DE CE S-A PERMIS APARIȚIA MEDIERII ÎN ROMÂNIA?

consiliul-de-mediereAm auzit recent o astfel de întrebare adresată (lui însuşi, cu voce tare) de un jurist de marcă din România. Deranjat de apariția unei noi profesii, îngrijorat de declinul propriei profesii, personajul nenumit se și vedea în postura de izbăvitor al celor care profită de mentalitatea litigioasă a românilor.
Mesajul său decriptat ar fi putut suna astfel: Nu încercați să vă rezolvați singuri litigiile sau conflictele, noi dorim ca acestea să se înmulțească și ne vom dedica acestei cauze! Evident, nu pro bono. Prin analogie, e ca și cum s-ar milita ca România să fie o țară de bolnavi pentru ca medicii să nu-și piardă obiectul muncii.
La numărul de procese în desfășurare raportat la numărul populației suntem cu siguranță campioni mondiali. Se dezbate des acest subiect în diverse medii influente dar fenomenul este tolerat de mulți ani iar semnele unei schimbări întârzie să apara.
Spiritul civic, apartenența la comunitatea europeană și glasul societății civile ar trebui să fie exponenți ai susținerii medierii în rândul societății românești și ai legislativului.
O țară în care medierea nu a intrat în conștiința civică a națiunii este măcinată de conflicte alimentate artificial în scopuri binedefinite. Toate aceste lucruri sunt normale într-o țară în care interesele unei bresle sunt mai importante decât cele ale cetățenilor. Evident, o țară de mâna a treia!
Medierea este indezirabilă pentru cei care doresc în mod obsesiv concentrarea tuturor deciziilor în mâna unui judecător, respingând posibilitatea folosirii medierii pe scară largă. Nu m-ar mira nici acreditarea de către aceştia a unei teze conform căreia cetățenii români să nu aibă dreptul de a-și asuma decizii producătoare de efecte juridice decât în prezența unui specialist în drept.
Pe final, o întrebare de bun simț adresată la modul general, nu cuiva anume…Cui îi profită existența unui număr atât de ridicat de procese pe rolul instanțelor românești? Continue reading “DE CE S-A PERMIS APARIȚIA MEDIERII ÎN ROMÂNIA?” »

Medierea in stabilirea custodiei copilului

mediere divortCustodia comuna prevazuta in Noul Cod Civil prevede ca exercitarea autoritatii parintesti se face de regula in mod egal de catre ambii parinti ai copilului, acestia stabilindu-si de comun acord un plan parental, plan ce va contine in detaliu modul cum se vor exercita obligatiile parintilor fata de copilul minor. Obligatiile parintilor se refera la toate aspectele ce privesc cresterea, educarea si intretinerea copilului.

Custodia comuna este privita in noua legislatie ca fiind un drept al copilului de care atat parintii cat si instanta vor trebui sa tina cont atunci cand se pune problema stabilirii exercitarii indatoririlor parintesti. Deasemeni orice institutie implicata in acest proces de luare a deciziilor de catre parinti ori instanta (autoritate tutelara, serviciul de protectie al minorilor, mediatori, etc) vor trebuie sa tina cont de acest drept si sa il respecte ca fiind superior si prioritar in luarea oricaror decizii care il privesc in mod direct sau indirect pe copil.

Custodia comuna privita ulterior acordului dinte parinti (acord survenit prin discutii directe intre acestia, ori in urma unui proces de mediere) sau ulterior sentintei date de instanta de judecata, ne apare ca o veritabila legatura post-separatorie a parintilor.

Desi custodia comuna este focusata pe relatia copil-parinte, este evident faptul ca cei doi parinti vor trebui sa interactioneze si dupa ce a intervenit separarea acestora. Relatia copil-parinte generata de custodia comuna va duce la consolidarea unei noi relatii parinte-parinte, relatii care vor sta la baza respectarii acordului dintre parinti privitor la copii.

Avand in vedere aceste considerente parintii vor trebui sa constientizeze faptul ca acel copil nu le apartine exclusiv, dar mai mult decat atat faptul ca vor fi intr-o stransa legatura-relatie cu celalalt parinte – fostul/a concubin/a ori fostul/a sot/ie. Aceasta legatura care se va pastra obligatoriu pana la majoratul copilului dar si ulterior va trebui sa ii constientizeze pe parinti ca acestia sa conclucreze si sa colaboreze pentru stabilirea conditiilor in care se va desfasura planul parental.

