Cum sa scapi de cazier dupa o fapta penala ?

Avantajul medierii in materia penala: „Faptuitorul poate scapa fara inscrierea in cazier a faptei penale”
Medierea, una din modalitatile legale care permit solutionarea unui litigiu pe cale amiabila, este deja aplicata cu succes in unele locuri. Deocamdata, medierea vizeaza doar procesele civile, insa procedeul medierii se va aplica si in procesele penale dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura penala. Despre toate aceste lucruri a vorbit pentru Avocatura.com judecatorul Corina Crina Hotca din cadrul Judecatoriei Satu Mare, care vede ca fiind de bun augur aplicarea dispozitiilor legale privind medierea in sfera penalului.

 

Obligativitatea declansarii procedurii de informare privind medierea inaintea initierii unei actiuni in instantase aplica din data de 1 august a.c. Procedura are doua parti: sedinta de informare asupra avantajelor medierii si medierea propiu-zisa.Judecatorul Corina Crina Hotca, purtatorul de cuvant al Judecatoriei Satu Mare subliniaza ca doar sedinta de informare este obligatorie, nu si medierea.

De asemenea, informarea este obligatorie doar in anumite cauze civile. Aceasta informare este, potrivit legii, gratuita, nefiind posibila perceperea vreunui onorariu.Ulterior partile vor decide daca incep medierea sau nu si daca o fac platesc deja onorarii. De asemenea ele pot renunta pe parcurs la mediere”, puncteaza judecatorul Corina Crina Hotca.

In opinia judecatorului satmarean, Continue reading “Cum sa scapi de cazier dupa o fapta penala ?” »

Etapele procesului de mediere

Zemanta Related Posts ThumbnailMedierea este o metoda de solutionare amiabila a unui conflict ce presupune discutii ale mediatorului – un tert neutru si impartial – cu partile din acea disputa. Discutiile mediatorului cu partile au ca finalitate ajungerea la o solutie amiabila – de comun acord acceptata de parti, solutie care le apartine intrutotul si care le satisface cerintele/nevoile/interesele lor.

Procesul de mediere are o structura tripartita si anume: o etapa prealabila medierii de fond – denumita si de informare privind medierea (1), o etapa ce constituie medierea de fond – negocierea (cu toate etapele ei) propriu-zisa a unei solutii (2) si o etapa de incheiere a medierii – finalizarea, contractarea si redactarea unui Acord de Mediere (3).

Scopul primei etape, cea prealabila medierii de fond – de informare asa cum a fost denumita in practica, este acela de a mobiliza partile spre negocierea de fond. In aceasta sedinta mediatorul depune toate diligentele pentru ca acel conflict sa fie mediat, discutand cu partile despre avantajele medierii conflictului lor, colectand de la parti cat mai multe date despre conflict si relatie, evaluand cu partile costurile unui proces judiciar, facand, de asemenea, si o scurta perspectiva a efectelor unei medierii si a unui Acord de Mediere. Scopul primei sedinte este indreptarea atentiei partilor catre medierea conflictului, catre o negociere, determinarea acestora spre a solutiona amiabil, prin mediere, disputa lor.

Scopul celei de-a doua etape, de negociere propriu-zisa, este acela de a explora impreuna cu partile conflictul in profunzimea lui, de a gasi punctele comune, de a mobiliza partile in etalarea unor potentiale solutii, de a analiza fiecare din aceasta varianta, propunere, si in cele din urma de a „tria” din aceste variante  (negocierea propriu-zisa) pe cea/cele mai satisfacatoare intereselor si nevoilor partilor din conflict.

Scopul celei de-a treia etape a procesului de mediere este finalizarea unei intelegeri, acceptarea si contractarea acesteia de catre partile din conflict, redactarea unui ACORD DE MEDIERE, semnarea acestuia, si clarificarea procedurilor care trebuiesc urmate in mod obligatoriu de catre parti atunci cand Acordul de Mediere priveste transmiterea/constituirea de drepturi reale imobiliare ori drepturi/partaje succesorale. De asemenea, mediatorul va oferi partilor informatiile necesare implementarii Acordului, posibilitatea recurgerii la investirea lui cu putere executorie pe cale notariala ori pe cale judiciara.

