Corelarea dispozitiilor legale privind medierea

mediereArticolul 227 Cpr. Civ, privind prezenta personala a partilor în vederea solutionarii pe cale amiabila a litigiului reprezinta un element de noutate în procedura civila cu referire expresa si importanta în ceea ce priveste institutia medierii raportat la rolul magistratului în legatura cu aceasta institutie.

Alineatul 1 consacra atributiile judecatorului în legatura cu împacarea partilor, precizând ca magistratul va încerca împacarea partilor pe tot parcursul procesului dând îndrumarile necesare. Rolul acestuia în determinarea partilor la împacare, împacare ce ar trebui sa conduca la stingerea litigiului.

Alineatul 2 al articolului 227 face trimitere direct la institutia medierii si în legatura cu acest text se impun mai multe distinctii. În prima parte a alineatului a judecatorul poate invita partile sa participe la osedinta de informare privind avantajele folosirii acestei proceduri si precizam ca invitatia judecatorului se poate face în orice tip de litigiu care ar putea face obiectul medierii. Invitatia adresata partilor poate fi facuta independent de limitarile prevazute în legea medierii cu privire la tipurile de litigii în care este impusa obligatia partilor de a participa la sedinta de informare privind avantajele medierii. Judecatorul în contextul dat si în virtutea obligatiilor sale generate de articolul 6 din legea medierii discuta cu partile si le prezinta posibilitatea apelarii la mediere în termeni generali. Dupa efectuarea acestui demers, judecatorul, tinâmd cont de circumstantele concrete ale cauzei poate recomanda partilor sa recurga la mediere.

Se impune o diferentiere stricta între sedinta de informare privind avantajele folosirii procedurii medierii, atribut al judecatorului generat de prevederea din cod (si de reglementarea cu privire la procedura de informare privind avantajele medierii în urma intrarii în vigoare a Legii 214 din 2013 de aprobare a OUG 4 din 2013) si sedinta de informare privind avantajele medierii sustinuta de mediator. Legea 214 din 2013 da posibilitatea ca si avocatii, notarii, consilierii juridici si procurorii sa poata informa cu privire la avantajele folosirii procedurii medierii. Este singura interpretare posibila ce poate fi data noii modificari legislative corelând întregul cadru consacrat de Legea 192 din 2006  dupa numeroasele interventii ale legiuitorului, precum si recomandarea din preambulul directivei 52/2008, care la punctul 25  prevede : ,, De asemenea, statele membre ar trebui sa încurajeze practicienii în domeniul dreptului sa îsi informeze clientii cu privire la posibilitatea recurgerii la mediere”.

Fiecare din categoriile profesionale enumerate de legiuitor are posibilitatea sa elibereze un înscris care sa ateste faptul ca informarea privind avantajele folosirii procedurii a avut loc, dar regimul acestuia nu este însa precizat de noua modificare legislativa. Cochidem ca înscrisul la care face trimitere textul modificator nu poate fi acelasi cu certificatul de informare sau procesul verbal precizat în cazul etapei prealabile incheierii contractului de mediere si anume sedinta de informare privind avantajele medierii. Acest inscris  se elibereaza numai de mediator, ci de un alt tip de înscris care atesta demersul facut de fiecare din categoriile profesionale mentionate de aducere la cunostinta partii sau partilor aflate în litigiu cu privire la avantajele folosirii medierii.

Aceasta concluzie rezida din interpretarea întregului act normativ cu raportare în special la articolul 6 din lege coroborat si cu prevederile art.227 alin3 din noul cod.

Daca legiuitorul ar fi dorit sa permita acestor categorii profesionale sa efectueze sedinta de informare privind avantajele medierii ar fi facut trimitere la certificatul de informare. Acest  înscris cu denumire specifica este atribuita de legiuitor si specific unui activitati unice îndeplinite numai de mediatorul autorizat.

Judecatorul sau procurorul spre exemplu, pe lînga faptul ca nu pot emite alte înscrisuri decât cele date de lege în atributiile lor spre a fi întocmite si nu are autoritatea ca pentru fiecare caz în parte sa îndeplineasca toate formalitatile necesare efectuarii unei sedintei de informare privind avantajele medierii în sensul celei sustinute de mediatorul autorizat, modul de desfasurare a acestei sedinte specifice fiind guvernat de articolul 602 din lege coroborat cu articolul 2 alieatul 11. Diferenta între certificatul de informare sau procesul verbal, înscrisuri consacrate expres de legiuitor si care sunt eliberate de mediator asa cum dispune articolul 2 alineatul 11 si înscrisul consacrat de articolul 2 alineatul 13 derivat din sintagma “caz în care aceasta se atesta în scris” este clara si fara echivoc.

