Mediator din Bucuresti, Mediere in Bucuresti, Onorariu mediator in Bucuresti

Mediator din Bucuresti, Mediere in Bucuresti, Onorariu mediator in Bucuresti

Medierea după Decizia Curții Constituţionale – quo vadis?

Avatarurile „şedinţei de informare”. Scurtă retrospectivă

Odată ce, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 266 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 464/25 iunie 2014, au fost declarate neconstituţionale prevederile art. 2 alin. (1) şi ale alin. (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si exercitarea profesiei de mediator, a devenit necesară nu doar corelarea legislativă cu Decizia Curţii, ci şi elaborarea unei viziuni unitare a corpului profesional al mediatorilor care să asigure evoluţia instituţiei medierii.

Informarea obligatorie a fost introdusă prin Legea nr. 115/2012 ca obligaţie a părţilor de a participa la „şedinţa de informare”, prin modificarea art. 2 din Legea nr. 192/2006, şi a intrat în vigoare la 1 octombrie 2012. Totodată, a fost introdus şi art. 601 care stabilea domeniile în care părţile erau obligate să facă dovada că au participat la şedinţa de informare.

Deşi, prevăzută ca obligaţie, cu un text imperativ formulat, rezultatele întârziau să apară. Întârzierea a fost pusă pe seama faptului că nu au fost prevăzute sancţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiei impuse de lege.

În acest context a fost promovată OUG nr. 90/2012 care, printr-o nouă modificare a art. 2 din Legea nr. 192/2006 a instituit sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea obligaţiei de informare. Prin aceeaşi ordonanţă, a fost introdusă pentru prima dată o nouă sintagmă ce avea să genereze multe controverse, inclusiv în rândul mediatorilor, respectiv „procedura de informare”. Deşi legiuitorul a stabilit obligaţia de informare a părţilor, în partea generală a legii, denumind-o „şedinţă de informare”, în partea sa specială, prin OUG nr. 90/2012, a fost adăugat art. 602 care vorbeşte de „procedura de informare”, lăsând să se înţeleagă cum că, pentru informarea părţilor unui litigiu, este necesară o adevărată procedură. Astfel, au fost încurajate opiniile potrivit cărora şedinţa de informare nu se putea realiza decât în prezenţa tuturor părţilor conflictului şi, pentru asta, era nevoie să se îndeplinească o adevărată procedură de aducere a tuturor părţilor în şedinţa de informare.

Altfel spus, deşi singurul argument era dat iniţial de faptul că legiuitorul utilizează pluralul atunci când se referă la obligaţia de informare, textul Legii, aşa cum a fost el modificat prin Legea nr. 115/2012, nefăcând nicio distincţie între părţi, prin introducerea sintagmei „procedura de informare” s-a dat apă la moară susţinătorilor opiniei potrivit căreia atât reclamantul, cât şi pârâtul trebuie să participe la şedinţa de informare, cu toate că legiuitorul instituise expres sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru reclamant, cum era şi firesc, în condiţiile în care atât „procedura de informare”, cât şi sancţiunea inadmisibilităţii au fost introduse în textul Legii nr. 192/2006 prin aceeaşi OUG nr. 90/2012.

Totodată, se conturează clar şi ferm cea de a doua opinie potrivit căreia şedinţa de informare este obligatorie doar pentru reclamant, fără a fi exclusă, de plano, posibilitatea realizării informării pentru toate părţile conflictului în aceeaşi şedinţă de informare. Ca atare, potrivit acestei opinii, nici reclamantul nici mediatorul nu aveau nicio obligaţie de a îndeplini vreo procedură anume, singura îndatorire a justiţiabilului care intenţiona să deschidă o procedură judiciară fiind aceea de a se prezenta la un birou de mediator şi de a fi informat cu privire la „avantajele medierii”, iar a mediatorului aceea de a elibera, celui informat, dovada îndeplinirii obligaţiei impuse de lege.

Treptat, fiind mai uşor de asimilat ideea de „procedură de informare”, similar concilierii din vechiul Cod de procedură civilă, „şedinţa de informare” a ajuns să fie confundată cu etapa de pregătire a medierii (etapă importantă pentru întreg procesul de mediere, etapă de care depinde, în mare măsură, succesul medierii), prevăzută de art. 43 din Legea nr. 192/2006. Astfel, s-a conferit acestei etape un caracter tot mai formal, reducând, de fapt, etapa de pregătire a părţilor pentru medierea propriu-zisă la o simplă informare, lipsită de efecte pe toate planurile şi pentru toţi factorii implicaţi.