Cooperarea parintilor in elaborarea si ulterior respectarea planului parental este o conditie a viabilitatii acestuia.Voi reda mai jos , pe scurt, 20 de motive PENTRU alegerea medierii custodiei copilului/copiilor: Continue reading “Medierea in stabilirea custodiei copilului” »

Accesul la justiţie – taxele de timbru

mediere partajAccesul la justiţie este un subiect care mă preocupă şi despre care am vorbit şi am scris mult de-a lungul timpului. Potenţat fiind şi de cuantumul taxelor de timbru, accesul justiţiabililor la tot ceea ce ţine de sistemul juridic trebuie abordat şi din acest punct de vedere. Aşa că, vară fiind, am timp să revin pe larg asupra taxei de timbru şi asupra destinaţiei acesteia şi să sper că veţi fi interesaţi la rândul vostru.

De-a lungul timpului, taxa de timbru a purtat diverse denumiri şi a suferit o serie de modificări în ceea ce priveşte cuantumul său. Cel mai mare impact asupra evoluţiei acestei taxe l-a reprezentat Decretul Lege pentru Timbrul Judiciar din 11 Noiembrie 1936 în ceea ce priveşte denumirea cât şi condiţiile de aplicare. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Decretului, taxele benevole au fost înlocuite cu timbrul judiciar. Totuşi regimul taxelor benevole s-a menţinut la judecătoriile rurale, mixte şi urbane. Totodată, în Decret se menţionează faptul că timbrul are 3 valori şi anume: doi lei, trei lei şi 20 de lei. Timbrul judiciar de doi lei se aplică tribunalelor, tuturor comisiunilor şi consiliilor cu caracter judecătoresc indiferent de natura lor, instanţelor speciale, notariatelor publice, instanţelor de carte funduară şi Ministerului de Justiţie. Timbrul judiciar de trei lei se aplică Curţilor de Apel şi Curţii de Casaţie. Timbrul de 20 de lei se aplică în cazul cererilor ce presupun înscrierea mărcilor de fabrică şi de comerţ în vederea constituirii societăţilor comerciale, se aplică şi în cazul validării şi consolidării petrolifere, înscrierii în registrul oficial si special petrolifer, în cazul schimbării de nume, pentru naturalizări, pentru viza registrelor comerciale, pentru eliberarea ordonanţelor de adjudecare, pentru proteste cambiale şi pentru certificatele de cazier judiciar. Anterior adoptării acestui decret, Codul de procedură civilă decretat la 9 septembrie 1865, promulgat la 11 septembrie 1865 şi pus în aplicare la 1 decembrie 1865, care s-a aplicat iniţial numai pe teritoriul vechilor principate, extinzându-se după 1918 pe întregul teritoriu al ţării prin Decretul nr. 3406 din 1 octombrie 1938 şi Legile nr. 39 din 23 iunie 1943 şi Legea nr. 260 din aprilie 1945, conţinea în forma sa incipientă dispoziţii care făceau referire la tarifele de plăţi şi cheltuieli judecătoreşti pentru expertiză, martori, copie de acte, citaţii, somaţii, execuţii silite, urmăriri şi licitaţii, transcripţiuni de mutaţii, inscripţiuni de ipoteci si altele. Ulterior, după o perioadă de 60 de ani de la adoptarea Decretului, actul normativ care reglementa taxele judiciare de timbru era  Legea nr. 146/1997. Dacă facem o paralelă între Decretul din 1936 şi această lege vom remarca o veritabilă diferenţă de complexitate între cele două acte de lege justificată prin adaptarea acestei taxe la numeroasele modificări suferite în sistemul legislativ. Această discrepanţă iese în evidenţa mai ales în Continue reading “Accesul la justiţie – taxele de timbru” »

Medierea și taxele judiciare de timbru

consiliul-de-mediereA. Introducere:

Recent, pe site-ul JURIDICE.ro, a fost publicat un articol despre calitatea legislaţiei şi consecinţele asupra activităţii justiţiei, în care autorul arăta că o serie de imperfecțiuni legislative au consecințe asupra activității justiției. Autorul afirma critic: “Legi neclare, interpretabile, fără o predictibilitate sau lipsite de un studiu aprofundat asupra consecințelor practice pe care le pot avea sunt doar câteva dintre cauzele care, în final, determină judecătorul să pronunțe hotărâri ce nemulțumesc nu doar una din părțile implicate în proces, ci, de cele mai multe ori, ambele părți din proces.

