Care sunt avantajele medierii astazi ?

Medierea este mai puţin stresantă şi costisitoare decât abordarea căii litigioase, cale tradiţională de soluţionare a conflictelor în societatea românească. Bazându‑se pe principiul „ win‑win ”, medierea nu transformă niciuna dintre părţi în învins sau învingător, toţi cei implicaţi având doar de câştigat din mediere.

Medierea în special şi ADR‑ul în general, oferă justiţiabilului posibilitatea de a renunţa la alternativa judecăţii, acesta alegând benevol modalitatea mult mai rapidă şi mai elegantă de a‑şi rezolva problema, lucru ce duce firesc la degrevarea instanţelor de cauze şi la îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie. Medierea sau oricare altă formă alternativă de soluţionare, sunt răspunsuri necesare la problemele societăţii moderne. Cei care au apelat odată la metodele ADR, într‑un procent covârşitor, sunt dispuşi să mai apeleze şi în viitor. Pornind de la aceste certitudini putem spera ca ADR‑ul romanesc (in principal medierea) va fi un proiect încununat de succes. Aşa cum este peste tot în lume 

Într‑o societate în care relaţiile personale şi profesionale se desfăşoară contra cronometru, apariţia conflictelor devine o realitate, iar abordarea acestora trebuie să renunţe la stabilirea unui învins şi a unui învingător. Soluţiile găsite trebuie să se bazeze pe principiul contrabalansării intereselor părţilor implicate, iar medierea este una dintre soluţiile care generează opţiuni pentru o situaţie mutual avantajoasă.

Din cauza ritmului alert al modului de interacţiune, persoanele nu pot deţine întotdeauna controlul asupra procesului de relaţionare şi de cele mai multe ori există riscul apariţiei unor situaţii conflictuale, în care comunicarea nu mai are rezultatele aşteptate. Preocuparea pentru stabilirea unor criterii de echilibrare a câştigurilor şi a pierderilor trebuie să depăşească bariera propriilor interese. De aceea medierea, ca şi metodă de rezolvare alternativă a disputelor oferă posibilitatea introducerii în conflict a unei persoane terţe, neutre şi imparţiale care trasează liniile generale, în încercarea de a se identifica o soluţie. Mediatorul, ca şi facilitator al discuţiilor, are rolul de a aduce în centrul negocierilor dezideratele părţilor astfel încât să încurajeze conturarea unui acord între cei implicaţi.

Caracteristicile economice şi sociale din România nu sunttotal diferite faţă de modelele din restul ţărilor europene. Ca şi în celelalte ţări comunitare, necesitatea îndreptării atenţiei spre metodele alternative de soluţionare a diferendelor este efectul dorinţei de a renunţa la clasicul interminabil şi costisitor proces în faţa unei instanţe de judecată. Astfel, Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, aduce în prim plan competenţa unui mediator de a facilita rezolvarea conflictelor din domeniul civil, penal, comercial, dreptul familiei, protecţiei consumatorului, observându‑se tendinţa legislatorului de a nu limita posibilitatea persoanelor de a recurge la diferite instrumente de comunicare pentru rezolvarea unui conflict. De asemenea, pot face obiectul unei medieri şi conflictele izbucnite în şcoli, între profesori şi elevi sau între profesori şi părinţi, între organizaţii şi societăţi, între angajaţi şi angajatori, sau între angajaţii de la diferite niveluri ierarhice, în trafic şi în orice alte locuri publice.

