Melcul si rudele sale sau cum conservam ideile

Timpul reprezinta resursa prima a fiecarei entitati constiente sau nu, resura lipsita de capacitatea de regenerare identificata in alte zone creatoare de resurse.

Am incercat sa fac o analiza a dezvoltarii profesiei plecand ca punct zero de la momentul in care a aparut primul numar al unei reviste profesionale in domeniu si oprindu-ma intr-un punct intermediar si anume dupa 4 ani sau 48 de aparitii constante.

Peste 600 de materiale lucrate cu aplecarea generata de profesionisti in mediere, peste 40 de mediatori promovati prin prezenta lor pe coperta revistei, peste 80 000 de persoane care au interactionat cu revista, public cititor, peste 20 de organizatii internationale care au primit lunar numarul revistei, peste 20 de institutii nationale, Parlament, guvern, instante de judecata, primarii, biblioteci, care au primit revista luna de luna.

Peste 40 de evenimente nationale si internationale organizate de revista sub titlul “Caravana medierii”, peste 300 de mediatori implicati in conferinte si prelegeri despre mediere, peste 300 de mediatori care cu credinta si pasiune au scris in paginile acestei reviste.

La patru ani de revista, statistica prezentata mai sus este impresionanta si te face sa crezi ca noi, mediatorii, am inceput sa alergam pe culoarele de fuga mai rau ca atletii in competitiile de sprint.

Am nascut idei, am construit strategii, am elaborat sisteme, am  argumentat si gestionat crize, am interactionat, am vrut sa devenim eficienti.

Am facut lucruri apreciate, dar am si gresit, doar pentru ca am muncit si am crezut.

Daca acum patru ani melcul se pregatea de start, acum, dupa patru ani melcul a luat startul. Continue reading “Melcul si rudele sale sau cum conservam ideile” »

Medierea obligatorie ! Sau „Ceea ce fac eu ar trebui sa fie considerat pretios, chiar daca nu este util nimanui „

Desigur ca este imposibil, spuse regina, insa trebuie sa crezi!
– Dar, regina mea, raspunse Alice, eu nu pot sa cred in lucruri imposibile!
– Asta pentru ca nu ai experienta, spuse regina, si nu ai fost bine educata. Cand aveam varsta ta, credeam chiar si patru lucruri imposibile, inainte de micul dejun!”
(Din “Alice in tara minunilor” de Lewis Caroll).

1. Ceea ce simtim intr-o situatie data nu are nimic de-a face cu situatia insasi, ci mai curand depinde de elementele specifice asupra carora hotaram sa ne concentram, mai mult sau mai putin constient.

2. Daca suntem intr-o dispozitie proasta, avem tendinta sa vedem doar aspectele negative ale unei situatii; daca suntem bine dispusi, totul ni se pare bun si pozitiv.
3. Important este ca, in timp ce realitatea nu se schimba, se schimba interpretarea noastra. Legat de aceasta, cu riscul de a parea evident si banal, as vrea sa va amintesc ca ceea ce am spus functioneaza in doua sensuri: daca ma concentrez asupra aspectelor negative ale unei situatii, starea mea de spirit se va inrautatii in mod inevitabil si viceversa.
Dar ceea ce este negativ sau pozitiv ramane astfel, independent de interpretarea mea. Adevarata problema este ca, daca raman concentrat asupra aspectelor negative, imi impiedic de fapt creierul sa vada posibilele solutii ale unei situatii date.
In acest caz sa spunem ca, pentru a gasi solutii, ne este mult mai util sa ne concentram asupra aspectelor pozitive.
Toate cele de mai sus ne duc la conceptul de CREDINTA sau PRINCIPIU.
Analizand persoane care au avut succes in afaceri si persoane care au dat faliment, s-a descoperit ca adevarata diferenta nu consta in inteligenta, varsta, capital sau fizic, ci in sistemul de credinte (principii).

