţii nu-şi vor aduce clienţii medici la mediere considerând că prezenţa lor în cadrul acestei proceduri le-ar diminua considerabil onorariul.

Avocații reclamanţilor au avut tendinţa de a împărtăşi opinii similare cu cele ale avocaților apărători: ei au recunoscut importanța problemelor non-economice ale clienţilor lor, dar per ansamblu, au apreciat că prezenţa pârâţilor medici ar fi irelevantă, deoarece medicii nu s-au implicat niciodată în deciziile financiare . Este posibil ca unii avocați să se teamă că pârâţii medici, furioşi și supărați că au fost daţi în judecată, să fie lipsiţi de abilitatea comunicării civilizate fapt ce ar putea conduce la discuții neproductive în timpul medierii . Deși , în cele mai multe cazuri , mediatorii, prin procesul de management, coaching și tehnici specifice pot ghida comunicarea participanţilor într-o direcție productivă uneori se poate ivi un comportament agresiv sau jignitor al vreunui participant ceea ce fie reduce beneficiile procesului, fie conduce la creșterea costurilor pretinse de părţi. În cadrul studiului MeSh, avocații “nu par să ia în considerare nevoile emoționale ale medicilor ai căror pacienţi au fost afectaţi de îngrijirea lor medicală defectuoasa și nici nu apreciază că participarea clienţilor lor la mediere ar fi de un real ajutor psihicului lor, chiar dacă teoretic admit că prezenţa medicilor la şedinţele de mediere le-ar uşura sentimentele de vinovăție și remușcările.”

În contrast dramatic cu replica ambelor grupuri de avocaţi participanţi la studiu, 100% dintre cei 17 reclamanți și 12 medici pârâţi intervievați în cadrul studiului efectuat de Relis, au declarat că medicii ar trebui să participe la mediere. Ei au recunoscut valoarea participării lor la şedinţele de mediere atât pentru reclamant cât şi pentru obţinerea de informații importante ce ar putea contribui la îmbunătăţirea calităţii serviciilor de asistenţă medicală .

La mediere, pacienţii şi familiile lor pot obține în cele din urmă informațiile aşteptate şi căutate de multa vreme chiar dacă unele dintre ele pot fi foarte dureroase. Mai mult decât atât, în cazul în care un medic sau un alt specialist participă la mediere, poate oferi  explicații detaliate despre situaţii medicale complexe și nesigure care sunt mult mai bine primite de pacienţi sau rudele acestora decât comunicarea oficială fragmentată şi rece a unui purtător de cuvânt sau avocat.

Fără prezenţa medicului sau a unei persoane responsabile şi apte să ofere detalii despre îngrijirea pacientului pe masa de operaţie sau în salon, medierea nu va duce la îmbunătăţirea calităţii asistenţei medicale, deoarece informațiile cu semnificație clinică pot fi trecute cu vederea sau li se acordă prea puțină atenție. Pentru siguranța şi beneficiul pacientului se impune ca la masa medierii să se aşeze o persoana responsabilă şi capabilă să ofere explicaţii tehnice transpuse într-un limbaj comun privitoare la aspectele clinice ale cazului aflat în dispută.

În anumite medieri, mai ales după moartea pacientului, membrii familiei învinovăţesc medicii reproşându-le că n-au facut mai mult, că nu le-au raspuns la întrebări, că n-au reuşit să-şi declare iubirea faţă de persoana  decedată neştiind că va muri într-un timp atât de scurt. Apărarea tradițională a medicilor sporește vinovăția lor și adânceşte durerea familiilor îndoliate. Informațiile pertinente și, atunci când este cazul, asumarea responsabilității pentru eroarea medicală de echipa medicilor care s-a ocupat de caz, poate oferi eliberarea emoţională a membrilor familiei pacientului și le poate deschide drumul iertării, făcându-i să înţeleagă că rezultatul tragic nu putea fi prevenit.

Într-o mediere MeSh, comportamentul avocatului apărării a deteriorat posibilitatea de soluționare a disputei, fapt ce a generat creşterea costurilor de procedură întrucât atitudinea agresivă a fost percepută de reclamant  ca o infracțiune suplimentară. Eșecul adoptării unui comportament adecvat la mediere și abordarea agresivă a disputei de către avocaţii apărării a determinat avocatul reclamanţilor să eticheteze decizia sa de a participa la mediere drept “o greșeală prostească. Clienţii mei n-ar fi trebuit să mai treacă şi prin asta. . . Avocații apărării nu au afişat nici o minimă empatie faţă de durerea lor, s-au comportat abuziv și au rostit lucruri care-i torturează psihic şi mai mult pe clienţii mei.”

Alte oportunități de a satisface obiectivele reclamanţilor s-au pierdut atunci când avocații apărării, în două cazuri MeSh, au identificat schimbări în procedurile cunoscute şi utilizate în evitarea situaţiilor negative, prejudiciante. Ei au ales să nu împărtășească aceste informații cu reclamantii, astfel că aceştia au înţeles că nu există nici un interes şi nici o preocupare din partea reprezentanţilor pârâţilor în asimilarea unei noi proceduri apte să evita eroarea medicală ceea ce echivalează cu repetitivitatea malpraxis-ului în cazul unui viitor pacient.

S-a speculat de unii autori că prezenţa avocaţilor la mediere poate avea deseori un impact negativ asupra reclamanţilor deoarece aceştia tind să se concentreze atenţia mai degrabă asupra chestiunilor juridice decât asupra problemelor interpersonale, ba chiar îşi consiliază clienţii în a nu-şi cere scuze şi a nu le da prea multe explicaţii părţilor vătămate sau familiilor acestora.