Atestarea în scris asa cum este ea definita în articolul mentionat nu este de natura sa produca o consecinta juridica de tipul exonerarii partii de a participa la sedinta de informare privind avantajele medierii sustinuta de mediator întrucât sanctiunea prevazuta la articolul 2 alineatul 12 vizeaza numai cazurile prevazute la articolul 601 alineatul 1 literele a-f din lege, iar articolul 602 dupa modificarea adusa de OUG 90 din 2012 face trimitere la formalitati de convocare a partilor specific spunem noi numai activitati mediatorului autorizat. Singurele mentiuni care fac referiri la “sedinta de informare” sunt consacrate de articolul 2 alinatul 11 si 12, iar în cazul articolului 13 legiuitorul foloseste sintagma “procedura de informare” o conceptie total diferita si nereala, informarea fiind un principiu al medierii si un atribut al mediatorului. Daca cele doua notiuni ar fi fost identice în acceptiunea legiuitorului si daca legiuitorul ar fi dorit sa introduca aceste categorii profesionale pentru a le conferi atributii similare în cuprinsul articolului 2 alineatul 13 ar fi formulat textul în sensul ca “poate fi realizata si de catre” în loc de “poate fi realizata de catre”.

Concluzionând, precizam ca indiferent daca sunt apropiate ca nuante lingvistice, activitatile generate de articolul 2 alineatul 11 si 13 nu se suprapun si nu se confunda, efecte privind aplicarea sanctiunii inadmisibilitatii ce intra în vigoare la data de 01.08.2013 generând numai lipsa dovezii cu certificatul de informare sau a procesului verbal.

Explicând suplimentar argumentatia de mai sus este elocvent ca  diferentierea de tratament juridic sa fie extrem de clara între cele doua institutii. Judecatorul este obligat în virtutea articolului 6 sa efectueze demersul privind avantajele folosirii procedurii medierii acesta este liber sa actioneze si în virtutea articolului 2 alineatul 13 din Legea 192 din 2006 si a articolului 227 alineatul 2 din cod.

Procurorul actioneaza similar fara a fi tinut însa de articolul 227 alineatul 2. Celelalte categorii profesionale nefiind mentionate expres în articolul 6 din Legea 192 din 2006 nu au obligatie legala ci au doar facultatea de a informa partile interesate cu privire la avantajele folosirii procedurii similar cu activitatea judecatorului generata de articolul 6, de altfel optiunea lor fiind consacrata si de articolul 13 prin sintagma “poate fi realizata”.

Practic au fost consacrate legislativ doua tipuri de informari una generala ce poate fi facuta si de alte profesii decât cea de mediator cu privire la oportunitatea si beneficiile utilizarii (folosirii) medierii ca institutie apta sa contribuie la rezolvarea litigiului dintre parti si una caracteristica profesiei de mediator, sedinta de informare cu privire la avantajele medierii ca parte integranta a procesului de mediere în prima sa faza. Este adevarat ca apropierea terminologica poate genera confuzii prin folosirea unui termen comun acela de “sedinta” atât în cod cât si în legea speciala însa cele doua tipuri sunt fundamental diferite atât ca si continut, dar si ca mod de actiune, fiind singura suprapunere legislativa de acest fel. Daca informarea facuta de judecator, dar si de alte categorii profesionale vizeaza aspecte generale privind avantajele folosirii procedurii de mediere, în cazul sedintei de informare privind avantajele medierii, mediatorul, îndeplinind atributiile specifice profesiei, constata existenta conflictului, culege informatii privind cauzele acestuia, stabileste o strategie de gestiune a acestui conflict si face informarea cu privire la avantajele medierii raportat la cazul concret si contextual situatiei conflictuale a partilor.

Rolul consacrat al articolului 227 alineatul 2, dar si acela al articolului 2 alineatul 13 din legea speciala este acela de a determina partile unui litigiu sa ia cunostinta de posibilitatea legala de a rezolva pe cale amiabila litigiul dintre ele prin mediere si în aceste conditii sa poata opta pentru ceea ce considera ca este potrivit în vederea solutionarii litigiului.

De lege ferenda propunem completarea si modificarea textului articolului 2 alineatul 13 unde sintagma “informare privind avantajele medierii” sa fie înlocuita cu sintagma “informare cu privire la avantajele folosirii medierii”. Termenul utilizat de “procedura” este inadecvat pentru ca medierea este un proces structurat si nu o procedura în sine. Pe de alta parte pentru clarificare si corelare atât cu continutul legii medierii cât si cu prevederile codului din articolul 227 alineatul 2 se propune si o trimitere în cuprinsul acestui articol propus a fi modificat la articolul 6 din lege folosind sintagma “în sensul articolului 6 din lege”

Alineatul 2 al articolul 227 mai cuprinde o teza referitoare la recomandarea medierii de catre judecator. Aceasta recomandare este consecinta fireasca a informarii facute de judecator în virtutea obligatiilor ce îi revin asa cum am artatat anterior. Acesta nu poate recomanda prezenta partilor numai la sedinta de informare privind avantajele medierii sustinuta de mediatorul autorizat pentru ca nu se poate amesteca în decizia partilor. Numai acestea pot decide, dar numai dupa sedinta din fata mediatorului, daca vor accepta sau nu medierea. Aparitia în textul aritcolului 227 alineatul 2 a frazei referitoare la faptul ca medierea nu este obligatorie pentru parti explica acest aspect, dar si reglementarea din articolul 227 alineatul 3.