Cu toate acestea, lucrurile păreau să fie benefice pentru mediere, în ciuda faptului că, prin OUG nr. 4/2014, aveau să fie introduse noi texte în legea medierii, prin care şi alte profesii juridice puteau să realizeze „procedura de informare” privind avantajele medierii. Continue reading “Medierea după Decizia Curții Constituţionale – quo vadis?” »

S.T.A.R.S. Romania a prezentat membrilor Camerei de Comert Britanica – Romana avantajele medierii si arbitrajului, ca instrumente de management

Bucuresti, 18 septembrie 2014 – S.T.A.R.S. Romania a prezentat membrilor B.R.C.C. (British-Romanian Chamber of Comerce) avantajele medierii si arbitrajului, ca instrumente de management. Evenimentul s-a desfasurat în cadrul unui Evening Business Briefing gazduit de B.R.C.C. miercuri, 10 septembrie 2014, intre orele 18:00 si 19:15 si s-a bucurat de prezenta a cca. 25 oameni de afaceri din diferite domenii de activitate, membri ai camerei bilaterale.

Dna Madalina Calcan, vicepresedinte S.T.A.R.S., a descris celor prezenti o abordare eficienta de a mentine controlul asupra afacerii prin alegerea unei proceduri oportune de solutionare a disputelor.

Adesea, problemele de afaceri escaladeaza in adevarate batalii legale: instantele ajung sa decida pentru partile aflate in disputa; consilierii externi preiau conducerea in locul partilor implicate; timpul si costurile devin imposibil de controlat. Dar companiile nu isi permit sa piarda controlul asupra costurilor, astfel incat o problema de afaceri are nevoie de o solutie de afaceri. Continue reading “S.T.A.R.S. Romania a prezentat membrilor Camerei de Comert Britanica – Romana avantajele medierii si arbitrajului, ca instrumente de management” »

Medierea, incotro ?

Zilnic stau de vorba cu diversi colegi mediatori, cunostinte, avocati sau alte pesoane care au legatura cu medierea. Din pacate, am ajuns la o concluzie destul de periculoasa: medierea este subminata din interior. Nu stiu sa definesc acest  ,,interior’’ si, ca sa nu acuz in mod direct, spun ca din interiorul celor care mimeaza activitatea de mediator. Acum sunt convins ca unii mediatori, destul de vocali pe diverse forumuri sau in diverse intalniri, sustin  in necunostinta de cauza, sub masca faptului ca doresc binele profesiei, idei care fac ca medierea, in opinia mea, sa intre in derizoriu.  Sunt oameni care doresc ca informarea sa dispara din lege,  iar medierea sa fie ,, procedura prealabila obligatorie’’.

Sustinerea ca ,,informarea’’ sa dispara din lege

Informarea partilor este principiu al medierii, prezentat in toate cursurile de formare initiala a mediatorilor.

Sedinta de informare si evaluare a conflictului a avut,  are si va avea scopul ca mediatorul si partile implicate sa se cunoasca, sa se accepte si in cunostinta de cauza sa decida daca pot media acel conflict. Partile au posibilitatea sa stabileasca de comun acord o strategie de desfasurare a procesului si sa cunoasca avantajele rezolvarii conflictului dintre ele prin mediere, raportate strict la conflictul lor.

Curtea Constitutionala a eliminat obligatia partilor de a participa la sedinta de informare anterior depunerii cererii de chemare in judecata si trimiterea uneia dintre parti la informare. Informarea insa, ca etapa a medierii, ramane valabila in cadrul legii si al Codului de procedura civila. A ramas valabila in lege  si dovada participarii la sedinta de informare, ca fiind certificatul de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.