Este clar că non-participarea medicilor la mediere distruge orice şansă de reconciliere între pacienţi şi medici. Aceasta situaţie privează de asemenea şi posibilitatea pacienţilor de a cunoaște dacă medicul implicat în malpraxis este afectat, dacă îi pasă suficient de mult de rezultatul  negativ al procedurilor sale, dacă regretă fapta  sau dacă îşi cere scuze familiei pentru incidentul nefericit. Pacienţii interpretează neparticiparea medicilor la mediere ca un semn clar de indiferență, lipsă de respect și eschivarea de responsabilitate.

Într-un caz MeSh pentru omor din culpă, un pacient a fost internat la spital cu multiple plăgi, a dezvoltat un sepsis (infecţie la nivel de sistem) și a rămas sub supraveghere medicală timp de șase luni, decedând ulterior în ciuda eforturilor depuse de echipa medicală. Familia pacientului a dezvoltat o teorie pe caz, afirmând că spitalul pârât l-a neglijat și, conform spuselor acestuia, personalul medical „l-a lăsat să moară de foame”. Spitalul a fost reprezentat de avocat, medicii refuzând să participe la mediere. Pe parcursul discuțiilor, o versiune alternativă a poveștii a devenit evidentă pentru mediatori:  echipa medicală a continuat să lupte pentru pacient și bolile sale o perioadă extrem de lungă (6 luni) și, în ciuda eforturilor depuse, în cele din urmă pacientul a fost răpus de boală. Mediatorii au pus în discuţie această posibilă alternativă pentru a uşura cumva suferinţa familiei.  Imaginați-vă cât de credibilă și reconfortantă ar fi fost povestea impresionantă a tragicului eveniment dacă ar fi fost relatată de un medic prezent la mediere? Acesta ar fi putut descrie lupta asidua a medicilor, complexitatea și dificultățile cazului, frustrarea trăită de întreaga echipă care a constatat eşuarea  tratamentelor administrate dar și tristeţea tuturor la momentul decesului pacientului. În plus, medicul ar fi putut auzi de la fiica decedatului cât de ineficientă a fost comunicarea cu familia în toată acea perioadă şi în cele din urmă s-ar fi produs un transfer major de încredere, iertare şi reconciliere între părţi.

Este regretabil că medicii nu acționează în beneficiul potențial oferit de participarea la mediere. Un motiv este evident: cei mai mulţi oameni nu suportă conflictul şi încearcă să evite orice conversaţii dificile, contradictorii. Al doilea motiv ar fi avocații care descurajează participarea la mediere, medicii fiind fericiți că au un reprezentant mandatat să poarte toate discuţiile dificile. Dr. Jay L. Hoecker  (membru emerit al Departamentului de Pediatrie şi Medicina Adolescentului), la o conferinţă pe Mediere, a sugerat medicilor o schimbare a mentalităţii medicilor, mai multă organizare şi a recomandat participarea la mediere.

Concluzii

Avocații descurajează clienţii medici să participe la mediere, invocând mai multe motive. În primul rând, îi asigură că le pot proteja drepturile şi că îi scutesc de traume emoţionale, chiar dacă în final se dovedesc a fi doar acţiuni cu rezultat satisfăcător. În al doilea rând, ei văd medierea ca parte a sistemului juridic și, lipsiţi de cunoaștere și înțelegere a întregii game de avantaje aduse de mediere, au o viziune restrânsă a ceea ce este posibil sau productiv prin mediere. În al treilea rând, experiența lor cu mediatori a fost sub-evaluată , nefiind interesaţi de beneficiile non-economice ale clienţilor lor. În al patrulea rând, se tem, fie că clienții lor ar putea spune ceva care ar putea afecta legal cazul, fie comportamentul lor ar putea ofensa reclamanții. În cele din urmă, având în vedere faptul că cei mai multi apărători sunt plătiţi cu onorariu pe oră, acordul de mediere s-ar putea încheia într-un timp mai scurt şi ar încasa onorarii mult mai mici, procedura medierii fiind mult mai puţin  costisitoare.

Din practică se cunoaşte că reclamanții de malpraxis medical nu se implică în litigii repetate, pe acelasi obiect, de aceea recomandăm avocaţilor medicilor să-şi sfătuiască clienţii să participe la mediere.  Este în interesul ambelor părţi implicate în cauză, altfel se pierd multe oportunităţi.

Sursa:http://mediatorlacramioararadulescu.wordpress.com/2013/10/07/malpraxisul-medical-in-mediere-intre-beneficii-obtinute-si-oportunitati-pierdute/

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2013

(Visited 10 times, 10 visits today)

Sigur va mai intereaza si :

Lasă un răspuns

Translate this site:
ADRESA:

BUCURESTI, STR IENACHITA VACARESCU NR 17 A SECTOR 4 BUCURESTI REPER HOTEL HOROSCOP - STATIA METROU UNIRII IESIREA BD DIMITRIE CANTEMIR - Pentru programare la o sedinta de mediere nu ezitati sa ne contactati la:
-Tel:0768.511.900

e-mail:

mediatormustateanu@gmail.com

Mediator Bucuresti

Birou de Mediator Petru Mustateanu a fost infiintat si isi desfasoara activitatea in baza prevederilor Legii 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator cu modificarile si completarile ulterioare, a Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului de Mediere precum si a Hotararilor Consiliului de Mediere. Titularul biroului a fost autorizat ca mediator de catre Consiliul de Mediere prin Hotararea nr. 1923. DIN 15.04.2000. Birou de Mediator este prezent in Tabloul Mediatorilor emis de Consiliul de Mediere si publicat in Monitorul Oficial a Romaniei.

decembrie, 2016
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  
Intrebarea mediatorului:

* Daca ati avea o problema ati prefera :

View Results

Loading ... Loading ...

PROGRAM MEDIERE BUCURESTI

MEDIATOR