Din 2014, toti romanii vor fi obligati sa depuna anual o declaratie de avere.

Din 2014, toti romanii vor fi obligati sa depuna anual o declaratie cu toate veniturile, cheltuielile, dar si bunurile pe care le au.

Potrivit proiectului de act normativ, in declaratia de avere se vor specifica:

Elementele de patrimoniu care se declara de catre persoana fizica supusa verificarii situatiei fiscale personale sunt urmatoarele:
a) bunuri imobile: terenuri, cladiri, alte bunuri imobile;
b) bunuri mobile:
b.1 – mijloace de transport (terestre/navale/aeriene) inmatriculate/inregistrate, potrivit legii;
b.2 – bunuri sub forma de metale pretioase, bijuterii, obiecte de arta si de cult, colectii de arta si numismatica, antichitati, obiecte care fac parte din patrimoniul cultural national sau universal, a caror valoare de achizitie insumata depaseste 15.000 lei;
b.3 – animale, inclusiv animale de rasa sau care participa la competitii/curse, a caror valoare insumata depaseste 15.000 lei;
c) active financiare:
c.1 – conturi si depozite bancare, fonduri de investitii, forme echivalente de economisire si investire;
c.2 – plasamente, investitii directe si imprumuturi acordate;
d) alte bunuri, titluri si/sau detineri a caror valoare individuala depaseste 10.000 lei;
e) polite de asigurare, cu exceptia asigurarilor de raspundere civila auto;
f) cheltuieli:
f.1 – cheltuieli personale;
f.2 – cheltuieli cu persoanele aflate in intretinere;
g) datorii . (2) Elementele de patrimoniu prevazute la alin. (1) se declara pe fiecare categorie, indiferent de locul situarii sau realizarii, in tara sau in strainatate.

Elementele de venituri care se declara de catre persoana fizica supusa verificarii situatiei fiscale personale sunt urmatoarele:
a) venituri realizate pentru care se aplica regimul de retinere la sursa a impozitului;
b) venituri realizate care nu sunt impozabile;
c) venituri scutite de impozit, potrivit legii.

Elementele de venituri prevazute mai sus se declara pe fiecare categorie si sursa de venit, indiferent daca sunt obtinute in tara sau in strainatate.

Medierea in Statele Unite ale Americii

Zemanta Related Posts ThumbnailOdata cu adoptarea metodelor si procedurilor alternative de solutionare a conflictelor, justitia din statele americane a cunoscut schimbari majore atat in ceea ce priveste numarul litigiilor care se solutionau pe cale judiciara, cat si in ceea ce priveste mentalitatea cetatenilor despre un management al conflictului corespunzator, eficace si benefic.

Un management de conflict eficace si corespunzator presupune o etapizare a solutionarii acestuia. In principal, etapele de management ale unui conflict sunt negocierea directa a celor din conflict, negocierea mediata a conflictului, arbitrajul ori instanta de judecata – ca ultima cale de transare a conflictului. Trecerea prin fiecare etapa de management presupune o incercare serioasa de solutionare a litigiului. Negocierea directa si negocierea mediata cere, de asemenea, o implicare activa si personala a fiecarei parti din conflict, in analiza conflictului si analiza unei solutii potrivite pentru solutionarea amiabila a conflictului.

In SUA, metodele ADR, dar in special medierea, atunci cand au fost institutionalizate si atunci cand au fost incurajate si promovate atat de statul legiuitor cat si de instantele competente, prin judecatori si prin avocati, au avut efectele scontate si rezultatele s-au concretizat in solutii amiabile la un numar mare de conflicte. Consumarea cu succes a etapelor de negociere directa si negociere mediata,  excludeau etapa de arbitraj ori judecata in instanta.

In acest context, instantele de judecata aveau pe rol – in marea majoritate – cauze complexe, care implicau mai multe parti, mai multe probleme juridice, cauze care puteau fi cu greu mediate. Astfel, instantele au inceput sa aiba pe rol din ce in ce mai putine dosare, conflictele fiind solutionate extrajudiciar, mai ales prin mediere.