Va prezint cele sapte lucruri in care cred in mod invariabil persoanele care au succes: Continue reading “Medierea obligatorie ! Sau „Ceea ce fac eu ar trebui sa fie considerat pretios, chiar daca nu este util nimanui „” »

Modificarea Legii 192/2006 pe masa Ministerului de Justitie

Dupa decizia Curtii Constitutionale, Ministerul Justitiei a decis ca Legea 192/2006 trebuie sa fie modificata. Lucru normal, deoarece fara clarificari legislative procedura medierii ar fi lasata sa functioneze in degringolada.

Acum nu stiu daca se doreste o clarificare si o aplicare corecta  a procedurii de mediere in Romania sau daca in urma protestului inaintat de Consiliul de Mediere catre toti factorii decidenti din Romania, inclusiv Comitetului pentru petitii de la Bruxelles, s-a considerat oportun ca Legea 192/2006 sa nu ramana fara obiect. Desi Consiliul de Mediere nu a primit vreun raspuns de la nici un factor decident din Romania, Comisia pentru petitii a U.E. a informat CdM-ul ca petitia depusa de acesta este admisibila si ca problemele semnalate sunt admisibile, urmand sa primim un raspuns de eventualele masuri ale Comisiei Europene. Este un semnal bun dat de Comisie la sesizarea Consiliului de Mediere si o initiativa foarte buna a Consiliului de Mediere.

Modificarile legislative propuse de Ministerul de Justitie sunt in mare parte in concordanta cu propunerile din comisia consultativa a CdM, fiind si o serie de articole asupra carora Consiliul de Mediere a avut obiectii si a transmis Ministerului unele amendamente.

Noutatea consta in aceea ca a fost  inlocuita sedinta de informare cu o sedinta de mediere in care partile pot incerca rezolvarea conflictului prin mediere inainte de depunerea cererii de chemare in judecata. La art 60 indice 1 s-a schimbat formularea: ,,partile POT face dovada ca au incercat solutionarea conflictului prin mediere”. Dupa cum se observa a fost inlaturata sintagma ,,partile sunt tinute sa faca dovada”, ceea ce dintr-un unghi de vedere ar fi un dezavantaj, dar daca judecatorul isi va face datoria de a trimite toate partile la mediere acesta poate fi un avantaj. Continue reading “Modificarea Legii 192/2006 pe masa Ministerului de Justitie” »

Costurile medierii cu 60% mai mici decat cele de judecata

Chiar daca Uniunea Europeana promoveaza in mod activ si incurajeaza metode de solutionare alternativa a litigiilor, medierea, fiind aplicata prin Directiva 2008/52/CE in toate statele membre, doar 57% dintre romani au auzit de aceasta modalitate alternativa de rezolvare a disputelor, se arata intr-un sondaj de opinie realizat anul acesta de IRES. Acelasi raport arata ca romanii confunda profesia de mediator cu cea de avocat, procuror, judecator sau chiar politist. Acestia ar apela la mediator in caz de divort, partaj, conflicte de familie, conflicte de munca si conflicte comerciale, si majoritatea ar plati pentru aceste servicii pana in 700 de lei. La peste 5 ani de la adoptarea Directivei, in ciuda multiplelor beneficii pe care le ofera medierea in cauzele civile si comerciale, aceasta este in mai putin de 1% din cazuri in UE, se arata intr-un studiu de impact al Comisiei pentru Afaceri Juridice a Parlamentului European, dat publicitatii la inceputul anului. Totodata, raportul realizat intre costurile unui proces in instanta si costurile medierii, studiul releva ca acestea din urma sunt cu 60% mai mici. Medierea este slab promovata in Romania, dar avantajele sunt multiple   Specialistii au si o explicatie cu privire la faptul ca doar un procent foarte mic apeleaza la mediator inainte sa ajunga in instanta: lipsa de informare asupra avantajelor medierii si a afectelor ce se nasc in urma acordului de mediere. „Din experienta pot spune ca atunci cand partile ajung la sedinta de informare si le sunt explicate avantajele si beneficiile procedurii de mediere, acestea din urma aleg medierea ca metoda alternativa pentru solutionarea conflictului. Putem privi cu optimism impactul viitor al medierii in conditiile in care aceasta s-ar promova mai mult in randul populatiei si in interiorul companiilor. Totodata,  autoritatile ar trebui sa incurajeze aceasta metoda de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, deoarece asigura o solutionare extrajudiciara si rapida a litigiilor”, considera mediatorul Anca Voican. Mediatorul nu judeca sau da sentinte, ci rezolva conflicte Medierea, fata de celelalte metode de rezolvare a conflictelor, are ca scop solutionarea conflictelor prin existenta unui tert impartial si neutru care doar va facilita negocierile intre parti si in nici un caz nu va judeca sau va da sentinte. „Cand ajungi in instanta, nu ai nicio garantie ca vei avea castig de cauza sau ca vei ajunge la rezolutia asteptata. Mentinerea relatiilor este un alt avantaj pe care partile il au. Pe parcursul medierii, odata cu stingerea conflictului, relatiile se imbunatatesc si, de cele mai multe ori, revin la stare initiala de dinaintea conflictului. De asemenea, costurile pentru mediere sunt mult mai mici, comparativ cu instanta de judecata. Continue reading “Costurile medierii cu 60% mai mici decat cele de judecata” »