În domeniul familial, Parlamentul Europei recomandă medierea pentru că prezintă avantajul promovării modurilor de reglementare amiabilă şi reduce costurilor financiare şi sociale ale separării sau divorţului, atât pentru familii, cat şi pentru stat şi societate. Scopul medierii, uneori propusă chiar de către instanţele de judecată, este de a se ajunge la o concluzie convenabilă pentru ambele părţi, fără a se pune în discuţie vina sau responsabilitatea. Acordul obţinut trebuie să contribuie la o atmosferă paşnică şi o ameliorare durabilă a relaţiilor între parteneri. Medierea familială este un dialog prin care cuplurile încearcă să schiţeze împreună un plan în ceea ce priveşte viitorul lor şi al copiilor. Deşi nu are caracteristicile unor consultaţii terapeutice sau juridice, se doreşte o restabilire a comunicării eficiente între părţi, prin care acestea aleg să‑şi înfrunte şi să‑şi clarifice neînţelegerile. Egalitatea sexelor trebuie să fie garantată în medierea familială la fel ca şi în sistemele de justiţie familială.

În domeniul penal, Consiliul Europei recunoaşte interesul legitim al victimelor de a avea un cuvânt de spus în rezol­varea consecinţelor victimizării lor, de a comunica cu infractorul şi de a obţine scuze şi compensaţii. De asemenea recunoaşte necesitatea de a promova participarea personală activă a victimei, a infractorului şi a altor persoane care pot fi afectate precum şi necesitatea implicării comunităţii în procedurile penale. Din perspectiva justiţiei restaurative, îndeplinirea actului de justiţie nu trebuie să se limiteze la stabilirea vinovăţiei şi impunerea unei pedepse, ci trebuie privită ca o restaurare emoţională, relaţională şi materială a triadei victimă – infractor – comunitate. Apărând ca o componentă a procesului penal, medierea se poate transforma într‑o alternativă a acestuia. În situaţia în care, potrivit legii, împăcarea părţilor sau retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, medierea poate fi aleasă ca mijloc de găsire a unei soluţii convenabilă ambelor părţi. Prin împăcarea părţilor sau retragerea plângerii prealabile, partea vătămată renunţă la dreptul legal de a se adresa organelor de cercetare penală sau instanţei de judecată, dar îi revine şi un rol mult mai activ comparativ cu procedura în faţa instanţelor. Pe de altă parte, implicaţiile juridice sunt deosebit de importante datorită faptului că prin încheierea acordului de împăcare în cazul infracţiunilor uşoare se încetează urmărirea penală şi infracţiunea comisă nu mai figurează ca antecedent penal. Prin dialogul dintre victimă şi infractor, prin intermediul unei terţe persoane, care are rolul de a asista părţile în încercarea lor de a se împăca, se doreşte repararea daunele morale sau materiale. Rezultatele procesului de mediere se pot concretiza în reducerea numărului de persoane deţinute.

În domeniul mediului de afaceri, medierea se poate transforma într‑o oportunitate pentru reprezentanţii societăţilor comerciale aceştia putându‑şi să‑şi clarifice unele clauze în ceea ce priveşte executarea sau rezilierea contractelor. Medierea poate ajuta la soluţionarea conflictelor între angajaţi sau între diferitele compartimente ale societăţii şi chiar la soluţionarea diferendelor apărute între o societate comercială şi clienţii acesteia. Pentru ca părţile să poată recurge la mediere, în orice contract comercial este posibila inserarea unei clauze potrivit căreia, în situaţia apariţiei unor diferende, se va încerca rezolvarea conflictului prin mediere. În domeniul afacerilor avantajele medierii au un caracter şi mai pronunţat, prin prisma faptului că societăţilor le este asigurată confidenţialitatea, conflictele neputându‑le afecta imaginea şi fiind astfel diminuate efectele negative asupra afacerii. Mai mult, medierea ‑ ca şi negociere pentru crearea unei situaţii acceptate de diferiţii parteneri de afaceri, poate constitui o premisă a conservării şi întăririi relaţiilor existente.

