Informare obligatorie despre mediere pentru judecatorie

mediere partajEste un principiu fundamental al dreptului procesual civil conţinut de art. 21 din Codul de procedură civilă şi anume că judecătorul are obligaţia de-arecomanda părţilor soluţionarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale. Încercarea împăcării şi acordarea îndrumărilor necesare pentru împăcare reprezintă o obligaţie a judecătorului pe tot parcursul procesului civil .

Sunt de asemenea principii fundamentale ale procesului civil, reglementate de art. 6, 7 şi 8 din Codul de procedură civilă, dreptul la o instanţă imparţială, la respectarea legalităţii şi garantarea exercitării drepturilor procesuale. Dacă se constată că există orice motive care ştirbesc imparţialitatea judecătorului acesta este obligat, potrivit art. 42 din Codul de procedură civilă, să se abţină iar accesul la justiţie este garantat şi de Constituţia României în art. 21.

Potrivit art. 5 Cod de procedură civilă judecătorul nu poate refuza să judece pe nici un motiv. În aceste condiţii judecătorul este strâmtorat de voinţa părţilor, dar este şi obligat să respecte legea. Concluzia nu poate fi alta decât că, respectând legalitatea şi procedura civilă, judecătorul nu poate face mai mult decât să încerceîmpăcarea părţilor în litigiu recomandându-le medierea.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 227 alin. 1 Cod de procedură civilă, care reprezintă normă imperativă ce-l obligă pe judecător la a da îndrumări de împăcare, sens în care „el va solicita înfăţişarea personală a părţilor”.

În ceea ce priveşte acordarea îndrumărilor, poziţia de imparţialitate în care se află judecătorul îl împiedică să dea sfaturi concrete referitoare la cauză, astfel că îndrumările de împăcare trebuie să se circumscrie în limitele legale şi anume întâlnirea lor în faţa unei autorităţi unde să-şi poată discuta conflictul.

Singura autoritate neutră şi imparţială, reglementată de lege în acest scop în faţa căreia să se poată discuta în condiţii de confidenţialitate despre conflict este mediatorul. Acest lucru este prevăzut în articolele 1 şi 32 din Legea nr. 192/2006. Acelaşi temei de drept conţinut de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 192/2006 dă competenţă mediatorului să faciliteze părţilor găsirea unor soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.

Aşadar, raportat la poziţia judecătorului faţă de părţile în litigiu, drepturile şi obligaţiile acestuia sunt clare:

– trebuie să-şi dea silinţa la împăcarea părţilor pe tot parcursul judecăţii (art. 21 şi 227 alin. 1 Cod de procedură civilă);

– trebuie să cheme părţile în persoană în scopul de-a le da îndrumări de împăcare (art. 227 alin. 1 Cod de procedură civilă);

– poziţia de imparţialitate limitează îndrumările de împăcare date de judecător la recomandarea medierii (art. 6 şi 21 Cod de procedură civilă);

– trimiterea legiuitorului din art. 227 alin. 1 Cod de procedură civilă la dispoziţiile art. 241 alin.3 din același act normativ reflectă fapul că procedura de îndrumare a părţilor la împăcare se face de către judecător în şedinţă publică, iar nu în camera de consiliu. Textul se referă la procedura de invitare a părţilor.

În privinţa informării asupra medierii şi asupra avantajelor acesteia, Codul de procedură civilă dispune prin art. 227 alin. 2, indubitabil că „în litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere”, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Nu se arată dacă invitaţia se face la instanţa de judecată sau invitaţia se referă la mediator, deoarece sinonimul verbului „a invita” poate fi „a ruga”, „a pofti”, „a provoca”, „a îmbia”, „a soma” etc.

Cu toate acestea, întrucât invitaţia se referă la „o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri”, iar şedinţele instanţei nu sunt de informare ci de judecată (art. 176, 188, 213, 215 ş.a.), raportat şi la dispoziţiile art. 227 alin. 3 şi la art. 187 alin. 1, punct 1 lit. f) concluzia este că şedinţa de informare se ţine la Biroul de mediator, iar nu în sala de judecată.

La această concluzie conduc şi trimiterile la legea specială, făcute în art. 21 şi în art. 227 alin.1 c.pr.civ., lege specială (Legea nr. 192/2006) care dispune în art. 2 alin.1^1 că dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii „se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză în scris participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se întocmeşte unproces-verbal, care se depune la dosarul instanţei”.

Singurele acte care atestă participarea la şedinţa de informare asupra avantajelor medierii sunt certificatul de informare sau procesul verbal de informare. Acestea se depun la dosarul instanţei şi acestea sunt singurele cărora legea le dă putere de dovezi ( art. 2 alin . 1^1 din Legea nr. 192/2006 cu modificările ulterioare.

În procedura civilă nu se reglementează alte mijloace de probaţiune cu privire la informarea despre mediere şi despre avantajele acesteia, iar judecătorul nu este pus să execute operaţiuni administrative ori să producă probe.

Judecătorul nu este ţinut numai la recomandarea informarii părţilor asupra medierii şi asupra avantajelor acesteia, ci este chemat ca atunci când „consideră necesar, ţinând seama de circumstanţele cauzei”, să recomande părţilor să recurgă la mediere, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii.

Părţile nu sunt obligate să medieze conflictul lor, în schimb art. 227 alin. 3 Cod de procedură civilă le obligă să se prezinte la mediator şi să hotărască, în urma informării, dacă recurg sau nu la mediere.

În concluzie, ceea ce este obligatoriu pentru părţile care ajung în faţa instanţei de judecată este să participe sau să fi participat la mediator la o şedinţă de informare asupra avantajelor medierii, indiferent dacă li se recomandă medierea ori numai să primească informaţii asupra avantajelor medierii.

Doresc să mai scot în evidenţă un aspect esenţial conţinut de art. 227 Cod de procedură civilă şi anume că legiuitorul face referire la mediere pentru toate cazurile care pot face obiectul procedurii de mediere şi nu numai la cele pentru care procedura informării prealabile este obligatorie potrivit Legii nr. 192/2006 cu modificările ulterioare.

Sursa:http://www.clubmediatori.ro/2013/08/07/atributiile-judecatorului-in-procedura-informarii-asupra-medierii-si-asupra-avantajelor-medierii/?lang=ro

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact  .

Mediator  Petru Mustateanu – Bucuresti  2013

(Visited 12 times, 12 visits today)

Sigur va mai intereaza si :

Lasă un răspuns

Translate this site:
ADRESA:

BUCURESTI, STR IENACHITA VACARESCU NR 17 A SECTOR 4 BUCURESTI REPER HOTEL HOROSCOP - STATIA METROU UNIRII IESIREA BD DIMITRIE CANTEMIR - Pentru programare la o sedinta de mediere nu ezitati sa ne contactati la:
-Tel:0768.511.900

e-mail:

mediatormustateanu@gmail.com

Mediator Bucuresti

Birou de Mediator Petru Mustateanu a fost infiintat si isi desfasoara activitatea in baza prevederilor Legii 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator cu modificarile si completarile ulterioare, a Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului de Mediere precum si a Hotararilor Consiliului de Mediere. Titularul biroului a fost autorizat ca mediator de catre Consiliul de Mediere prin Hotararea nr. 1923. DIN 15.04.2000. Birou de Mediator este prezent in Tabloul Mediatorilor emis de Consiliul de Mediere si publicat in Monitorul Oficial a Romaniei.

decembrie, 2016
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  
Intrebarea mediatorului:

* Daca ati avea o problema ati prefera :

View Results

Loading ... Loading ...

PROGRAM MEDIERE BUCURESTI

MEDIATOR