Protocolul de colaborare intre Colegiul Psihologilor din Romania si Consiliul de Mediere

            In data de 23 februarie 2010, la sediul Colegiului Psihologilor din Romania a avut loc sedinta solemna pentru incheierea protocolului de colaborare intre Colegiul Psihologilor din Romania si Consiliul de Mediere.
            Potrivit reprezentantilor celor doua autoritati de reglementare, doamna Anca Elisabeta Ciuca si domnul Mihai Anitei, evenimentul reprezinta numai un prim pas in colaborarea dintre cele doua organizatii profesionale, atat la nivel institutional cat si profesional.
            Totodata, cele doua parti au sustinut necesitatea elaborarii unui act normativ cadru privind profesiile liberale din Romania.

Din nou despre mediere în România – un alt mod de a privi cifrele

„Cred ca mediatorii, poate inainte de a devenii sclavii cu totul ai noii religii, au dreptul sa cunoasca cifrele reale.

  • In 2010 numarul total al medierilor in instanta a fost de 258.
  • In 2011 acesta a crescut la 1525, la care s-au adaugat 2 in materie penala.
  • In 2012 am avut 1728 de medieri in instanta si una penala
  • In sfarsit, in 2013 avem fata de anul anterior o crestere de exact 21 de cauze finalizate prin mediere. S-au inregistrat 1749 de cauze finalizate in instante prin mediere si 13 in materie penala. cele mai multe medieri s-au finalizat in circumscriptia CA Bucuresti (565), CA Bacau (308), CA Galati (280) si CA Pitesti (86). In raza majoritatii celorlalte curti de apel, deci la toate instantele, s-au inregistrat sub 50 de medieri.

In 4 ani (2010-2013) in Romania s-au pronuntat 5276 de medieri judiciare dintr-un total de peste 9,5 milioane de dosare solutionate. Asta inseamna exact o mediere la 1.800 de hotarari pronuntate de judecatori. Pe parcursul anului 2013 instantele din Romania au solutionat nu mai putin de 2.408.240 dosare. Cele 1762 de cauze finalizate de mediatori reprezinta exact 0,073% din acest numar.
Potrivit statisticilor oficiale, in acest moment avem 8446 de mediatori autorizati. Aceasta inseamna ca 4 mediatori din 5 nu au avut nici macar o mediere finalizata in instanta in tot cursul anului 2013. Mediatorilor din Romania le-au revenit exact 0,20 de medieri pe persoana intr-un an intreg.
Statistica este lipsita de emotivitate.  In context, aceasta este un avantaj insa. Cred ca marea masa a mediatorilor are dreptul sa cunoasca intocmai realitatea rece a cifrelor.” Statistică preluată de aici.