Etapele procesului de mediere Continue reading “Etapele procesului de mediere” »

Medierea judiciară – componentă indispensabilă în reformarea justiției

Zemanta Related Posts ThumbnailCel mai sacrudintre toatetribunalele să fieacela pe carepărţile şi-l vor ficreat ele însele,  şipe care îl vor fiales prin bunăînţelegere”.

(Platon)

Dacă ne dorim, să edificăm un sistem judiciar modern, săîmbunătățim accesul cetățenilor la justiție, să diminuăm sarcinainstanțelor de judecată (volumul de lucru al judecătorului), să accelerămprocesul de soluționare a cauzelor și să ridicăm încrederea populației înactul de justiție trebuie  să trecem la forme noi de soluționarealternativă a litigiilor – ADR (Alternative Dispute Resolution), termenutilizat în documentele de politici ale UE.

Prin funcţionarea eficientă a sistemului de soluţionare alternativă alitigiilor (SAL: arbitrajul, medierea) pot fi soluționate litigii de oricenatură: civile, comerciale, familiale, de muncă, penale, administrative, etc.

În ultimele decenii tot mai multe state au trecut la forma de mediere.

În majoritatea ţărilor europene instituţia medierii este una facultativă, Italia făcând excepţie prin obligativitatea prezentării părţilor la mediereînainte de introducerea acţiunii civile în instanţa de judecată.

În Japonia, spre exemplu, medierea este obligatorie în toate cauzelece ţin de dreptul familiei.

În Canada medierea este obligatorie în toate ptretenţiilor civile.

De la 1 octombrie 2012, medierea a devenit o procedură prealabilăobligatorie și în Romania. Conform Legii nr. 192/2006 privind medierea,pentru unele litigii „instanța va respinge cererea de chemare in judecatăca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introduceriicererii de chemare in judecată sau după declanșarea procesului pânăla termenul dat de instanță în acest scop„.      Iar de la 1 august 2013instanțele de judecată sunt obligate,înainte de a judeca cauza, să leceară părților să soluționeze conflictul pe cale medierii, îndeosebi încele ce țin de: Continue reading “Medierea judiciară – componentă indispensabilă în reformarea justiției” »

Mituri despre sedinta de informare privind avantajele medierii

Zemanta Related Posts ThumbnailFolosirea cuvantul “mit” in titlul articolului se refera la acceptiunea sa din DEX respectiv la “povestirile fabuloase care cuprind credintele popoarelor (antice) despre originea universului si a fenomenelor naturii, despre zei si eroi legendari.”

In acelasi context (epic), mi-au fost adresate cateva intrebari (destepte, ce-i drept) despre epopeea sedintei de informare privind avantajele medierii in lumina (sau intunericul) noilor prevederi legislative. Si cand spun epic, ma refer la eroii zilelor noastre pe chestiunea in cauza…mediatori, avocati etc.

O tempora o mores” spune candva, inegalabilul Cicero…Asta am spus si noi, mediatorii, atunci cand am lecturat minunata Lege nr. 214/2013. In fine, asta este alta poveste, sa revenim la intrebarile in cauza. Ele arata cam asa:

1.Sedinta de informare privind medierea poate fi realizata in prezent si de avocati, judecatori, procurori, consilieri juridici si notari. In consecinta, si acestia vor elibera certificat de informare/proces-verbal sau vor emite un alt tip de acte? Daca da, ce fel de acte pot elibera partilor?

Z.S: Nu am fost ales de catre mediatori sa conduc destinele profesiei de mediator pentru ca discursul meu sa fie unul placut pentru avocati, e primul lucru de precizat. Modificarea legislativa care vizeaza categoriile profesionale amintite este un accident legislativ care va avea o viata extrem de scurta dar se pare si extrem de tumultoasa. Aparitia medierii in Romania incepand cu anul 2006 a dat nastere unor temeri serioase pentru o anumita profesie juridica (din care fac si eu parte), temeri izvorate din incertitudini si framantari interne, perpetuate constant in discursurile unor avocati care conduc sau au condus profesia de avocat. Avocatul, specialist al lumii juridice si profan al lumii ADR incearca sa induca ideea la nivel de discurs public –idee care serveste intereselor profesiei de avocat dar care nu corespunde realitatilor unui stat membru al UE- cum ca medierea ar fi o competenta a profesiei de avocat. Continue reading “Mituri despre sedinta de informare privind avantajele medierii” »

Dovada participarii la sedinta obligatorie privind medierea. Ce documente pot emite cei care realizeaza informarea?