În acelasi spirit, constatăm cum imperfecțiunile legislative au consecințe asupra cetățenilor, în varii alte situații. Un exemplu în acest sens, pe care ne propunem să-l analizam în prezentul articol, privește modul în care noua reglementare în materia taxelor judiciare de timbru influențează costurile medierii.

B. Premisele analizei:

După cum se cunoaște, la data 29 iunie 2013, a intrat în vigoare OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Finalul OUG stipulează, în art. 58, că, la data intrării sale în vigoare, se abrogă Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

Totodată, în cuprinsul OUG nr. 80/2013, mai multe articole modifică expressis verbis diverse alte legi, printre care și Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (în continuare, Legea medierii).

Așadar, remarcăm de la bun început că, spre deosebire de alte situații, noua ordonanță de urgență nu mai conține, la final, fraza standard de abrogare a “oricăror dispoziții contrare”. S-ar părea că, de această dată, legiuitorul a înțeles să enumere limitativ textele abrogate sau modificate, fie prin referirea de la final în art. 58, fie prin modificări explicite în cuprinsul său.

Din păcate, așa cum vom arăta mai jos, acest procedeu a născut deja opinii diferite în rândul juriștilor, existând diverse maniere de a interpreta anumite dispoziții din Legea medierii, care nu au fost modificate expres prin noua reglementare a taxelor de timbru.

In analiza din acest articol, am plecat de la premisa că dreptul comun în materia taxelor judiciare de timbru este acum OUG nr. 80/2013, ceea ce înseamnă că orice alte dispoziții privind taxele judiciare de timbru, conținute în alte legi, au caracter de dispoziții speciale și vor urma, așadar, regula cunoscută specialia generalibus derogant.

C. Scutirile și restituirile de taxe în noul cadru de reglementare

Vom aborda în cele ce urmează aspectele legate de plata taxelor judiciare de timbru în cele două situații cunoscute în care poate interveni un acord de mediere, anume în afara instanței de judecată și în timpul unui proces aflat pe rolul instanței.

I. Incuviințarea acordului de mediere înainte ca disputa să devină litigiu Continue reading “Medierea și taxele judiciare de timbru” »

Efectele modificărilor legislative în materia medierii, de la 1 august 2013

legea medieriiIn data de 17 august 2013, a avut loc, la Medias, masa rotunda cu tema: „efectele ultimelor modificari legislative in materia medierii, precum si a reducerii cu 50% a taxelor de timbru pentru conflictele solutionate prin mediere”. Discutia referitoare la cea mai noua profesie liberala din Romania a fost gazduita de Casa Gazelor Naturale, „casa” celei mai vechi profesii din Medias.

Medierea este o procedura voluntara. Asa a fost inca de la aparitia Legii nr. 192/2006, asa este si in acest moment si asa va si ramane, pentru a-si putea crea efectele benefice.

In mediere, partile pot decide pentru ele, direct, in functie de interesele lor. Partile isi asuma responsabilitatea solutiei si a punerii ei in practica. In concluzie, in mediere, partile fac legea, fara sa incalce legea. Rolul mediatorului este acela de a crea un mediu adecvat comunicarii dintre parti si de a ajuta partile sa isi identifice solutia potrivita pentru situatia lor. Mediatorul nu impaca partile, nu le impune solutii, nu ii judeca si nu cauta vinovati. Un aspect important in mediere este relatia partilor, mediatorul, prin munca lui, fiind atent ca acordul de mediere sa mentina sau chiar sa imbunatateasca relatia dintre parti. Mediatorul nu se identifica si nu reprezinta niciuna dintre partile aflate in mediere. El este neutru si impartial si nu foloseste mijloace coercitive pentru a pastra partile in mediere sau pentru a incheia un acord de mediere.

Informarea cu privire la mediere si avantajele ei

In legea micii reforme in justitie, in 2010, s-a mentionat pentru prima data varianta sedintei de informare cu privire la mediere si avantajele ei. Scopul acestei sedinte de informare este acela de a oferi romanilor posibilitatea de a afla informatii despre mediere ca modalitate de solutionare a conflictelor, direct de la un specialist in managementul conflictelor, adica de la un mediator. Inca de atunci, sedinta de informare este gratuita. Dar aceasta facilitate a fost prea putin cunoscuta si folosita.