Dintre toate metodele de solutionare alternativa a conflctelor, Continue reading “Medierea in Statele Unite ale Americii” »

Medierea a devenit obligatorie. Cine o ocoleşte riscă să fie amendat

Zemanta Related Posts ThumbnailToţi cei care vor să-şi tranşeze neînţelegerile în instanţă sunt obligaţi începând de joi să meargă mai întâi la mediator. Prima şedinţă este gratuită, dar cei care o refuză riscă amenzi de până la 1.000 de lei.
Începând de joi, nimeni nu va mai putea ajunge în instanţă dacă nu merge înainte la mediator. O primă şedinţă de informare la mediator înainte de tranşarea unei dispute printr-un proces, în cauzele care privesc litigiile de muncă, divorţuri, partaje de bunuri comune, dar şi malpraxisurile este obligatorie, atrag atenţia autorităţile.  În plus, prin faţa mediatorilor vor trece şi persoanele care au săvârşit unele infracţiuni penale: loviri, distrugeri, dar şi unele cazuri de viol. Este bine de ştiut că această primă şedinţă de informare este gratuită. “Părţile implicate în conflict pot merge totuşi în instanţă dacă asta îşi doresc cu adevărat. Trebuie doar să aibă la ele dovada participării la o întâlnire cu un mediator, respectiv un certificat eliberat de acesta, pe care îl vor prezenta judecătorilor. Numai astfel acţiunea civilă poate  continua”, au explicat specialiştii în drept. Cei care refuză vizita la mediere riscă amenzi Dacă una dintre părţi refuză să participe la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei sau nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces-verbal, care va fi depus la dosarul instanţei, au mai explicat specialiştii. Aceştia riscă însă amenzi cuprinse între 100 şi 1.000 de lei. Gabriela Mihuţ, purtătoarea de cuvânt a Consiliului de Mediere, este de părere că  cei mai mulţi dintre români vor prefera să-şi rezolve problemele la mediator.  „Creşterea substanţială a taxelor de timbru, precum şi termenele îndelungate în instanţe fac ca apetitul justiţiabililor pentru mediere să crească (…) În plus, clienţii care participă la mediere economisesc până la 90-95% din costurile unui proces“, a explicat Mihuţ. Aceasta a precizat că Continue reading “Medierea a devenit obligatorie. Cine o ocoleşte riscă să fie amendat” »

Medierea familiala

Zemanta Related Posts ThumbnailRecomandarea nr.(98) 1 a Comitetului Ministrilor catre statele membre privind medierea familiala

(adoptata de Comitetul Ministrilor pe 21 ian.1998, la a 616-a reuniune a delegatilor ministrilor)

1.         Comitetul Ministrilor, în baza articolului 15.b din Statutul Consiliului Europei,

2.         Constientizând cresterea numarului de litigii familiale, în special a celor generate de separarea în fapt sau de divort si luând în considerare consecintele daunatoare ale unor astfel de conflicte asupra familiilor, precum si costurile ridicate, atât cele sociale, cât si cele economice, pe care statele trebuie sa le suporte;

3.         Luând în considerare nevoia de a proteja interesele superioare ale copilului si  bunastarea acestuia consacrate de catre instrumentele juridice internationale, tinând cont mai ales de situatiile ce privesc custodia si dreptul la vizita, ca urmare a separarii sau a divortului;

4.         Având în vedere dezvoltarea mijloacelor de solutionare a litigiilor pe cale amiabila si recunoasterea nevoii de a reduce proportiile conflictului în interesul tuturor membrilor familiei;

5.         Recunoscând caracterul specific al litigiilor familiale, si anume:

– faptul ca în litigiile familiale sunt implicate persoane între care exista, prin definitie, relatii continue si de interdependenta;

– faptul ca litigiile familiale apar într-un context emotional nefericit si îl pot agrava; Continue reading “Medierea familiala” »

Mediator cu recomandari ?