Articolul 227 alineatul 2 introduce si notiunea de recomandare a medierii facuta de judecator acolo unde acesta considera necesar si în functie de circumstantele cauzei. Recomandarea medierii este o expresie a principiului consacrat în articolul 21 din cod. Transpunerea în practica este determinata de constatarile facute de magistrat pâna la acel moment în raport de situatia procesuala concreta din dosar. Recomandarea instantei nu este conditionata de tipurile de litigii unde exista obligatia partii de a participa la sedinta de informare privind avantajele medierii si a face dovada acestei participari raportat la dispozitiile articolului 601 din legea medierii modificata. În aceste circumstante judecatorul este suveran sa decida unde si în ce situatii poate recomanda medierea fara a impune vreo limita. Deci, judecatorul poate recomanda medierea în toate dosarele ce au ca obiect drepturi de care partile pot dispune fara sa existe o limita fixata în vreun sens.

Articolul 227 alineatul 3 reglementeaza modul de actiune dupa recomandarea medierii. Textul legal trebuie interpretat în sensul ca acestea se vor prezenta în fata unui mediator autorizat pentru a primi informatii suficiente pentru a putea lua o decizie în deplina cunostinta de cauza si a putea decide daca accepta sau nu medierea ca solutie de rezolvare a problemei lor. Dupa recomandarea instantei, partile se vor prezenta la mediator pentru a participa cel putin la sedinta de informare privind avantajele medierii. În sensul textului, partile nu pot refuza medierea înainte de a participa la sedinta de informare, ci ele vor putea decide numai dupa parcurgerea cel putin a acestei etape. În cazul recomandarii venite de la judecator, partile se vor prezenta numai la mediator în vederea primirii de informatii, aici fiind inaplicabil articolul 2 alineatul 13 din legea speciala daca acest text ar fi fost susceptibil de a i se da o alta interpretare decât cea aratata anterior.

Plaja de litigii unde este aplicabila recomandarea aratam ca institutia nu se limiteaza doar la prevederile legii speciale cu trimitere la articolul 601 , ci la toata gama de litigii mediabile.

Legiuitorul a consacrat în codul de procedura civila ca dovada a participarii cel putin la sedinta de informare privind avantejele medierii – procesul verbal, însa acest fapt este cauzat de unele necorelari legislative între cod si legea speciala generata în primul rând de modificarile legii speciale. În vechea reglementare si legea speciala facea vorbire numai de proces verbal, ulterior, prin OUG 90 din 2012 legiferându-se regimul certificatului de informare si al procesului verbal. Astfel, daca au participat toate partile litigiului mediatorul va emite un certificat de informare, în caz contrar mediatorul va elibera un proces verbal în temeiul articolului 2 alineatul 11 din legea medierii, fapt care ar da dreptul judecatorului sa retrimita partile la mediere in cazul in care paratul ar fi de acord cu medierea in prezenta judecatorului

 http://www.medierenet.ro/2013/08/08/interpretarea-corelata-a-unor-dispozitii-legale-privind-medierea/#.UgTyzpJA3LJ-Ion Dedu, mediator

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact  .

Mediator  Petru Mustateanu – Bucuresti  2013

(Visited 7 times, 7 visits today)

Sigur va mai intereaza si :

Lasă un răspuns

Translate this site:
ADRESA:

BUCURESTI, STR IENACHITA VACARESCU NR 17 A SECTOR 4 BUCURESTI REPER HOTEL HOROSCOP - STATIA METROU UNIRII IESIREA BD DIMITRIE CANTEMIR - Pentru programare la o sedinta de mediere nu ezitati sa ne contactati la:
-Tel:0768.511.900

e-mail:

mediatormustateanu@gmail.com

Mediator Bucuresti

Birou de Mediator Petru Mustateanu a fost infiintat si isi desfasoara activitatea in baza prevederilor Legii 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator cu modificarile si completarile ulterioare, a Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului de Mediere precum si a Hotararilor Consiliului de Mediere. Titularul biroului a fost autorizat ca mediator de catre Consiliul de Mediere prin Hotararea nr. 1923. DIN 15.04.2000. Birou de Mediator este prezent in Tabloul Mediatorilor emis de Consiliul de Mediere si publicat in Monitorul Oficial a Romaniei.

decembrie, 2016
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  
Intrebarea mediatorului:

* Daca ati avea o problema ati prefera :

View Results

Loading ... Loading ...

PROGRAM MEDIERE BUCURESTI

MEDIATOR