Zemanta Related Posts ThumbnailToti cei care vor sa inceapa un proces pot face acest lucru doar daca participa, in prealabil, la o sedinta de informare privind medierea, dovada participarii realizandu-se printr-un certificat de informare sau, dupa caz, printr-un proces verbal. Din 1 iulie, insa, sedinta obligatorie de informare poate fi sustinuta si de judecatori, procurori, notari sau avocati, desi pana la acea data doar mediatorul era autorizat sa sustina aceasta procedura. Noua prevedere se aplica de peste doua luni, insa nu exista momentan nicio baza legala care sa stabileasca ce fel de acte pot emite avocatii, judecatorii, procurorii, consilierii juridici si notarii justitiabililor care se prezinta la sedinta de informare.

Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie incepand cu 15 februarie 2013, data de la care s-a instituit obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii.

Conform legii, dovada participarii la sedinta de informare se face printr-un certificat de informare  eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Certificatul de informare trebuie semnat de mediator si de partile participante la sedinta de informare, iar eliberarea documentului se va face numai dupa semnarea lui de catre mediator si toate partile conflictului independent de sustinerea informarii in comun sau individual, se precizeaza in ghidul pus la dispozitie de Consiliul de Mediere. Certificatul se elibereaza intr-un numar de exemplare originale egal cu numarul partilor informate plus unul pentru arhiva formei de exercitare a profesiei.

In cazul in care una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, mediatorul nu va elibera certificatul de informare, ci va intocmi un proces-verbal , care se depune la dosarul instantei.

De peste doua luni, insa, dispozitiile in domeniu au fost modificate substantial. Mai precis, Continue reading “Dovada participarii la sedinta obligatorie privind medierea. Ce documente pot emite cei care realizeaza informarea?” »

Procesul de mediere dincolo de proceduri

Zemanta Related Posts ThumbnailSolutionarea amiabila a conflictelor este exclusiv in puterea partilor din conflict. O solutionare amiabila este un mod personal al partilor de abordare directa a conflictului prin dialog.

Daca in negocierea directa dintre parti nu s-a ajuns la o solutie amiabila, ori aceasta negociere nu poate avea loc din varii motive, medierea vine in ajutorul partilor pentru a le oferi cadrul specializat al unui dialog constructiv, dialog ce vizeaza fondul problemei in cauza si solutiile posibile pentru stingerea diferendului.

Procesul de mediere, asa cum este reglementat in Legea nr. 192/2006, este un proces cu o structura specifica, cu documente specifice, care se desfasoara intr-o atmosfera specifica. Pe langa acestea, procesul de mediere este fundamentat pe 4 principii capitale – libera consimtire a fiecarei parti pentru participarea activa in mediere, neutralitatea si impartialitatea mediatorului, confidentialitatea procesului.

Procedurile specifice sunt inerente oricarei activitati reglementate de lege. Se legifereaza si reglementeaza cadrul de activitate, documentele specifice, precum si toate etapele procedurale, cu termene si conditii, daca este cazul.

In mediere avem reglementate explicit: invitatia la mediere, contractul de mediere, acordul de mediere, termene de 15 zile ori de 3 luni, procedura in cadrul medierii penale, procedurile in cadrul medierii judiciare, procedurile in cauzele familiale, etc.

Dar ce este procesul de mediere dincolo de aceste proceduri? Ce fac mediatorii in mediere? Continue reading “Procesul de mediere dincolo de proceduri” »

Timpul si banii – cele mai importante avantaje ale medierii

Zemanta Related Posts ThumbnailMedierea reprezinta o modalitate prin care partile din conflict, avand ajutorul si asistenta mediatorului, negociaza posibilele solutii pentru ajungerea la un acord final, la o intelegere care sa puna capat conflictului.