La nivelul instituţiilor de învăţământ conflictele degenerează în adevărate situaţii de criză. Intenţionând să asigure promovarea relaţiilor de colaborare dintre elevi, profesori şi părinţi, rezultatele procesului de „Peer Mediation” sunt vizibile în gradul ridicat de frecventare a orelor şi în nivelul scăzut al problemelor disciplinare. Pentru elevi reprezintă chiar un exerciţiu de asumare a respon­sabilităţilor aceştia înţelegând avantajele comunicării bidirecţionale şi învăţând să întrevadă posibile rezolvări. Mai mult, procedeul de mediere înseamnă orientarea lor spre rezolvarea propriilor probleme. Premisa că mediatorii sunt chiar elevii şi nu profesorii permite sistemului de învăţământ să reducă metodele de comunicare pe verticală în care profesorii sunt pe un nivel ierarhic superior. Acest tip de mediere încurajează păstrarea relaţiilor de colegialitate. Pe de altă parte, procedura medierii are avantajul că poate prelua o problemă în fază incipientă, părţile putând evita ajungerea la o criză a relaţiei dintre ele.

Iar acestea nu sunt singurele domenii de aplicabilitate ale medierii. Medierea culturală, de exemplu, este un proces care urmăreşte restabilirea legăturilor între societate şi cultură, între artă şi public, între cultură şi populaţii. Rolul medierii este de crea condiţiile unei întâlniri, ale unui dialog deschis. Medierea culturală reprezintă punerea în scenă a triadei formată din public, operă şi mediator. Pe aceleaşi considerente se desfăşoară şi medierea politică, mai ales în crizele interne, în care dezbaterea parlamentară şi votul reprezintă medierea politică a legii astfel încât legea obţinută să fie cât mai apropiată de toate sistemele doctrinare parlamentare.

Pe lângă implicaţiile juridice pe care le are medierea prin degrevarea instanţelor mult prea solicitate, implicaţiile civile sunt deosebit de importante. În cadrul medierii are loc o implicare efectivă a societăţii civile în procesul de justiţie. Mai mult, medierea este o formă de educaţie socială datorită ideii că oamenii ajung să se înţeleagă direct. Nu se poate nega nici faptul că medierea poate duce la adoptarea unei soluţii inovatoare pentru conflicte ce sunt adesea foarte delicate şi poate conferi rezolvări creative dincolo de competenţa instanţelor.

Medierea dincolo de „economie de stres, timp şi bani”, oferă părţilor direct implicate următoarele beneficii concrete:

Fixarea datei şi a orei la care are loc şedinţa de mediere este stabilită de părţi în funcţie de agenda acestora. În instanţă, termenele de judecată sunt impuse şi nu ţin cont de programul părţilor. Şedinţa de mediere poate fi reprogramată în cazul în care părţile solicită acest lucru. O şedinţă de mediere poate să fie programată la fel de uşor ca orice alt tip de întâlnire (de afaceri sau personală).

Nu există limită de timp pentru şedinţa de mediere; majoritatea medierilor se finalizează după o singură întâlnire, durata medierii putând să oscileze între câteva zeci de minute şi câteva ore. Medierile se pot solda şi cu înţelegeri parţiale situaţie în care este posibilă programarea unei alte şedinţe de mediere la o dată ulterioară.

Părţile, de comun acord, pot alege mediatorul la care să apeleze. Această facilitate nu există în faţa instanţei de judecată. Alegerea mediatorului de către părţi măreşte încrederea acestora în obţinerea rezultatului dorit.

Un prim pas spre soluţionarea conflictului este prezenţa părţilor la mediator. Medierea este facultativa, părţile nu pot fi obligate să participe la mediere. Prezenţa părţilor la mediator denotă dorinţa acestora de a încerca variante alternative de soluţionare a neînţelegerilor

Sala în care are loc şedinţa de mediere şi sala în care se desfăşoară un proces au puţine lucruri în comun: problemele părţilor nu ajung la cunoştinţa altor persoane întrucât medierea este confidenţială. În sala de judecată domneşte formalismul, trebuiesc respectate anumite reguli procedurale stricte, cuvântul se ia într‑o anumită ordine ş.a.m.d. La mediere focalizarea are loc pe voinţă şi interesul părţilor. La şedinţa de mediere este permisă doar prezenţa părţilor şi a persoanelor agreate de acestea.