 Zemanta Related Posts ThumbnailMedierea este un proces care funcționează numai atunci când toate părțile consimt să participe la rezolvarea disputei în acest mod.

Consensul părților cu privire la persoana mediatorului aptă să ocupe scaunul neutru în mediere, este prima decizie importantă luată în comun de părți, în favoarea medierii cazului.

Fie că optează direct pentru mediere ca expresie a propriei voințe, fie că preocuparea găsirii unui mediator este pentru împlinirea cerinței legale privind  informarea obligatorie, pentru mulți, găsirea și selectarea mediatorului potrivit, nu pare a fi un lucru de ”dat cu banul”.

Pe măsură ce cultura și practica medierii se dezvoltă, iar oamenii conștientizează valoarea adăugată de mediere vieții lor, aceștia încep să manifeste exigențe crescânde în referirea propriului caz unuia sau altuia dintre mediatori. Alegerea mediatorului devine, astfel, o chestiune importantă și complexă pentru părți și contează la fel de mult ca alegerea specialiștilor sau profesioniștilor din orice alt domeniu de interes.

Criteriile de selectare a mediatorului pot fi foarte variate, funcție de dispută, personalitatea părților și complexitatea cazului.  Părțile pot căuta în mediator un nivel înalt de aptitudini și abilități multiple, experiență, competență tehnică sau inteligență emoțională. Desigur, clientul care tocmai l-a preferat pe mediator extrăgându-l din listele oficiale de mediatori, nu îl cunoaște încă sau are idei vagi din descrieri sau referințe, ce se cer confirmate.

Medierea, fiind definită deseori mai mult ca o formă de artă decât o știință, dă șansa mediatorului de a comunica vibrațional cu părțile, chiar de la debutul interacțiunii, în contextul informării și echipării acestora cu tot ceea ce este util și nevoie să cunoască despre mediere.

Întrucât informarea părților nu este un scop în sine, ci Continue reading “Mediator cu recomandari ?” »

PROCEDURA ŞEDINŢELOR DE INFORMARE – MEDIERE conform Ministerului Justitiei

I. Cine realizează informarea în cadrul şedinţelor de informare implementate prin modificarea art. 131 Cod procedură civilă prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor (cunoscută şi sub denumirea de mica reformă în justiţie):

         Mediatorul are obligaţia – potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator – să dea orice explicaţii părţilor cu privire la activitatea de mediere pentru ca acestea să înţeleagă scopul, limitele şi efectele medierii, în special asupra raporturilor care constituie obiectul conflictului.

De asemenea, mediatorul are obligaţia să informeze părţile cu privire la procedura medierii şi drepturile lor în mediere, înainte de a începe medierea, pentru ca părţile să cunoască principiile medierii,  toate detaliile despre procedura din cadrul şedinţei de mediere şi modul de desfăşurare al acesteia.

Plecând de la cele menţionate, dar şi de la dispoziţiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator republicată privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor (cunoscută şi sub denumirea de mica reformă în justiţie) în care se prevede că „pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu privire la procedura de mediere şi avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”, atunci putem ajunge la concluzia că, cei care realizează informarea sunt mediatorii autorizaţi, organizaţi în una din formele de exercitare a profesiei reglementate de dispoziţiile legale în materie.

Şedinţele de informare sunt gratuite, mediatorii având obligativitatea prevăzută de lege să informeze părţile despre procedura medierii, avantajele medierii, principiile medierii şi modul de desfăşurare a medierii fără a percepe onorarii – art. 29 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 republicată.

Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege.

Şedinţele de informare sunt obligatorii în următoarele cauze – art. 601 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 republicată: Continue reading “PROCEDURA ŞEDINŢELOR DE INFORMARE – MEDIERE conform Ministerului Justitiei” »

Medierea in Ungaria

mediatorMedierea, ca solutie alternativa la solutionarea conflictelor in instanta, este privita cu ochi nu tocmai buni de catre o serie de avocati de la noi din tara. In schimb, aceasta metoda eleganta de rezolvarea a confliectelor intre justitiabili se aplica foarte bine si cu rezultate pe masura in Ungaria. Practic, procedura medierii aplicata in Ungaria este similara celei din Romania, cu mici deosebiri care fac insa diferenta.