Informarea prealabila obligatorie

Pentru a face cunoscuta medierea si pentru a incuraja folosirea ei de catre romani, Legea nr. 115/2012 a instituit obligatia de a participa la aceasta informare in anumite cauze, tot cu titlu gratuit. Tot gratuita a ramas si este sedinta de informare si pentru alte dispute si/sau conflicte, chiar si in situatiile in care nu este obligatorie.

Din 15 februarie 2013, odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod de procedura civila, este obligatorie si sedinta de informare cu privire la mediere. Dar aceasta obligatie nu avea si o sanctiune pentru neparticiparea partilor. Sanctiunea inadmisibilitatii cauzei se aplica doar de la 1 august 2013Insist asupra faptului ca doar participarea la sedinta de informare cu privire la mediere este obligatorie, medierea ramanand o procedura voluntara.

Medierea extrajudiciara

Toate aceste reglementari fac referire doar la cauzele care sunt sau urmeaza sa ajunga pe rolul instantelor. Dar medierea se adreseaza conflictelor de interese si nu conflictelor de drepturi. In mediere exista posibilitatea de a solutiona situatii care nu pot fi deferite justitiei, din diverse motive. Daca suntem atenti in jurul nostru, o sa constatam ca exista oameni care traiesc in relatii conflictuale de multa vreme si care nu si le-au rezolvat tocmai pentru ca nu stiu ca exista si alte variante decat instanta. Este adevarat ca medierea poate ajuta la degrevarea instantelor, nu neaparat prin solutionarea dosarelor existente pe rolul instantelor, ci mai degraba prin solutionarea conflictelor inainte ca acestea sa devina litigii. Medierea nu este un panaceu universal, dar este modalitatea prin care se poate atenua atitudinea conflictuala a societatii romanesti si prin care se pot construi relatii functionale si armonioase.

Taxele de timbru pentru conflictele solutionate prin mediere Continue reading “Efectele modificărilor legislative în materia medierii, de la 1 august 2013” »

Reducerea cu 50% a taxelor de timbru pentru conflictele solutionate prin mediere

mediere partajMedierea este o procedura voluntara. Asa a fost inca de la aparitia legii 192/2006, asa este si in acest moment si asa va si ramane, pentru a-si putea crea efectele benefice.

In mediere partile pot decide pentru ele, direct, in functie de interesele lor. Partile isi asuma responsabilitatea solutiei si a punerii ei in practica. In concluzie, in mediere, partile fac legea, fara sa incalce legea. Rolul mediatorului este acela de a crea un mediu adecvat comunicarii dintre parti si de a ajuta partile sa identifice solutia potrivita pentru situatia lor. Mediatorul nu impaca partile, nu le impune solutii, nu ii judeca si nu cauta vinovati. Un aspect important in mediere este relatia partilor, mediatorul prin munca lui fiind atent ca acordul de mediere sa mentina sau chiar sa imbunatateasca relatia dintre parti. Mediatorul nu se identifica si nu reprezinta nici una dintre partile aflate in mediere, el este neutru si impartial si nu foloseste mijloace coercitive pentru a pastra partile in mediere sau pentru a incheia un acord de mediere.

Informarea cu privire la mediere si avantajele ei
In legea micii reforme in justitie, in 2010, s-a mentionat pentru prima data varianta sedintei de informare cu privire la mediere si avantajele ei. Scopul acestei sedinte de informare este acela de a oferi romanilor posibilitatea de a afla informatii despre mediere ca modalitate de solutionare a conflictelor, direct de la un specialist in managementul conflictelor, adica de la un mediator. Inca de atunci sedinta de informare este gratuita. Dar aceasta facilitate a fost prea putin cunoscuta si folosita.

Informarea prealabila obligatorie  Continue reading “Reducerea cu 50% a taxelor de timbru pentru conflictele solutionate prin mediere” »

Autoritate parinteasca unui singur parinte

mediere divortAutoritate parinteasca unui singur parinte, Custodie unui singur parinte, Nu vreau custodie comuna, Autoritatea părintească se poate exercita numai de către unul dintre soţi, Vreau sa decada din drepturile parintesti, Nu vreau sa ii dau copilul, Ma obliga legea la custodie comuna ? Se poate fara custodia tatalui ?