Cifrele ne mai spun și că:

* În anul 2011 creșterea a fost de 581,86 %;
* În anul 2012 creșterea a fost de 113,16 %;
* În anul 2013 creșterea a fost de 101,96 %;

Cifrele nu ne spun însă: Continue reading “Din nou despre mediere în România – un alt mod de a privi cifrele” »

Medierea după Decizia Curții Constituţionale – quo vadis?

Avatarurile „şedinţei de informare”. Scurtă retrospectivă

Odată ce, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 266 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 464/25 iunie 2014, au fost declarate neconstituţionale prevederile art. 2 alin. (1) şi ale alin. (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si exercitarea profesiei de mediator, a devenit necesară nu doar corelarea legislativă cu Decizia Curţii, ci şi elaborarea unei viziuni unitare a corpului profesional al mediatorilor care să asigure evoluţia instituţiei medierii.

Informarea obligatorie a fost introdusă prin Legea nr. 115/2012 ca obligaţie a părţilor de a participa la „şedinţa de informare”, prin modificarea art. 2 din Legea nr. 192/2006, şi a intrat în vigoare la 1 octombrie 2012. Totodată, a fost introdus şi art. 601 care stabilea domeniile în care părţile erau obligate să facă dovada că au participat la şedinţa de informare.

Deşi, prevăzută ca obligaţie, cu un text imperativ formulat, rezultatele întârziau să apară. Întârzierea a fost pusă pe seama faptului că nu au fost prevăzute sancţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiei impuse de lege.

În acest context a fost promovată OUG nr. 90/2012 care, printr-o nouă modificare a art. 2 din Legea nr. 192/2006 a instituit sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea obligaţiei de informare. Prin aceeaşi ordonanţă, a fost introdusă pentru prima dată o nouă sintagmă ce avea să genereze multe controverse, inclusiv în rândul mediatorilor, respectiv „procedura de informare”. Deşi legiuitorul a stabilit obligaţia de informare a părţilor, în partea generală a legii, denumind-o „şedinţă de informare”, în partea sa specială, prin OUG nr. 90/2012, a fost adăugat art. 602 care vorbeşte de „procedura de informare”, lăsând să se înţeleagă cum că, pentru informarea părţilor unui litigiu, este necesară o adevărată procedură. Astfel, au fost încurajate opiniile potrivit cărora şedinţa de informare nu se putea realiza decât în prezenţa tuturor părţilor conflictului şi, pentru asta, era nevoie să se îndeplinească o adevărată procedură de aducere a tuturor părţilor în şedinţa de informare.

Altfel spus, deşi singurul argument era dat iniţial de faptul că legiuitorul utilizează pluralul atunci când se referă la obligaţia de informare, textul Legii, aşa cum a fost el modificat prin Legea nr. 115/2012, nefăcând nicio distincţie între părţi, prin introducerea sintagmei „procedura de informare” s-a dat apă la moară susţinătorilor opiniei potrivit căreia atât reclamantul, cât şi pârâtul trebuie să participe la şedinţa de informare, cu toate că legiuitorul instituise expres sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru reclamant, cum era şi firesc, în condiţiile în care atât „procedura de informare”, cât şi sancţiunea inadmisibilităţii au fost introduse în textul Legii nr. 192/2006 prin aceeaşi OUG nr. 90/2012.

Totodată, se conturează clar şi ferm cea de a doua opinie potrivit căreia şedinţa de informare este obligatorie doar pentru reclamant, fără a fi exclusă, de plano, posibilitatea realizării informării pentru toate părţile conflictului în aceeaşi şedinţă de informare. Ca atare, potrivit acestei opinii, nici reclamantul nici mediatorul nu aveau nicio obligaţie de a îndeplini vreo procedură anume, singura îndatorire a justiţiabilului care intenţiona să deschidă o procedură judiciară fiind aceea de a se prezenta la un birou de mediator şi de a fi informat cu privire la „avantajele medierii”, iar a mediatorului aceea de a elibera, celui informat, dovada îndeplinirii obligaţiei impuse de lege.