Am sustinut de nenumarate ori ca articolul eliminat de catre Curte  era aplicat in practica eronat de unele instante in faza administrativa a procesului.  Medierea este o procedura care presupune parcurgerea mai multor etape. Este imposibil sa se inceapa  o mediere fara ca toate partile implicate sa ia legatura cu mediatorul, sa-si expuna fiecare punctul de vedere asupra cazului. Mediatorul trebuie sa faca o analiza a conflictului din expunerile partilor, precum si o evaluare  al fiecarui  individ implicat, din punct de vedere al stilului fiecaruia de raspuns la conflict (sunt si oameni deosebit de violenti, competitivi, care necesita abordari diferite din partea mediatorului in cursul procesului de mediere).  Foarte important este ca partile sa inteleaga si sa agreeze rolul mediatorului ca intervenient in conflictul lor, el fiind o parte neutra si impartiala. Considerentele mele pentru ca  informarea, ca etapa a procedurii de mediere sa nu dispara din lege, din codul de procedura civila  si mai ales din procedura medierii, sunt ca fara aceasta etapa pe care unii, mai putin pregatiti, o numesc si o considera o ,,procedura“ aparte, sunt acelea ca medierea ar fi lipsita de continut, de eficienta si de rezultat.

Sa ma explic de ce nu sunt de acord cu  medierea ca  ,,procedura prealabila obligatorie’’.  Desi, in aparenta, ar fi exceptional ca inainte de introducerea cererii de chemare in judecata partile sa incerce rezolvarea conflictului prin mediere (asa cum prevedea si art 7201 vechiul cod de procedura civila).

Sa analizam eficienta unei astfel de propuneri!  Orice cetatean are dreptul de a se adresa instantei de judecata  fara ca cineva sa-i ingradeasca acest drept. In aliniatul eliminat de Curtea Constitutionala se prevedea ca partile sunt obligate sa participle la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv daca este cazul dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente.  Aici ar fi trebuit sa se inteleaga ca partile aveau dreptul sa declanseze un proces in fata instantei, iar obligatia partilor de a participa la sedinta de informare incepea abia cand judecatorul ar fi decis trimiterea ambelor parti la mediator, daca era un caz ce se incadra la art 601. Foarte multi judecatori din tara au aplicat astfel prevederile legale. Au fost si instante care au aplicat obligativitatea de a aparticipa la sedinta de informare doar in ceea ce-l priveste pe reclamant, lasand fara eficacitate intreaga procedura de  mediere. Reclamantului trebuia sa i se aplice  doar sanctiunea inadmisibilitatii in situatia ca el ar fi refuzat participarea la mediere (informare). Paratul nu putea fi sanctionat.

Personal , reafirm ca sunt impotriva unei proceduri prealabile instantei deoarece fiecare caz in parte este deosebit de important pentru partile implicate. Reclamantul poate fi obligat printr-un act normativ sa participe la o sedinta prealabila primei infatisari la instanta, dar oare cu ce eficacitate? Vom fi pusi in situatia de a sta de vorba doar cu o singura parte, vom incheia un proces verbal unde vom stipula ca partea nu s-a prezentat si gata, eficacitate zero. Avem nevoie in mediere de toate partile implicate si acest lucru doar judecatorul poate sa decida, aplicand actualele dispozitii legale.

O alta propunere de modificare a legii pe care am auzit-o vehiculata,  a fost ca partile implicate sa fie asistate obligatoriu de avocat. Las la o parte faptul ca imi plac medierile in care partile sunt asistate de avocat, dar sa mergi pana acolo incat sa ceri ca obligatorie asistenta avocatului in mediere mi se pare ceva care nu merita a fi comentat. Propunerea venea din partea unui absolvent de drept.

Sursa:http://www.mediereinromania.ro/medierea-incotro/

Conflict și mediere

Omenirea a cunoscut conflictul, parabolic vorbind,  încă de la săvârşirea primul păcat biblic al omului, respectiv păcatul primordial al Evei care, după ce a fost hărăzită să trăiască în Grădina Edenului împreună cu Adam, nu şi-a putut stăpâni curiozitatea (îndemnată şi de şarpe) să nu se înfrupte împreună cu Adam din fructul (mărul) oprit, încălcând astfel porunca lui Dumnezeu, care, pentru săvârşirea acestei fapte, a decis definitiv să-i izgonească pe primii oameni din Paradis.  Iată deci cum a apărut primul conflict între oameni şi Dumnezeu – creatorul lor şi s-a manifestat judecata divină faţă de vinovaţii primului conflict, exprimat printr-un păcat, şi anume: păcatul originar care, după unele interpretări filozofice derivate din nevoia omului de a se disculpa de păcatul originar, ar reprezenta pedeapsa divină pentru nevoia stringentă de cunoaştere a omului[1].