În cadrul unui proces, soluţia este impusa părţilor de către un judecător după administrarea probatoriului în cauza. Mediatorul nu poate să impună nimic părţilor, ele având de decis dacă şi în ce condiţii este avantajoasă pentru ele o soluţie amiabilă.

Medierea este mult mai elegantă decât clasicul proces. Tocmai de aceea este atât de uzitată peste tot în lume. Satisfacţiile părţilor în cazul ajungerii la o înţelegere sunt cu atât mai mari cu cât se datorează voinţei şi implicării lor.

Prin mediere se sting conflicte existente dar în acelaşi timp se şi preîntâmpină apariţia unor alte neînţelegeri. La finalul medierii, părţile îşi strâng mâna şi pleacă cu mai puţine probleme decât aveau anterior. Diferenţa principală faţă de clasicul proces este că pe tot parcursul medierii părţile comunică. La finalul unui proces, comunicarea dintre părţi dispare fiind înlocuită de o stare conflictuală şi mai accentuată întrucât spre deosebire de mediere, în instanţă există învinşi şi învingători.

Mediatorul nu judecă părţile şi nu dă verdicte. Menirea lui este să faciliteze dialogul dintre părţi în urma căruia acestea să genereze opţiuni în vederea soluţionării divergenţelor existente.

Apelând la mediere părţile nu renunţă la justiţia clasică. Dacă nu reuşesc să îşi soluţioneze prin mediere conflictul, au posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată, la fel cum o aveau şi înainte de a apela la mediere.

Fiind o procedură voluntară, medierea este la latitudinea părţilor direct implicate în conflict. Conform legislaţiei în vigoare referitoare la soluţionarea conflictelor prin mediere, nimeni nu poate fi obligat să recurgă la mediere pentru soluţionarea conflictelor în care este implicat. Definitorii pentru implementarea medierii în sistemul juridic românesc sunt poziţiile referitoare la mediere pe care le vor avea avocaţii părţilor precum şi magistraţii. Aceşti participanţi la actul de justiţie trebuie să cunoască în concret avantajele medierii pentru ei şi justiţiabili.

Medierea fiind o procedură rapidă, puţin costisitoare, informală, elegantă, confidenţială, flexibilă şi nu în ultimul rând cu o rată mare de succes, întruneşte toate premisele pentru a fi îmbrăţişată de către magistraţi şi avocaţi.

Medierea este o noutate pentru justiţiabilul român întrucât a fost puţin mediatizata. Cu siguranţă, se va impune în peisajul juridic autohton însă în momentul de faţă este nevoie de o promovare eficientă a acesteia. Cunoscând avantajele concrete ale medierii, cei implicaţi în conflict vor decide dacă este în interesul lor să apeleze la mediere.

Neutralitatea, confidenţialitatea şi imparţialitatea sunt princi­piile după care se ghidează mediatorul, oferind garanţii concrete părţilor care apelează la acest mijloc de rezolvare a conflictelor. Medierea este răspunsul pe care justiţiabilul şi potenţialul justiţiabil român îl aştepta de ani buni la problemele inerente societăţii actuale, societate eminamente conflictuală. Medierea este o modalitate comună de stingere a disputelor şi nu una excepţională. Calea excepţională este soluţionarea prin intermediul instanţei de judecată.

Obişnuinţa este a doua natură umană iar justiţiabilul român şi‑a inoculat idea că orice neînţelegere se soluţionează în instanţă. În Statele Unite ale Americii, percepţia este opusă: doar după epuizarea metodelor alternative de soluţionare a conflictelor se apelează la instanţa de judecată. Justeţea acestei alegeri este de ordin raţional: judecătorul, persoana străina de problemele părţilor nu va găsi niciodată cea mai profitabilă (pentru părţi) soluţie de stingere a divergenţelor dintre ele, cele mai în măsură să facă acest lucru fiind chiar persoanele implicate în conflict.