Odata cu intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, sedinta de informare privind avantajele medierii a devenit obligatorie in Romania incepand cu data de 15 februarie a.c. De la 1 august, nerespectarea acestei obligatii va atrage dupa sine sanctiunea respingerii cererii de chemare in judecata ca inadmisibila.

Acesate prevederi legale nu par sa deranjeze atat de mult precum sistemul de accedere in profesia de mediator. Nu putini sunt avocatii care isi manifesta repulsia fata de breasla mediatorilor si asta din cauza ca oricine poate ajunge mediator. Or, sustin unii avocati, nu este normal si firesc ca orice om, cu aproape orice pregatire profesionala, sa poata ajunge in postura de a media un conflict intre doua sau mai multe persoane. Potrivit mai multor avocati, s-ar impune ca mediatorii sa fie autorizati doar in baza unor cunostinte juridice sau, mergand si mai departe, sa aiba o vechime in practica juridica.

In Ungaria, de exemplu, Ministerul Justitiei are angajati in functia de mediator Continue reading “Medierea in Ungaria” »

Mediere este un act de justitie ?

mediere partajMedierea are o valoare si o rata de succes mai mare daca este accesata inaintea unui proces judiciar. Partile din conflict, odata ajunse la avocati si deschizand usa instantei de judecata, isi ascut armele proprii, aduna la dosarul cauzei probe peste probe, demonstreaza vinovatii, culpe, se pozitioneaza si isi fixeaza pozitia, iesind din sfera si posibilitatea unui dialog productiv.

Din aceste motive, dar si din multe altele, legiuitorul roman a preferat utilizarea medierii de catre cetateni inaintea deschiderii unui proces judiciar, prin obligarea partilor dintr-un conflict sa participe in mod gratuit la o sedinta preliminara de mediere, in care acestea sa ia contact cu mediatorul, cu atmosfera dintr-un birou de mediere, si impreuna sa analizeze posibilitatea unei medieri a conflictului lor, evaluand beneficiile si avantajele medierii si totodata riscurile si dezavantajele unui proces judiciar. Pe langa aceasta gratuitate, legiuitorul a mai prevazut si stimulente fiananciare considerabile in cazul in care partile accepta medierea, si in urma medierii ajung la un Acord de Mediere, stimulente care se refera la taxe de timbru judiciar reduse substantial in cazul cererii de incuviintare a acordului de mediere extrajudiciara.

Incurajarea folosirii medierii de catre legiuitor vine din increderea in aceasta metoda de solutionare pe cale amiabila conflictelor/litigiilor. Increderea in mediere este increderea in puterea dialogului, in puterea cuvantului, in puterea oamenilor de a lua decizii pentru ei insisi, in anumite conflicte.

Increderea in mediere este increderea in puterea unui profesionist in comunicare si negociere (mediatorul) de a ghida partile dintr-un conflict spre o analiza cat mai obiectiva a problemei lor, separandu-o de latura subiectiva pe cat posibil, si filtrand in acest proces de analiza si negociere  solutiile pe care partile le considera cele mai avantajoase lor.

Tot procesul de mediere, in orice etapa, fie sedinta preliminara de informare, fie mediere propriu-zisa, fie negociere finala, fie redactare Acord de Mediere, este sustinut de patru principii fundamentale si anume: impartialitatea mediatorului, neutralitatea mediatorului, confidentialitatea procesului si determinarea partilor pentru mediere.