Dintre toate avantajele medierii, timpul si banii par a fi cele mai forte argumente pentru partile din conflict, pentru ca acestea sa aleaga sa isi solutioneze disputa amiabil, prin mediere.

Onorariul mediatorului este intotdeauna foarte mic in comparatie cu totalul costurilor unui proces judiciar ce insumeaza: costurile avocatiale, costurile cu martorii, costurile expertizelor, costurile ocazionate de regularizarea dosarului, costurile cu taxele de timbru atat in prima instanta cat si in caile de atac, alte si alte cheltuieli.  Avantajul economisirii de bani prin mediere este sustinut si de Continue reading “Timpul si banii – cele mai importante avantaje ale medierii” »

Elementele obligatorii ale cererii de chemare în judecată în NCPC

Zemanta Related Posts ThumbnailRezumat

Primele luni de aplicare a NCPC relevă o aplicare extrem de rigidă a noilor dispoziţii procesuale, în multe situaţii instanţele transformând procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată într-o veritabilă fază de cercetare a procesului cu nerespectarea principiului contradictorialităţii şi cu exagerarea nejustificată a rolului instanţei, dispunându-se anularea unor cereri de chemare în judecată pentru lipsuri neesenţiale care ar putea atrage fie doar nulitatea relativă, fie alte sancţiuni procedurale, cum ar fi, spre exemplu, decăderea.

În condiţiile în care textele legale incidente sunt susceptibile de două interpretări, credem că se impune interpretarea acestora cât mai puţin rigid pentru a nu se ajunge la situaţii în care se împiedică realizarea unui act de justiţie efectiv.

Dacă practica judiciară nu va adopta o interpretare adecvată scopului pentru care a fost instituită procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, apreciem că se impune o intervenţie legislativă pentru a se înlătura posibile vicii de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor art. 200 NCPC şi, implicit, pentru a se evita previzibile condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului datorită încălcării dreptului la un proces echitabil.

1. Consideraţii introductive

Noul Cod de procedură civilă[1] reglementează, cu caracter de noutate, o procedură de verificare şi regularizare a cererii de chemare în judecată şi o etapă scrisă delimitată clar de etapele cercetării procesului şi a dezbaterilor.

Din punct de vedere istoric, este de menţionat faptul că vechiul Cod de procedură civilă nu a adoptat, în 1865, modelul de instrucţiune scrisă prevăzut de Codul de procedură civilă al cantonului Geneva (după care s-a inspirat) şi nici modelul prevăzut în Codul de procedură civilă francez[2].

În privinţa elementelor esenţiale ale cererii de chemare în judecată, este de remarcat faptul că, deşi prin Legea de accelerare a judecăţilor din 1925[3] s-a prevăzut sancţiunea nulităţii pentru lipsa unor elemente ale cererii de chemare în judecată, prin Legea de accelerare a judecăţilor din 1929[4] aceste dispoziţii au fost abrogate, sancţiunile prevăzute de această din urmă lege fiind „mai puţin riguroase şi mai suple”[5].

Apreciem că scopul procedurii de regularizare prevăzută de NCPC este unul simplu: realizarea unei discipline procesuale, prin evitarea repetatelor amânări ale cauzei în vederea clarificării cadrului procesual şi a obiectului cererii de chemare în judecată. Pe de altă parte, se realizează o protecţie a pârâtului, căruia i se va comunica numai o cerere de chemare în judecată completă faţă de care îşi va expune apărările prin întâmpinare.

Primele luni de aplicare a NCPC relevă însă o aplicare extrem de rigidă a noilor dispoziţii procesuale, în multe situaţii instanţele transformând procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată într-o veritabilă fază de cercetare a procesului cu nerespectarea principiului contradictorialităţii şi cu exagerarea nejustificată a rolului instanţei, dispunându-se anularea unor cereri de chemare în judecată pentru lipsuri neesenţiale care ar putea atrage fie doar nulitatea relativă, fie alte sancţiuni procedurale, cum ar fi, spre exemplu, decăderea[6].

