Cum e cu medierea ?

Medierea este o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate, în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi deplină confidenţialitate, şi având liberul consimţământ al părţilor. Medierea este reglementată de Legea nr. 192/2006. Organismul superior de reglementare şi control al corpului profesioniştilor mediatori este Consiliul de Mediere, membru cu drepturi depline a Uniunii Profesiilor Liberale din România.

În România modernă oamenii nu trebuie să se mai lase judecaţi, ci să aleagă calea consensuală, procesul cel mai modern ales de orice cetăţean din orice ţară civilizată, medierea. Mediatorul nu este un judecător în sensul cunoscut de cetăţeni, nu este nici avocat, ci un facilitator al comunicării dintre persoanele fizice sau juridice care au conflicte. Cea mai mare parte a conflictelor care se ivesc între cetăţeni pot fi soluţionate la mediator. Mediatorul este un terţ faţă de conflict, el este neutru, imparţial şi de încredere. El este ţinut să apere secretul negocierilor, semnând cu părţile care i se adresează un contract de confidenţialitate. Onorariul mediatorului este negiociabil şi ţine cont de situaţia financiară a părţilor, de natura şi obiectul cauzei, de părţile implicate în conflict. Timpul de soluţionare a conflictului în procesul de mediere este unul scurt, iar rezultatul va mulţumi ambele sau toate părţile, nimeni nu pierde, ci toate părţile câştigă, pentru că mediatorul nu va pronunţa o soluţie pentru ele şi nu le va impune un rezultat. Soluţia va fi cea aleasă de părţi, după ce au găsit, asistate de mediator, cea mai bună soluţie dintre cele identificate. 

În procesul de medire nu se achită taxe de timbru, nu există căi de atac, iar taxele de timbru pentru conflictele ce au ca obiect tranferul dreptului de proprietate sau partaje, taxele sunt de doar jumătate din valoarea bunurilor de împărţit. Părţile care au efectuat un partaj, o ieşire din indiviziune, prin înţelegere la mediator, vor prezenta instanţei acordul de mediere, pentru o taxă de doar 20 de lei, şi achitând doar 1,5 din taxa de 3% cât ar achita dacă s-ar adresa instanţei în mod direct. Un proces de divorţ soluţionat la mediator, va scuti părţile de publicitate negativă, pentru soţi şi copiii acestora. În materie de afaceri, alegând medierea, persoanele juridice private pot evita pierderea clienţilor, publicitatea negativă, diminuarea contractelor, periclitarea relaţiilro de afaceri. Oamenii, acum, nu trebuie să se mai lupte în instanţe pentru o palmă de pământ, ei pot rezilva acest mic incident în procesul cel mai modern pe care legea îl pune la dispoziţia cetăţenilor. ul consimţământ al părţilor.

Scopul medierii, al procesului de mediere, este acela de a ghida acţiunile şi de a facilita comunicarea dintre părţi spre rezolvarea conflictului, prin găsirea unei soluţii agreate de toate părţile conflictului, prin metode şi tehnici specifice profesionistului mediator.
Obiectul medierii, lato sensu, îl constituie rezolvarea conflictelor sau stingerea litigiilor (atunci când există deja un proces pe rolul unei instanţe, când instanţa a fost deja sesizată cu acel conflict). Conflictul sau litigiul ajuns la mediator poate avea ca părţi atât persoane fizice cât şi persoane juridice. M-aş opri puţin asupra persoanelor juridice pentru a reaminti faptul că şi conflictele dintre profesionişti (foşti comercianţi în vechea legislaţie) pot să vină la mediator pentru a-şi rezolva conflictele. Şi o pot face ori de câte ori se iveşte un conflict între ei, între o persoană fizică şi o persoană juridică, oricând consideră că s-a produs o atingere intereselor lor. Firmele, companiile care aleg să-şi medieze conflictele şi nu să se judece au foarte multe avantaje.

Consider că unul dintre cele mai mari avantaje ar fi lipsa de publicitate a conflictului, aceştia nu se expun, pentru că expunerea într-un proces public ar putea conduce la ştirbirea bunei lor imagini, a pierderii relaţiilor, clienţilor etc. O bună imagine câştigată cu multă trudă, este mai greu de reparat atunci când este pătată.
Aş mai aminti despre posibilitatea introducerii unei clauze de mediere în contractele comerciale, astfel ca, atunci când se iveşte un conflict între părţile contractante, conflictul să fie soluţionat prin mediere. Deja o serie de entităţi utilizeaza această caluză, unele bănci, de pildă.

Aş reaminti şi câte ceva despre principiile care guvernează medierea. De o importanţă majoră este principiul confidenţialităţii, cel care asigură păstrarea secretului părţilor. Mediatorul, împreună cu părţile pot încheia un contract de confidenţialitate, pe care părţile şi mediatorul îl vor semna, sau pot introduce chiar în contractul de mediere o clauză de confidenţialitate. În oricare modalitate, confidenţialitatea nu va fi încălcată, şi nu va ajunge la cunoştinţa publică nimic din ceea ce părţile nu voiesc.

