De la Cuza cel Drept la Iohannis cel Mediator

Marea provocarea a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, in urma cu aproape un secol, a fost aceea de a implementa la nivelul societatii din acea vreme reforma justitiei  prin recunoasterea importantei puterii judecatoresti in noul stat de drept de catre cetatenii Romaniei unite. Intr-o forma medievala incercase si Tepes acelasi lucru, dar domnia sa scurta nu a reusit sa concretizeze mai mult decat o legenda a unui domnitor ce impunea dreptatea prin cruzimea caracteristica. Ocaua memorabila a domnitorului Cuza a fost simbolul justitiei din acea vreme, iar Mos Ion Roata, cetateanul ce credea in puterea justitiei completeaza tabloul strategiei de imagine concepute atunci de domnitor.

Erorile istoriei, perioada comunista si intelegerea gresita a libertatii oferita de democratie a facut ca provocarea sa ramana una de actualitate, chiar si in epoca moderna, pana cand aparitia unor structuri juridice libere si performante sa ofere o noua sansa justitiei de a transforma Romania intr-un veritabil stat de drept european.

Considerand ca latura penala a justitiei este reformata prin performantele salutare ale D.N.A., constatam ca latura civila a zilelor noastre nu este foarte diferita de ceea ce continea Codicele Civil al lui Cuza din anul 1864 elaborat si el in baza Codului Civil Napoleonian din 1804. Cu toate ca exista un nou cod civil, premisele acestuia raman acelea ale unei societati conflictuale in care cetateanul renunta de buna voie la unele drepturi si solicita statului, in baza legilor, sa intervina pentru rezolvarea oricarei neintelegeri de natura civila existenta intre parti.

Gandirea moderna, europeana, incearca sa demonstreze ca legea acopera doar o parte a problemei, oferind o dreptate conventionala intre cetatenii aflati in conflict, dar nereusind sa repare relatia dintre oameni, pastrand in continuare premisele conflictului intre cetatenii care, apeland la justitie, obtin o victorie sau o infrangere, un invins si un castigator, si un conflict la fel de viu ca la inceput.

Presedintele Iohannis s-a recomandat in campania prezidentiala ca fiind un presedinte mediator. Mi-ar placea sa cred ca aceasta recomandare este un angajament ferm si nu doar o promisiune de campanie. Mi-ar placea sa vad cum presedintele Iohannis creeaza o reforma a statului in spritul pacii si crede in mediere, la fel de mult cu Cuza a crezut in justie la vremea sa.

Daca va fi o oca sau un Ion Roata, sau daca vom fi uimiti de o strategie moderna de comunicare, daca modificari legislative sau exemplul personal vor sta la baza reformei sau toate la un loc, ramane de vazut.

Un lucru ramane cert: Marea provocare a presedintelui Iohannis este aceea de a implementa la nivelul societatii o cultura a pacii, a medierii, a solutionarii conflictelor pe cale amiabila si nu una nemultumirii perpetue manifestate prin utilizarea tuturor cailor de atac.

Medierea exista in Romania din anul 2006, chiar daca a fost legiferata mai mult ca o cerinta europeana decat ca o necesitate sociala remarcata de legislativ. Functioneaza sporadic fiind abandonata in textele de lege intre doua virgule la “ si alte forme de solutionare a conflictelor” iar oameni de stat care sa o inteleaga si sa o recomande inca nu s-au evidentiat.

De aceea speranta societatii de a fi indrumata spre o cultura a pacii prin mecanismul medierii sta astazi in angajamentul de campanile al presedintelui ales a Romaniei.

Va fi Klaus Iohannis noul Cuza ?

Sau medierea este doar o floare frumoasa de pus la butoniera in contexte oficiale, fara a face neaparat din asta o pasiune pentru… gradinarit ?

Mediator Petru Mustateanu