Problema regularizării cererii de chemare în judecată necesită, din punctul nostru de vedere, o tratare amplă, astfel încât în prezentul articol ne vom rezuma strict la prezentarea celor mai importante aspecte interpretabile ce decurg din analiza elementelor obligatorii ale cererii de chemare în judecată.

2. Posibile interpretări ale art. 196 NCPC coroborat cu art. 200 alin. (1)-(3) NCPC Continue reading “Elementele obligatorii ale cererii de chemare în judecată în NCPC” »

Când şi cum se poate recurge la mediere?

Zemanta Related Posts ThumbnailLegea medierii prevede ca părţile pot recurge la mediere în mod voluntar, înainte sau după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, convenind să soluţioneze pe această cale orice tip de conflicte. Părţile au dreptul de a‑şi soluţiona disputele prin mediere atât în afara, cât şi în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege. Nu pot face obiectul medierii doar drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.

În concluzie, părţile pot recurge la mediere înainte sau după declanşarea unui proces, părţile având dreptul de a‑şi soluţiona prin mediere orice tip de conflict cu privire la drepturi asupra cărora pot dispune.

Cu toate că medierea se poate aplica în principiu cu privire la orice tip de conflict, legiuitorul român instituie prevederi speciale cu privire la medierea în anumite domenii ale dreptului referindu‑se în mod special la conflicte penale, conflictele civile şi conflicte familiale. Era benefica şi o prevede speciala cu privire la conflictele comerciale având în vedere faptul ca la nivel mondial, medierea are o aplicabilitate deosebita în conflictele comerciale. Totuşi, cu toate că nu este prevăzut în mod expres, dispoziţiile cu privire la conflictele civile se aplică şi conflictelor comerciale.

Legea 192/2006 în articolele 61‑63 cuprinde dispoziţii speciale cu privire la medierea privitoare la conflictele de natură civilă.

Aceste prevederi vizează procedura medierii în cazul existenţei unui litigiu aflat pe rolul instanţei de judecată.

În aceste cazuri, părţile pot să îşi soluţioneze litigiul prin mediere fie din iniţiativă proprie, fie la recomandarea instanţei de judecată. În cazul în care instanţa le recomandă părţile să îşi soluţioneze conflictul prin mediere, această recomandare nu are caracter imperativ, părţile putând să nu o accepte. Astfel, legiuitorul român a oferit posibilitatea părţilor de a analiza oportunitatea apelării la mediere încercând în acelaşi timp să le şi responsabilizeze. Pentru ca medierea să aibă şanse de reuşită este vital ca părţile să îşi dorească să utilizeze medierea ca mijloc alternativ de soluţionare. O mediere obligatorie impusă printr‑un text de lege nu ar fi întotdeauna eficientă.

Părţile pot chiar ele să propună medierea sau sa accepte recomandarea instanţei de a apela la mediere. Varianta acceptării recomandării instanţei este preferabila având în vedre ca în mod greşit, datorită lipsei unei tradiţii în domeniul medierii în România, unele părţi ar considera ca fiind un semn de slăbiciune din partea adversarului din proces, propunerea acestuia de a încerca să îşi soluţioneze conflictul prin mediere.

Conform articolului 61 din lege alin. 1 din lege Continue reading “Când şi cum se poate recurge la mediere?” »

Ce este Medierea? (Ghid de Mediere)

Zemanta Related Posts ThumbnailMedierea este un concept nou pentru publicul romanesc fiind preluat ca un model viabil de soluţionare a conflictelor, din legislaţia altor state cu experienţa incontestabilă în domeniu.

Din acest motiv, înţelegerea rolului medierii şi cunoaşterea procedurii în sine, constituie o prioritate pentru obţinerea unor rezultate satisfăcătoare prin aplicarea medierii pe scară largă.

Medierea nu se adresează unor categorii sociale privilegiate sau unor structuri elitiste ci este un instrument util aflat la dispoziţia oricărei persoane care doreşte să stingă un litigiu sau să prevină apariţia lui. Nu este o soluţie miraculoasă de împăcare ci un proces elaborat, în care rolul principal îl au părţile aflate în conflict.

Rolul prezentei lucrări este de a familiariza publicul român cu procedura medierii dar în acelaşi timp şi de a se adresa unor specialişti ai diverselor domenii în scopul furnizării unor instrumente utile de aplicare şi aprofundare a instituţiei.