Aş mai aminti faptul că, printr-o reglementare recentă, s-a stabilit faptul că hotărârile judecătoreşti pronunţate pe baza acordurilor de medierenu vor mai fi publicate pe portalul instanţelor de judecată. Consider că este încă un avantaj pentru persoanele fizice sau juridice care aleg procesul de mediere şi nu pe cel judiciar, întrucât prin aceasta ei nu vor mai fi expuşi şi ceilalţi nu vor şti că unele persoane au divorţat, au avut nu ştiu ce tip de alt conflict. Rămâne între părţi.

Un alt principiu despre care cred că am amintit mai puţin ar fi şi principiul nediscriminării. Conform legii, mediatorul nu are voie să refuze medierea vreunui caz sau să facă rabat de calitate, pe temei de rasă, naţionalitate, origine, avere, apartenenşă politică, religie, limbă, sex (art. 3 din Lege). De altfel, acest principiu constituie o aplicaţie a principiului egalităţii în faţa legii, consacrat şi de Legea fundamentală, Constituţia. Aşadar, orice persoană, indiferent de ce este, de starea materială, de înfăţişare, de orice alt aspect, are dreptul să apeleze la mediator şi va fi tratată în mod egal cu orice altă persoană.

Neutalitatea mediatorului, un principiu care presupune că, atunci când preia un caz la mediere, mediatorul nu trebuie să se afle în vreun conflict de interese cu vreuna dintre părţi.
Imparţialitatea mediatorului, presupune faptul că el va conduce procesul de mediere în mod nepărtinitor, egal faşă de toate părţile, finnd mediatorul tuturor părţilor şi nu doar al uneia dintre ele, el fiind învestit cu încredere de către părţi şi această încredere este pe deplin asigurată.

Rolul mediatorului în societate, despre care aş dori să reamintesc, este acela de a-şi aduce aportul la actul de soluţionare a conflictelor dintre persoanele fizice sau juridice. Stricto sensu, în procesul de mediede pe care-l conduce, mediatorul are rol de catalizator, de liant, într-o exprimare plastică. El facilitează comunicarea dintre părţi şi le ghidează pe drumul înspre înţelegere şi găsirea unor soluţii reciproc convenabile, a unei soluţii de tip câştig-câştig, sau win-win, în termeni ceva mai moderni. Astfel, toate părţile vor fi câştigătoare, neexistând perdanţi.

Pentru a conduce cu succes părţile către înţelegere, mediatorul trebuie să fie un bun ascultător. Ascultarea activă este un element esenţial şi o calitate primordială a mediatorului. Mediatorul ascultă cu atenţie părţile, poveştile lor, apoi le pune într-o nouă perspectivă. El reformulează, se focalizează pe interesele părţilor şi le ajută să genereze opţiuni. Opţiunile părţilor vor fi mereu ale părţilor, mediatorul nu le va impune nimic, ci doar îi va ghida înspre soluţia optimă, pentru binele lor. Mediatorul nu judecă, nu caută vinovaţi, el doar mediază conflictul cu care părţile vin în sala de mediere.

Medierea, atunci când părţile ajung la înţelegere, se va concretiza într-un acord de mediere. Acordul de mediere este documentul final al procesului de mediere. Aşa cum în procedura din instanţă se pronunţă o hotărâre judecătorească, ce conţine soluţia impusă de judecător, tot aşa în procesul de mediere, acordul de mediere este o hotărâre, doar că aici hotărârea este a părţilor şi nu una impusă. Acest acord, această hotărâre, pentru a dobândi putere executorie, poate fi prezentată la instanţe, unde într-o procedură necontencioasă, pentru o taxă de doar 20 de lei şi într-un timp foarte scurt, (o săptămână –două sau mai puţin, câteva zile), părţile vor avea o hotărâre de expedient, un titlu executoriu, care, în caz de nerespectare, va putea fi pus în executare silită. Acordul mai poate fi prezentat şi unui notar public însă, sub aspectul costurilor, prezentarea acordului către instanţă ar fi mai avantajos.
Despre ce tipuri de conflicte pot fi mediate, am mai amintit, dar voi reaminti, considerând de mare utilitate ca oamenii să ştie că medierea este un drept al lor, şi care trebuie folosit. Orice tip de conflict care poate soluţionat într-o instanţă de judecată poate fi încredinţat şi mediatorului spre soluţionare, acolo unde conflictul are ca obiect drepturi de care părţile pot dispune prin convenţii. Acordul de mediere poate conţine orice clauze care nu aduc atingere legii, ordinii publice sau bunelor moravuri. Mediatorul ştie ce nu trebuie să conţină acordul şi ca atare nu va finaliza procesul de mediere decât cu un acord de mdiere care nu încalcă dispoziţiile legale.

Cauze civile, de familie, penale, din domeniul muncii, al protecţiei consumatorului, din cadrul Asociaţiilor de proprietari, malpraxis etc.