De la apariţia lor primordială şi până astăzi, conflictele se înmulţesc şi se înlănţuie, descind unele din altele, apar noi conflicte derivate din alte cauze care, la rândul lor se întretaie cu cele existente generând, în acest mod, o reţea conflictuală ce necesită, de cele mai multe ori, o abordare responsabilă din partea entităţilor implicate. Existenţa conflictelor este parte integrantă a vieţii, care nu poate subzista fără ele.

Omul este o fiinţă socială iar, de-a lungul timpului, mulţi autori au încercat să cerceteze natura sociabilă a omului conturându-se astfel două opinii. Unii autori consideră că omul este sociabil prin natura sa[2] în timp ce alţi autori opinează că omul nu este sociabil de la natură, ci este în mod natural egoist, căutând doar binele propriu, fiind deci insensibil faţă de binele altora[3].

Fiind atât de bogată cauzalitatea conflictelor este firească şi multitudinea teoriilor care încearcă să explice această cauzalitate. Dar, de la analiza conflictului ca relaţie socială va trebui să trecem la analiza subiecţilor conflictului care se determină social şi istoric. Unele teorii s-au construit pornind de la această analiză a subiecţilor conflictului care face ca acelaşi tip de conflict să îmbrace forme de manifestare diferite, de la o perioadă istorică la alta sau de la o comunitate la alta. Cel mai la îndemână exemplu a fost şi este conflictul permanent legat de acapararea, controlul şi distribuţia resurselor. Dacă astăzi acest conflict perpetuu dă impresia că este diferit şi compoartă o conotaţie umană faţă de epocile precedente, în esenţă, păstrează aceeaşi schemă ideatică. Continue reading “Conflict și mediere” »

Teoria si practica medierii

Beatrice Blohorn-Brenneur, Medierea pentru toti. Teoria si practica medierii, Editura Universitara, 2014

Fără a ne cunoaște unii pe alții, avem uneori imagini despre persoane, profesii, instituții (…) pe care le numim reprezentări. Aceste reprezentări ne vin în minte atunci când nu se vorbește despre dl. X., dna Y…. Dar și atunci când nu se vorbește despre muncitori, funcționari, contabili, patroni, infirmieri, mediatori, avocați, magistrați… Câteodată chiar, când întâlnim un muncitor, un patron, un infirmier, prejudecățile noastre funcționează ca un filtru: îl vom vedea mai degrabă pe acesta decât realitatea celuilalt. Mai rău: în această cercetare a adevărului se întâmplă chiar ca profesionistul însuși să caute uneori a se conforma cu imaginea presupusă de public.

Or, aceeași persoană se poate descoperi foarte diferit în cadrul său profesional și în alt context: amical, familial etc. Persoana formează un tot.

Béatrice Blohorn-Brenneur este magistrat. Eu am întâlnit-o la diverse conferințe referitoare la mediere. De departe, bineînțeles, ca orice ființă umană, nu am scăpat acestor proiecții asupra profesiei. Chiar după 15 ani de activitate, în fața a sute de magistrați în cadrul formării continue la École nationale de la magistrature, mi-am păstrat imaginea prestabilită a magistratului: sobru, serios, grav, chiar pretențios uneori, situându-se deasupra unor implicări, sigur pe piedestalul său, simțindu-se poate chiar superior celorlalți.

Foarte repede, Béatrice Blohorn-Brenneur m-a interesat mult, pentru că persoana sensibilă a magistratului mi-a apărut în spatele imaginii profesiei sale.

La fel, relaționarea cu mai mult de o mie cinci sute de avocați întâlniți în cadrul formării cu privire la mediere, m-a făcut să-i cunosc prin prisma legăturilor amicale, în afara funcției. Am descoperit atunci magistrați și avocați care, departe de a fi înfumurați, erau modești, în căutarea unei certitudini în cunoașterea subtilităților, relațiilor umane, sursă a numeroase conflicte pe care le conduseseră, conciliaseră sau judecaseră.