Treptat, fiind mai uşor de asimilat ideea de „procedură de informare”, similar concilierii din vechiul Cod de procedură civilă, „şedinţa de informare” a ajuns să fie confundată cu etapa de pregătire a medierii (etapă importantă pentru întreg procesul de mediere, etapă de care depinde, în mare măsură, succesul medierii), prevăzută de art. 43 din Legea nr. 192/2006. Astfel, s-a conferit acestei etape un caracter tot mai formal, reducând, de fapt, etapa de pregătire a părţilor pentru medierea propriu-zisă la o simplă informare, lipsită de efecte pe toate planurile şi pentru toţi factorii implicaţi.

Cu toate acestea, lucrurile păreau să fie benefice pentru mediere, în ciuda faptului că, prin OUG nr. 4/2014, aveau să fie introduse noi texte în legea medierii, prin care şi alte profesii juridice puteau să realizeze „procedura de informare” privind avantajele medierii. Continue reading “Medierea după Decizia Curții Constituţionale – quo vadis?” »

Medierea, incotro ?

Zilnic stau de vorba cu diversi colegi mediatori, cunostinte, avocati sau alte pesoane care au legatura cu medierea. Din pacate, am ajuns la o concluzie destul de periculoasa: medierea este subminata din interior. Nu stiu sa definesc acest  ,,interior’’ si, ca sa nu acuz in mod direct, spun ca din interiorul celor care mimeaza activitatea de mediator. Acum sunt convins ca unii mediatori, destul de vocali pe diverse forumuri sau in diverse intalniri, sustin  in necunostinta de cauza, sub masca faptului ca doresc binele profesiei, idei care fac ca medierea, in opinia mea, sa intre in derizoriu.  Sunt oameni care doresc ca informarea sa dispara din lege,  iar medierea sa fie ,, procedura prealabila obligatorie’’.

Sustinerea ca ,,informarea’’ sa dispara din lege

Informarea partilor este principiu al medierii, prezentat in toate cursurile de formare initiala a mediatorilor.

Sedinta de informare si evaluare a conflictului a avut,  are si va avea scopul ca mediatorul si partile implicate sa se cunoasca, sa se accepte si in cunostinta de cauza sa decida daca pot media acel conflict. Partile au posibilitatea sa stabileasca de comun acord o strategie de desfasurare a procesului si sa cunoasca avantajele rezolvarii conflictului dintre ele prin mediere, raportate strict la conflictul lor.

Curtea Constitutionala a eliminat obligatia partilor de a participa la sedinta de informare anterior depunerii cererii de chemare in judecata si trimiterea uneia dintre parti la informare. Informarea insa, ca etapa a medierii, ramane valabila in cadrul legii si al Codului de procedura civila. A ramas valabila in lege  si dovada participarii la sedinta de informare, ca fiind certificatul de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.

Am sustinut de nenumarate ori ca articolul eliminat de catre Curte  era aplicat in practica eronat de unele instante in faza administrativa a procesului.  Medierea este o procedura care presupune parcurgerea mai multor etape. Este imposibil sa se inceapa  o mediere fara ca toate partile implicate sa ia legatura cu mediatorul, sa-si expuna fiecare punctul de vedere asupra cazului. Mediatorul trebuie sa faca o analiza a conflictului din expunerile partilor, precum si o evaluare  al fiecarui  individ implicat, din punct de vedere al stilului fiecaruia de raspuns la conflict (sunt si oameni deosebit de violenti, competitivi, care necesita abordari diferite din partea mediatorului in cursul procesului de mediere).  Foarte important este ca partile sa inteleaga si sa agreeze rolul mediatorului ca intervenient in conflictul lor, el fiind o parte neutra si impartiala. Considerentele mele pentru ca  informarea, ca etapa a procedurii de mediere sa nu dispara din lege, din codul de procedura civila  si mai ales din procedura medierii, sunt ca fara aceasta etapa pe care unii, mai putin pregatiti, o numesc si o considera o ,,procedura“ aparte, sunt acelea ca medierea ar fi lipsita de continut, de eficienta si de rezultat.