Detaliind: Probeleme legate de divorţul soţilor, plata pensiei de întreţinere, partajul bunurilor comune, program de vizită minori (se va întocmi un plan parental), autoritatea părintească comună. În materie succesorală pot fi mediate conflicte între succesori, privind ieşirea din indiviziune succesorală, împărţirea bunurilor între moştenitori. Şi aici aş aminti despre noile reglementări în materie de taxe de timbru care trebuie plătite într-un proces judiciar, dacă părţile aleg întâi mediere şi nu instanţa, în probleeme legate de partaj, prezentând acordul de mediere instanţei, părţile vor plăti doar jumătate din taxa de 3% pe care ar plăti-o dacă se adresează direct instanţei. Deci părţile vor plăti doar 1,5% din taxa de 3 % calculată la valoarea masei partajabile. Este un real avantaj pentru părţi, acestea economisind foarte mulţi bani. Am mai vorbit, cred, şi despre restituirea taxelor de timbru plătite în instanţă, la cererea părţilor, dacă părţile aleg pe parcursul uni procşs din instanţă să încerce medierea.
În materie penală pot fi supuse medierii orice conflicte, victima se poate înţelge cu făptuitorul asupra tuturor aspectelor, fie anterior, fie ulterior depunerii unei plângeri la organele de cercetare penală. Doar că numai în anumite tipuri de infracţiuni, şi anume cele unde este incidentă plângerea prealabilă, gen abuz de încredere, loviri şi alte violenţe, ameninţare, etc. , medierea va conduce la încetarea procesului penal, pentru altele va putea fi soluţionată doar latura civilă a procesului penal, înţelegerea asupra plăţii despăgubirilor şi a altor pretenţii ale victimei faţă de făptuitor.

Cine este mediatorul?

Mediatorul este o persoană empatică, empatia este o calitate esenţială a mediatorului, şi presupune că el trebuie să se pună în papucii părţilor, adică să poată simţi ceea ce simt părţile aflate într-o anumită situaţie. El trebuie să fie totodată şi neutru şi imparţial. Poate vă întrebaţi cum reuşeşte mediatorul să fie şi empatic şi neutru… dar este doar un paradox, unul posibil.
Medierea este un loc unde calităţile personale contează. Într-o listă întocmită de doi mediatori celebri, însă ale căror nume îmi scapă acum, tot ca un paradox, dată fiind celebritatea lor, mediatorul ar trebui să întrunească şi următoarele calităţi: Răbdarea lui Iov, înţelepciunea lui Solomon, spiritul irlandezilor, rezistenţa fizică a unui alergător de maraton, sinceritatea şi caracteristicile de buldog ale englezilor etc…
Dincolo de această listă, există o mare listă deschisă, greu de menţionat în integralitate. O persoană vine în profesia de mediator cu o serie de calităţi persoane şi dobândeşte altele noi, pe măsură ce capătă şi experienţă. El îşi dezvoltă personalitatea, ca urmare a oricărei experienţe, pentru că mediatorul este un observator privilegiat al omului, el explorează şi se află în mijlocul conflictelor. El este puternic şi priceput pentru că altfel, nu ar putea aduce la îndeplinire rolul său de a transforma în bine vieţile altor oameni, de a înlătura obstacolele din calea comunicării lor.
Misiunea mediaorului este una de mare responsabilitate. Comparativ cu un proces clasic, procesul de mediere, procesul cel mai modern, care se utilizează în orice ţară civilizată, şi de care acum beneficiază şi cetăţenii români, este un proces cu o serie de proceduri foarte bine reglementate. Există o etapă de premediere, de pregătire a medieri şi etapa procesului propriu zis, care va începe după ce părţile şi mediatorul vor semna contractul de mediere. Procesul de mediere va debuta cu o declaraţie introductivă, apoi, părţilor li se dă cuvântul pe rând, într-o sesiune comună. Vor fi asculate ambele părţi, iar mediatorul va pune întrebări, va rezuma ceea ce au spus părţile, îşi va lua notiţe ( care la sfârşitul procesului de mediere vor fi distruse, tocmai pentru a asigura un plus de confidenţialitate şi de încredere în mediator şi în mediere). În funcţie de necesitate, vor avea loc şi sesiuni separate, cu fiecare dintre părţi. Aceste sesiuni au rolul de a clarifica unele probleme, de a fi culese ma imulte informaţii despre conflict, au loc pentru ca părţile să poată discuta despre probleme cu un anumit grad de confidenţialotate, şi pentur ca părţile să se simtă mai confortabil să-şi deschidă sufletul.
În procesul de mediere, mediatorul nu are un dosar pe masă, cu documente pe care le lecturează şi apoi pronunţă o soluţie, ci în mediere aproape totul se petrece în timp real, succesiv, într-un timp relativ scurt, în mod creativ şi cu cea mai mare responsabilitate.

Sursa:http://www.ramnic.ro/articole/despre-mediere-60304/2014-01-13

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2014