Aceste cunoștințe nu le-au fost transmise la cursurile pentru formarea lor profesională inițială.

De la formarea juridică la formarea pentru mediere

Ce am aflat despre formarea profesională generală în domeniul juridic? Continue reading “Teoria si practica medierii” »

Aspecte esentiale referitoare la clauza de mediere

In orice conventie ce priveste drepturi asupra carora partile pot dispune, acestea pot introduce o clauza de mediere, a carei validitate este independenta de validitatea contractului din care face parte conform dispozitiilor art. 2 alin. (5) din Legea 192/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

Clauza de mediere nu este definita de legiuitor. In absenta unei definitii legale incercam sa definim clauza de mediere drept acea prevedere inclusa intr-o conventie prin care partile convin de a recurge la mediere pentru solutionarea litigiului ivit intre ele in derularea contractului.

O astfel de obligatie asumata de parti este o obligatie de mijloace, nu de rezultat, asa incat esecul solutionarii amiabile nu poate fi considerata o neexecutare culpabila a obligatiei.

Legea medierii nu prevede o sanctiune in cazul nerespectarii clauzei de mediere.

Independenta validitatii clauzei de mediere fata de validitatea contractului din care face parte inseamna ca o astfel de clauza va ramane valabila chiar daca este contestata valabilitatea contractului din care face parte.

Sursa: Manualul Mediatorului de Succes-http://e-juridic.manager.ro/articole/aspecte-esentiale-referitoare-la-clauza-de-mediere-17069.html

Este posibila medierea pentru romani pe teritoriul altei tari?

Am vazut ca din ce in ce mai multi oameni isi exprima parerea despre mediere si vreau sa povestesc cum am ajuns eu la concluzia ca medierea poate fi o solutie buna pentru noi. De cinci ani lucrez in Italia si, la inceput, am fost angajata fara acte, la o familie care nu doar ca nu imi respecta drepturile ca angajat, dar nici drepturile de om. La momentul respectiv, am suferit foarte mult, insa aveam nevoie de bani ca sa imi intretin copiii la scoala, asadar am continuat asa, pana s-a ajuns la o limita si am plecat, lasand lucrurile asa. Neavand acte in regula, nu am indraznit sa lupt pentru drepturile mele. Acum sunt cu acte in regula si mi se respecta tot ceea ce scrie in contract, insa sunt femei care se afla la inceput, vin si lucreaza aici in orice fel de conditii si suportand orice, pentru cativa bani cu care sa isi intretina familia din tara.

In conditiile in care a te lupta cu strainii intr-un proces, intr-o tara straina, este aproape imposibil pentru noi, romanii, as dori sa stiu daca s-ar putea apela la un mediator in astfel de cazuri. Daca nu ne trateaza normal, ca pe niste angajati, daca nu ne respecta dreptul la concediu de odihna, cui am putea noi, romanii, sa ne adresam? Exista mediatori romani in Italia sau trebuie sa apelam la mediatori din tara?

Cunosc foarte multi romani care lucreaza la companii mari, iar salariile vin intotdeauna cu mari amanari, pe motiv ca e criza… Sunt cazuri de romani care au muncit in constructii, in conditii foarte grele, iar cand si-au cerut salariile, au primit doar o parte, pe motiv ca sunt stranieri si pot astepta sau trebuie sa astepte daca vor sa-si pastreze locul de munca. Situatia este foarte grea, la tot pasul intalnesti romani care au dificultati cu angajatorii sau care sunt angajati fara acte si trebuie sa rabde pentru ca nu au alta alternativa.

As vrea sa stiu daca romanii din Italia sau din alte tari din Europa pot fi protejati cu ajutorul medierii, daca se poate apela la un mediator in cazul in care acestia se afla in dificultate. Nu cred ca este vorba de altceva, cred, mai degraba, ca se incearca sa se profite, dat fiind faptul ca se stie ce salarii sunt la noi si cat este de greu sa gasesti un loc de munca, asadar patronii italieni afirma ca trebuie sa ne multumim cu conditiile date, daca vrem sa ne pastram locul de munca, fie ca esti roman, polonez, ucrainean, african sau chinez.