Motivele pentru care autoritatea părintească se poate exercita numai de către unul dintre soţi

Ne permitem să republicăm un text emis de către INM în februarie 2012 pe tema unificării practicii judiciare. Materialul prezent reprezintă o selecţie legată de situaţiile în care este întemeiat ca autoritatea părintească să se exercite exclusiv de către unul dintre părinţi.

Republicăm acest text deoarece am observat că anumite instanţe acordă destul de lejer sentinţe de tip custodie unică, refuzând exerciţiul autorităţii părinteşti unor părinţi care până la divorţ s-au ocupat cu responsabilitate de copiii, fără a oferi o motivare detaliată privitoare la decizia luată.
Nenumărate articole şi studii au arătat că este în interesul superior al copilului ca acesta să primească îngrijire şi ghidare din partea ambilor părinţi, fapt pentru care legiuitorul a stabilit prezumpţia de autoritate părintească comună care poate fi răsturnată doar printr-o argumentaţie extrem de serioasă. Aceasta pare să fie şi practica judecătorească majoritară. Nu reprezintă motive temeinice de retrage autoritatea părintească asupra copilului argumente de tipul: Continue reading “Autoritate parinteasca unui singur parinte” »

Procedura de informarea cu privire la mediere: Obligatorie sau nu?

mediereS-a afirmat ca incepand cu data de 1 august 2013 medierea este obligatorie, insa, in realitate lucrurile nu privesc medierea ci informarea privind medierea, o etapa ce poate fi parcursa usor si gratuit si nu obligatoriu la mediator. Dar pentru a intelege mai bine despre ce este vorba, vom parcurge dispozitiile legale in materie.

Medierea – obligatorie sau nu
Medierea reprezinta o modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor, potrivit art.1 din Legea nr.192/2006.
Avand in vedere dispozitiile Legii nr.115/2012 s-a creat o adevarata confuzie intreprocedura medierii si cea a informarii cu privire la mediere. Astfel, prin art.227 alin.2 teza I din Codul de procedura civila, legiuitorul a prevazut ca “in litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecatorul poate invita partile sa participe la o sedinta de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri.” În teza a III-a a aceluiasi aricol este specificat insa clar ca “medierea nu este obligatorie pentru parti”. Prin urmare nu medierea este obligatorie ci parcurgerea procedurii privind informarea cu privire la avantajele medierii.

Procedura de informare cu privire la mediere
Potrivit art. 227 alin.3 din Codul de procedura civila,  “in cazul in care judecatorul recomanda medierea, partile se vor prezenta la mediator, in vederea informarii lor cu privire la avantajele medierii.”
Din acest articol se poate retine faptul ca procedura de informare cu privire la mediere nu este obligatoriu a se parcurge inainte de depunerea cererii de chemare in judecata, insa, daca nu a fost indeplinita, judecatorul va acorda un termen in acest scop, termen ce nu poate fi mai scurt de 15 zile.

Dupa informare, partile decid daca accepta sau nu solutionarea litigiului prin mediere. Daca partile ajung la concluzia ca, prin intermediul mediatorului, exista posibilitatea sa fie solutionat litigiul, vor apela la procedura medierii. Pana la termenul fixat de instanta, partile depun procesul-verbal intocmit de mediator cu privire la rezultatul sedintei de informare.

În cazul in care partile au incercat solutionarea litigiului prin mediere, anterior introducerii actiunii, judecatorul nu va mai acorda termen in acest scop, urmandprocedura prevazuta pentru solutionarea litigiului prin intermediul instantei de judecata.

De retinut ca prin Legea nr. 214/2013 pentru aprobarea OUG nr.4/2013, au fost aduse modificari cu privire la persoana care poate efectua informarea privind medierea, astfel incat nu mai exista obligativitatea adresarii la mediator in acest scop, informarea privind medierea putand fi efectuata de catre judecator, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz in care aceasta se atesta in scris.

Potrivit art.2 alin.11 din Legea nr.192/2006, cu modificarile ulterioare, “dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.” În cazul in care nu mediatorul va face aceasta informare, ci alta dintre persoanele prevazute de lege, si acestea vor atesta in scris ca partile au participat la sedinta de informare privind medierea.

Daca una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei. Cu toate acestea, daca judecatorul i-a pus in vedere sa parcurga procedura de informare, iar paratul a acceptat sa mearga la aceasta sedinta de informare insa ulterior a refuzat sa o faca, el poate fi amendat conform art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. f Cod de proc.civ.