Sa ma explic de ce nu sunt de acord cu  medierea ca  ,,procedura prealabila obligatorie’’.  Desi, in aparenta, ar fi exceptional ca inainte de introducerea cererii de chemare in judecata partile sa incerce rezolvarea conflictului prin mediere (asa cum prevedea si art 7201 vechiul cod de procedura civila).

Sa analizam eficienta unei astfel de propuneri!  Orice cetatean are dreptul de a se adresa instantei de judecata  fara ca cineva sa-i ingradeasca acest drept. In aliniatul eliminat de Curtea Constitutionala se prevedea ca partile sunt obligate sa participle la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv daca este cazul dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente.  Aici ar fi trebuit sa se inteleaga ca partile aveau dreptul sa declanseze un proces in fata instantei, iar obligatia partilor de a participa la sedinta de informare incepea abia cand judecatorul ar fi decis trimiterea ambelor parti la mediator, daca era un caz ce se incadra la art 601. Foarte multi judecatori din tara au aplicat astfel prevederile legale. Au fost si instante care au aplicat obligativitatea de a aparticipa la sedinta de informare doar in ceea ce-l priveste pe reclamant, lasand fara eficacitate intreaga procedura de  mediere. Reclamantului trebuia sa i se aplice  doar sanctiunea inadmisibilitatii in situatia ca el ar fi refuzat participarea la mediere (informare). Paratul nu putea fi sanctionat.

Personal , reafirm ca sunt impotriva unei proceduri prealabile instantei deoarece fiecare caz in parte este deosebit de important pentru partile implicate. Reclamantul poate fi obligat printr-un act normativ sa participe la o sedinta prealabila primei infatisari la instanta, dar oare cu ce eficacitate? Vom fi pusi in situatia de a sta de vorba doar cu o singura parte, vom incheia un proces verbal unde vom stipula ca partea nu s-a prezentat si gata, eficacitate zero. Avem nevoie in mediere de toate partile implicate si acest lucru doar judecatorul poate sa decida, aplicand actualele dispozitii legale.

O alta propunere de modificare a legii pe care am auzit-o vehiculata,  a fost ca partile implicate sa fie asistate obligatoriu de avocat. Las la o parte faptul ca imi plac medierile in care partile sunt asistate de avocat, dar sa mergi pana acolo incat sa ceri ca obligatorie asistenta avocatului in mediere mi se pare ceva care nu merita a fi comentat. Propunerea venea din partea unui absolvent de drept.

Sursa:http://www.mediereinromania.ro/medierea-incotro/

Este posibila medierea pentru romani pe teritoriul altei tari?

Am vazut ca din ce in ce mai multi oameni isi exprima parerea despre mediere si vreau sa povestesc cum am ajuns eu la concluzia ca medierea poate fi o solutie buna pentru noi. De cinci ani lucrez in Italia si, la inceput, am fost angajata fara acte, la o familie care nu doar ca nu imi respecta drepturile ca angajat, dar nici drepturile de om. La momentul respectiv, am suferit foarte mult, insa aveam nevoie de bani ca sa imi intretin copiii la scoala, asadar am continuat asa, pana s-a ajuns la o limita si am plecat, lasand lucrurile asa. Neavand acte in regula, nu am indraznit sa lupt pentru drepturile mele. Acum sunt cu acte in regula si mi se respecta tot ceea ce scrie in contract, insa sunt femei care se afla la inceput, vin si lucreaza aici in orice fel de conditii si suportand orice, pentru cativa bani cu care sa isi intretina familia din tara.