Nu am auzit de cazuri in care vreun strain sa fi castigat in instanta in fata unui italian, poate ca au existat, insa eu nu stiu… Stiu doar ca, dintre cati romani cunosc eu, nici unul nu ar fi dispus sa se adreseze instantei pentru a-si castiga drepturile, considerand ca ar fi o lupta deja pierduta. Ar fi medierea posibila si in acest caz si, daca da, cum anume?

Sursa:http://brander.ro/index.php/consumatoriiaucuvantul/65-este-posibila-medierea-pentru-romani-pe-teritoriul-altei-tari

La fel de interesant:

Medierea si actul de justitie

Observ, de cativa ani incoace, cat de mult se insista pe realizarea unei legaturi intre mediere si sistemul juridic din Romania. In ultima perioada constat ca din ce in ce mai multe articole insinueaza faptul ca apelarea la mediere creste calitatea actului de justitie.

Medierea si actul de justitie

Ce legatura directa are medierea cu actul de justitie?

La noi in tara, Consiliul de Mediere si mediatorii nu sunt in subordinea Ministerului Justitiei. Mai mult medierea este o alternativa a instantei. Faptul ca un acord de mediere poate fi incuviintat de instanta nu insemana ca se indeplineste un act de justitie, deoarece judecatorul nu judeca acea cauza si nu da o solutie, ci doar o consfinteste pe cea agreata de parti.

Medierea, asa cum este reglementata de mult modificata lege 192/2006, se adreseaza tuturor conflictelor de interese si nu conflictelor de drepturi. Fiecare mediator care practica aceasta profesie a avut si cazuri care nu indeplineau conditiile pentru a se adresa instantei(lipsa probe, martori,etc) si care s-au solutionat prin mediere. Sau situatii in care partile au cerut confidentialitate totala pentru a-si putea spune problema si a rezolva cauza,nu doar efectele, conflictului. Cu o parte din aceste acorduri partile nu mai merg nici la notar si nici in instanta. Daca tot au avut disponibilitatea, increderea si intelepciunea sa ajunga la o solutie personalizata care reprezinta vointa lor de ce sa mai faca si alte demersuri?

Medierea in statistici

Continue reading “Medierea si actul de justitie” »

Punct de vedere privind propunerile de corelare a Legii nr. 192/2006

Federatia Uniunea Centrelor deMediere din Romania emite urmatorul punct de vedere referitor la proiectul emis de Consiliul de Mediere, supus dezbaterii publice, a propunerilor de corelare a Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator cu Decizia Curții Constituționale a Romaniei:

Curtea Constitutionala a apreciat, in motivarea Decizieisus-citate, ca procedura prealabilă obligatorie a informării asupra avantajelor medierii si sanctiunea inadmisibilitatii acțiunii de chemare in judecată incazul in care nu se realizeaza aceasta procedura prealabila sunt o sarcină inoportuna pusa asupra justitiabilului in conditiile in care procedura se rezuma la o simpla obligatie de informare si nu la incercarea efectiva de solutionarea conflictului prin mediere.

Introducerea evaluarii in procedura medierii constituie incalcarea principiilor fundamentale ale medierii, dat fiind faptul ca determina mediatorul sa-si incalce obligatia de neutralitate si impartialitate, fortandu-l sa analizeze conflictul sub toate aspectele sale, atat sub aspectul tratamentului asigurat partilor, cat si sub aspectul interesului fata de obiectul conflictului.

Notiunea de evaluare presupune identificarea unor eventuale solutii la care arajunge partile si intra in contradictie directa cu prevederile legii nr.192/2006  privind medierea si organizarea profesiei de mediator, in care sunt prevazute limitativ atributiile mediatorului, respectiv exclusiv abilitarea acestuia de a facilita comunicarea dintre partile aflate in conflict. De asemenea, obliga mediatorul sa aplice unmodel evaluativ in mediere, fara a avea un cadru legal.

Prin mentinerea obligatiei partilor de a face dovadaparticiparii la o sedinta deevaluare preliminara a cazului si informare privind avantajele medierii, partile risca sa nu mai beneficieze de obiectivismul, neutralitatea, impartialitatea siconfidentialitatea mediatorului – fundamentale in aceasta procedura, riscand sale fie impusa o solutie care nu corespunde cu nevoile lor si sa fie folositeimpotriva lor probele dezvaluite anterior declansarii sedintei de medierepropriu-zise.