Medierea nu este o procedură greoaie sau inaccesibilă justiţiabilului sau potenţialului justiţiabil, nu este împovărătoare financiar, nu abuzează de timpul alocat şi oferă satisfacţii concrete părţilor implicate, cu atât mai mult cu cât soluţia le aparţine în integralitate.

Medierea reprezintă starea de normalitate în timp ce recurgerea la instanţa de judecată trebuie privită ca pe o opţiune extremă şi nu ca pe o primă soluţie.

Medierea se poate transforma într‑o oportunitate pentru părţile aflate în conflict, o oportunitate prin care toate părţile implicate au doar de câştigat.

Prima definiţie a termenului de mediere în sensul de „intervenţie umană între două persoane” a fost dată de Dicţionarul Universal francez de la 1690 şi ulterior Dicţionarul Enciclopedic Francez de la 1694.

Din punct de vedere etimologic termenul de mediere provine din latinescul ,,mediare” şi se poate traduce prin „mijlocire”, „intermediere”. Cuvântul mediere este definit de DEX ca fiind o acţiune de mijlocire sau de intermediere, mijlocirea unei înţelegeri între două sau mai multe părţi adverse, intervenţia în calitate de intermediar pentru a înlesni, acţiunea de a pune la cale, contribuind la realizare.

Societatea umană a încercat de‑a lungul să creeze metode inovative de soluţionare a conflictelor, altele decât cele uzuale, întrucât acestea din urmă şi‑au dovedit limitele. În acest context, a luat naştere medierea, în mod firesc, ca o reacţie la ineficacitatea celor deja existente. Medierea, folosită din cele mai vechi timpuri de fenicienii, grecii şi romanii a evoluat împreună cu societatea perfecţionându‑se continuu.

Într‑o societate în care relaţiile personale şi profesionale se desfăşoară contra cronometru, apariţia conflictelor devine o realitate, iar abordarea acestora trebuie să renunţe la stabilirea unui învins şi a unui învingător. Soluţiile găsite trebuie să se bazeze pe principiul contrabalansării intereselor părţilor implicate, iar medierea este una dintre soluţiile care generează opţiuni pentru o situaţie mutual avantajoasă.

Din cauza ritmului alert al modului de interacţiune, persoanele nu pot deţine întotdeauna controlul asupra procesului de relaţionare şi de cele mai multe ori există riscul apariţiei unor situaţii conflictuale, în care comunicarea nu mai are rezultatele aşteptate.

Preocuparea pentru stabilirea unor criterii de echilibrare a câştigurilor şi a pierderilor trebuie să depăşească bariera propriilor interese. De aceea medierea, ca şi metodă de rezolvare alternativă a disputelor oferă posibilitatea introducerii în conflict a unei persoane terţe, neutre şi imparţiale care trasează liniile generale, în încercarea de a se identifica o soluţie.

Mediatorul, ca şi facilitator al discuţiilor, are rolul de a aduce în centrul negocierilor dezideratele părţilor astfel încât să încurajeze conturarea unui acord între cei implicaţi.

Medierea şi profesia de mediator au fost reglementate în România prin adoptarea Legii nr. 192/2006, pornindu‑se de la ideea că medierea constituie una dintre temele importante ale strategiei de reformă în justiţie, fiind o prioritate în cadrul Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar 2005‑2007. Prin adoptarea legii s‑a urmărit reducerea volumului de activitate a instanţelor şi în consecinţă degrevarea acestora de cât mai multe cauze, încercându‑se creşterea calităţii actului de justiţie prin satisfacerea intereselor părţilor.

Medierea este un proces elaborat în care părţile aflate în conflict au ocazia să‑şi exprime dorinţele, nevoile, aspiraţiile, aşteptările şi interesele, ajutând totodată la reflecţia individului şi a grupului, în scopul luării deciziei cele mai satisfăcătoare pentru ele însele.

La întrebarea „Ce este medierea?” ne răspunde chiar articolul 1 din Legea 192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator din România care prevede că: Continue reading “Ce este Medierea? (Ghid de Mediere)” »