Un studiu recent efectuat în cadrul a 126 companii de top din SUA de către Institutul International pentru Prevenirea şi Soluţionarea Conflictului şi dat publicităţii în data de 20 aprilie 2007 la New York, a reliefat faptul ca aproximativ 98% din cazurile pe care le‑au avut acestea, au fost soluţionate înainte de a se ajunge în instanţă, fiind evident faptul că aceste companii preferă să îşi soluţioneze conflictele pe cale amiabilă. Datorită acestei abordări, compania americană care are un litigiu nu se gândeşte în niciun caz să acţioneze în instanţă partea adversă până nu încerca să soluţioneze disputa prin metodele de soluţionare alternative, în special prin mediere. Cel mai important mediu economic, în care se învârt miliarde de dolari, a văzut în procedura medierii o variantă care răspunde cerinţelor ridicate ale societăţii americane.

Pornind de la certitudinea că medierea este un succes în SUA şi în alte ţări din lume şi că majoritatea litigiilor se soluţionează înainte de a se ajunge în sala de judecată, putem privi cu optimism impactul viitor al medierii în România. Important este ca mediul juridic autohton să aibă deschiderea necesară şi să încurajeze această modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă. Medierea are nevoie de timp şi de rezultate pentru a se impune şi la noi. Firmele străine vor fi cei mai buni promotori ai medierii în România şi în scurt timp vom putea vorbi despre familiarizarea publicului românesc cu acest concept.

Prin legea medierii legiuitorul a pus bazele unui cadrul legal în domeniul medierii creând premisele unei noi modalităţi de rezolvare a conflictelor.

Mediul universitar autohton arată un interes în creştere faţă de ADR. Au început să fie traduse din ce în ce mai multe lucrări străine de specialitate iar autorii români (teoreticieni sau practicieni ai domeniului) au început să trateze din ce în ce mai des subiecte legate de ADR. Este de amintit şi numărul tot mai mare al conferinţelor, seminariilor şi workshop‑urilor care se organizează în ţară pe această temă.

Trecutul ne învaţă ce greşeli să nu repetăm învăţând din erorile generaţiilor trecute. Istoria contemporană ne furnizează exemple de succes pe care nu ne rămâne decât să le însuşim. Alegerea modalităţilor altenative de soluţionare a conflictelor este un model de urmat, fiind o încununare a secolelor de aplicare a modelelor clasice de stingere a conflictelor.

Sursa:http://medierea.ro/articole/981-avantajele-medierii-pentru-justiiabili

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2013

(Visited 5 times, 5 visits today)

Sigur va mai intereaza si :

Lasă un răspuns

Translate this site:
ADRESA:

BUCURESTI, STR IENACHITA VACARESCU NR 17 A SECTOR 4 BUCURESTI REPER HOTEL HOROSCOP - STATIA METROU UNIRII IESIREA BD DIMITRIE CANTEMIR - Pentru programare la o sedinta de mediere nu ezitati sa ne contactati la:
-Tel:0768.511.900

e-mail:

mediatormustateanu@gmail.com

Mediator Bucuresti

Birou de Mediator Petru Mustateanu a fost infiintat si isi desfasoara activitatea in baza prevederilor Legii 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator cu modificarile si completarile ulterioare, a Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului de Mediere precum si a Hotararilor Consiliului de Mediere. Titularul biroului a fost autorizat ca mediator de catre Consiliul de Mediere prin Hotararea nr. 1923. DIN 15.04.2000. Birou de Mediator este prezent in Tabloul Mediatorilor emis de Consiliul de Mediere si publicat in Monitorul Oficial a Romaniei.

decembrie, 2016
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  
Intrebarea mediatorului:

* Daca ati avea o problema ati prefera :

View Results

Loading ... Loading ...

PROGRAM MEDIERE BUCURESTI

MEDIATOR