Medierea este in fapt un dialog cu partile dintr-un conflict. Acest dialog are ca obiect Continue reading “Mediere este un act de justitie ?” »

Recomandare a Comisiei Europene privind Legislația Familiei

Comisia Europeană privind Legislația Familiei. a fost creată la 1  septembrie 2001 și are, ca obiectiv principal armonizarea dreptului
familiei în Europa. Beneficiul major preconizat prin înființarea acestei Comisii este crearea unui set de principii europene legate
de Dreptul familiei care să fie privite ca modele pentru armonizarea Dreptului Familiei în Europa.(Documentul original în
engleză se găsește la adresa web http://www.ceflonline.net/)
v.1
PRINCIPIILE EUROPENE ALE LEGISLAȚIEI FAMILIEI PRIVIND DIVORȚUL ȘI
MENȚINEREA LEGĂTURILOR DINTRE FOȘTII SOȚI
PARTEA I DIVORȚ
CAPITOLUL I: PRINCIPII GENERALE
Principiul 1:

1 Permisiunea de a divorța
1) Legea ar trebui să permită divorțul.
2) Nu ar trebui să fie necesară o anumită perioadă de mariaj.
Principiul 1:2

Procedurile legale și ale autorității competente
1) Procedurile de divorț ar trebui stipulate de lege.
2) Divorțul ar trebui acordat de o autoritate competentă, fie de natură juridică sau
administrativă.
Principiul 1:3

Tipul de divorț
Legea ar trebui să permită atât divorțul prin acordul părților ( divortul prin mediere ), cât și divorțul fără acordul uneia
din părți.
CAPITOLUL II DIVORȚ DE COMUN ACORD divortul prin mediere )

2 / 5 Continue reading “Recomandare a Comisiei Europene privind Legislația Familiei” »

Medierea obligatorie: un experiment in desfasurare in dreptul civil francez

mediereIn Franta, medierea si mediatorul sunt pe cale sa devina o institutie cu un spectru de actiune mai larg si mai bine definit – un soi de justitie alternativa care sa creeze mai multa reponsabilitate dar mai ales mai multa implicare personala si intelegere a celuilalt in rezolvarea unui litigiu. Desigur, medierea nu este nicidecum o noutate in justitie, „inovatia” franceza constand in instituirea medierii obligatorii.

Deocamdata, medierea obligatorie este in faza de test, cu aplicabilitate limitata la domeniul familial si doar in doua jurisdictii – Bordeaux si Arras. Urmatorul domeniu care ar putea experimenta medierea obligatorie este dreptul muncii, mai precis in cazul concedierilor din societatile in buna stare. Un proiect de lege a fost initiat in acest sens in luna iulie.

Este o evolutie care anunta un anumit viraj in dreptul civil si, deocamdata, o ocazie de reflectie pentru avocati, ce se vad intr-o noua ipostaza de coexistenta si adaptare.

„Interventia tertilor moralizatori, purtatori de cuvant si decidenti in locul protagonistilor diferendelor nu mai este o regula de cativa ani incoace”, observa Agnes Tavel, avocata colaboratoare a portalului juridic Village de la Justice. „Justitiabilul are la dispozitie cel putin un alt procedeu pentru a iesi din fagasul relational pe care este impins. Ideea este aceeasi, cu siguranta, aceea de a apela la un tert. Dar acest tert nu mai este un decident. Acesta ar trebui sa stie sa-i ajute pe justitiabili sa gaseasca solutia cea mai potrivita. Brusc, justitiabilul nu mai este justitiabil, pentru ca solutia nu mai este judiciara. Acest stravechi sistem de gestiune prin proceduri apare de acum ca prea costisitor”, remarca, nu fara o urma de ironie, avocata.

Experimentul medierii obligatorii in dreptul familiei la Tribunalele de Mare Instanta din Arras si Bordeaux este un studiu de caz in plina desfasurare.

„In caz de dezacord al parintilor asupra exercitiului autoritatii parentale, judecatorul poate sa le impuna sa apeleze la un mediator”, stipuleaza art 373-2-10 din Codul Civil francez. Continue reading “Medierea obligatorie: un experiment in desfasurare in dreptul civil francez” »