Litigii in care sedinta de informare privind medierea este obligatorie

Potrivit art. 601 din Legea nr.192/2006, modificata, in litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in urmatoarele materii: Continue reading “Procedura de informarea cu privire la mediere: Obligatorie sau nu?” »

Medierea, obligatorie pentru soluţionarea litigiilor de muncă sau civile

mediatorIncepand cu 1 august, instantele din România vor respinge o cerere în judecata daca partile nu au mers la mediator.  Sedinta de informare nu costa nimic, însa întâlnirile ulterioare sunt taxate. Se plateste în functie de natura si complexitatea litigiului. Avantajul procedurii este ca aceasta nu dureaza ani de zile, asa cum se întâmpla cu un proces.

Mai mult decat atât, în urma acestei masuri, judecatorii spera la o scadere a numarului de dosare în care trebuie sa decida.

Cel care trebuie sa faca primul pas pentru rezolvarea litigiului e reclamantul. Acesta ia legatura cu un mediator care îl citeaza pe pârât. La prima discutie mediatorul le prezinta partilor avantajele unei întelegerii înaintea procesului. Printre argumente, si reducerea costurilor. Un proces în instanta se poate întinde pe câtiva ani. Asta înseamna bani cheltuiti pe taxa de timbru, zile nelucrate si cheltuieli de transport. În schimb un litigiu rezolvat prin mediere se poate termina mult mai repede.

Cum o sedinta poate fi programata la doua saptamâni fata de precedenta, calculele arata ca un litigiu rezolvat prin mediere poate dura, în medie, o luna si jumatate. Obligativitatea încercarii de mediere a conflictelor ar trebui sa duca la scaderea numarului de dosare pe care un judecator trebuie sa le analizeze în fiecare an. Anul trecut pe masa magistratilor au ajuns peste 2.800.000 de dosare civile.

Încercarea de mediere e obligatorie în cauzele legate de protectia consumatorului, dreptul familiei dar si al litigiilor de munca sau civile. Medierea e posibila si în cazul unor fapte penale în care e necesara plângerea partii vatamate. Printre infractiunile care pot ajunge la mediere se numara Continue reading “Medierea, obligatorie pentru soluţionarea litigiilor de muncă sau civile” »

Informare obligatorie despre mediere pentru judecatorie

mediere partajEste un principiu fundamental al dreptului procesual civil conţinut de art. 21 din Codul de procedură civilă şi anume că judecătorul are obligaţia de-arecomanda părţilor soluţionarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale. Încercarea împăcării şi acordarea îndrumărilor necesare pentru împăcare reprezintă o obligaţie a judecătorului pe tot parcursul procesului civil .

Sunt de asemenea principii fundamentale ale procesului civil, reglementate de art. 6, 7 şi 8 din Codul de procedură civilă, dreptul la o instanţă imparţială, la respectarea legalităţii şi garantarea exercitării drepturilor procesuale. Dacă se constată că există orice motive care ştirbesc imparţialitatea judecătorului acesta este obligat, potrivit art. 42 din Codul de procedură civilă, să se abţină iar accesul la justiţie este garantat şi de Constituţia României în art. 21.

Potrivit art. 5 Cod de procedură civilă judecătorul nu poate refuza să judece pe nici un motiv. În aceste condiţii judecătorul este strâmtorat de voinţa părţilor, dar este şi obligat să respecte legea. Concluzia nu poate fi alta decât că, respectând legalitatea şi procedura civilă, judecătorul nu poate face mai mult decât să încerceîmpăcarea părţilor în litigiu recomandându-le medierea.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 227 alin. 1 Cod de procedură civilă, care reprezintă normă imperativă ce-l obligă pe judecător la a da îndrumări de împăcare, sens în care „el va solicita înfăţişarea personală a părţilor”.

În ceea ce priveşte acordarea îndrumărilor, poziţia de imparţialitate în care se află judecătorul îl împiedică să dea sfaturi concrete referitoare la cauză, astfel că îndrumările de împăcare trebuie să se circumscrie în limitele legale şi anume întâlnirea lor în faţa unei autorităţi unde să-şi poată discuta conflictul.

Singura autoritate neutră şi imparţială, reglementată de lege în acest scop în faţa căreia să se poată discuta în condiţii de confidenţialitate despre conflict este Continue reading “Informare obligatorie despre mediere pentru judecatorie” »