In conditiile in care a te lupta cu strainii intr-un proces, intr-o tara straina, este aproape imposibil pentru noi, romanii, as dori sa stiu daca s-ar putea apela la un mediator in astfel de cazuri. Daca nu ne trateaza normal, ca pe niste angajati, daca nu ne respecta dreptul la concediu de odihna, cui am putea noi, romanii, sa ne adresam? Exista mediatori romani in Italia sau trebuie sa apelam la mediatori din tara?

Cunosc foarte multi romani care lucreaza la companii mari, iar salariile vin intotdeauna cu mari amanari, pe motiv ca e criza… Sunt cazuri de romani care au muncit in constructii, in conditii foarte grele, iar cand si-au cerut salariile, au primit doar o parte, pe motiv ca sunt stranieri si pot astepta sau trebuie sa astepte daca vor sa-si pastreze locul de munca. Situatia este foarte grea, la tot pasul intalnesti romani care au dificultati cu angajatorii sau care sunt angajati fara acte si trebuie sa rabde pentru ca nu au alta alternativa.

As vrea sa stiu daca romanii din Italia sau din alte tari din Europa pot fi protejati cu ajutorul medierii, daca se poate apela la un mediator in cazul in care acestia se afla in dificultate. Nu cred ca este vorba de altceva, cred, mai degraba, ca se incearca sa se profite, dat fiind faptul ca se stie ce salarii sunt la noi si cat este de greu sa gasesti un loc de munca, asadar patronii italieni afirma ca trebuie sa ne multumim cu conditiile date, daca vrem sa ne pastram locul de munca, fie ca esti roman, polonez, ucrainean, african sau chinez.

Nu am auzit de cazuri in care vreun strain sa fi castigat in instanta in fata unui italian, poate ca au existat, insa eu nu stiu… Stiu doar ca, dintre cati romani cunosc eu, nici unul nu ar fi dispus sa se adreseze instantei pentru a-si castiga drepturile, considerand ca ar fi o lupta deja pierduta. Ar fi medierea posibila si in acest caz si, daca da, cum anume?

Sursa:http://brander.ro/index.php/consumatoriiaucuvantul/65-este-posibila-medierea-pentru-romani-pe-teritoriul-altei-tari

La fel de interesant:

Medierea si actul de justitie

Observ, de cativa ani incoace, cat de mult se insista pe realizarea unei legaturi intre mediere si sistemul juridic din Romania. In ultima perioada constat ca din ce in ce mai multe articole insinueaza faptul ca apelarea la mediere creste calitatea actului de justitie.

Medierea si actul de justitie

Ce legatura directa are medierea cu actul de justitie?

La noi in tara, Consiliul de Mediere si mediatorii nu sunt in subordinea Ministerului Justitiei. Mai mult medierea este o alternativa a instantei. Faptul ca un acord de mediere poate fi incuviintat de instanta nu insemana ca se indeplineste un act de justitie, deoarece judecatorul nu judeca acea cauza si nu da o solutie, ci doar o consfinteste pe cea agreata de parti.

Medierea, asa cum este reglementata de mult modificata lege 192/2006, se adreseaza tuturor conflictelor de interese si nu conflictelor de drepturi. Fiecare mediator care practica aceasta profesie a avut si cazuri care nu indeplineau conditiile pentru a se adresa instantei(lipsa probe, martori,etc) si care s-au solutionat prin mediere. Sau situatii in care partile au cerut confidentialitate totala pentru a-si putea spune problema si a rezolva cauza,nu doar efectele, conflictului. Cu o parte din aceste acorduri partile nu mai merg nici la notar si nici in instanta. Daca tot au avut disponibilitatea, increderea si intelepciunea sa ajunga la o solutie personalizata care reprezinta vointa lor de ce sa mai faca si alte demersuri?

Medierea in statistici

Continue reading “Medierea si actul de justitie” »