Vareamintim ca Uniunea Centrelor de Mediere din Romania a inregistrat laConsiliul de Mediere din data de 19.07.2014 proiectul de lege pentrumodificarea și completarea art. 2, art. 58 și art. 601 din Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, in care seprevede:

·        în toate litigiile ce au ca obiect domeniile prevăzute de art. 601 din Legea nr. 192/2006, încercareaefectivă a soluționării acestora prin mediere reprezintă o condiție prealabilăpentru introducerea acțiunilor la instanțele competente; în aceste cazuri părțile vor fi asistate în modobligatoriu de avocați sau consilieri juridici;

·        instituirea sancțiunii părții chemate la mediere care nu răspunde în mod expres invitației sau nuse prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru încercareasoluționării prin mediere, în termen de 15 zile calendaristice de lacomunicare, la platacheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea conflictului de cătreinstanța competentă, chiar dacă a obținut o sentință favorabilă;

·        in condițiile în care legea impune îndeplinireaunor condiții de fond și de formă, legalitatea acordului de mediere va fiverificată și atestată fie de avocații sau consilierii juridici ai părților, însituația în care acestea au fost asistate pe parcursul procedurii de mediere,fie de un alt avocat ales de mediator cu acordul părților;

·        în caz de neexecutare debunăvoie  a clauzelor stabilite prinacordul de mediere atestat de către avocat sau consilier juridic, parteainteresată poate să solicite executorului judecătoresc îndeplinirea tuturorformalităților în vederea punerii în executare a acordului de mediere. Va rugam sa observati ca:

·        propunerealegislativa a U.C.M.R. subliniaza faptul că accesul la justiție nu esteobstrucționat prin instituirea condiției prealabile a încercării de soluționareprin mediere a litigiilor prevăzute de art. 601 din Legea nr. 192/2006, întrucâtpartea interesată nu este împiedicată să îşi valorifice drepturile sau săcombată susţinerile adversarului; nu se aduce atingere dreptului de a-şi angajaavocat; părțile nu sunt obligate să ajungă la o înțelegere, ci pot oricând, încazul în care eșuează în încercarea de mediere, să se adreseze în mod liber șidirect instanței de judecată – procedura out-of (orice parte are dreptulsă renunţe la mediere în timpul desfăşurării acesteia);

·        dimpotrivă, reglementarea propusăeste menită să ofere și garanteze dreptul și oportunitatea cetățenilor la oprocedură rapidă și convenabilă financiar, prin care aceștia chiar să îșisoluționeze efectiv litigiul – servind în acest fel interesului colectiv albunei administrări a justiției, prin degrevarea instanțelor de judecată șireducerea costurilor. Prezența obligatorie a avocaților/consilierilor juridiciîn cadrul acestei proceduri obligatorii este de natură să asigure garanția protecțieiintegrale a drepturilor părților;

·        mai mult decât atât, prin efectulexecutoriu reglementat prin propunere pentru acordurile de mediere a cărorlegalitate a fost atestată de avocați sau consilieri juridici, se instituie uninstrument de facilitare a bunei administrări a justiției, protejându-seinteresul colectiv superior.

Proiectul de corelare intocmit de Uniunea Centrelor deMediere din Romania a fost inregistrat la Guvern si Camera Deputatilor din02.07.2014.

In considerarea celor sus-expuse, va adresam solicitarea dea reanaliza proiectul legislativ al Consiliului de Mediere astfel incatpropunerea de corelare sa reflecte indicatiile deciziei Curtii Constitutionalesi interesele profesiei de mediator.

Uniunea Centrelor de Mediere din Romania (U.C.M.R.) este federatia nationala infiintata in 2005 care reunesteasociatii profesionale ale mediatorilor din toata tara.

Cu stimă,

Mugur BogdanMitroi,

Președinte U.C.M.R.

Propunerile de corelare a Legii nr. 192/2006 privind medierea cu Decizia Curții Constituționale

În temeiul articolului 20 litera l din Lege, Consiliul de mediere a transmis în data de 7 august 2014 către Guvernul României propunerile de corelare  a  Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator  cu Decizia Curții Constituționale a Romaniei nr. 226 din 7 mai 2014, precum și propuneri de completare și modificare a unor articole conexe din Legea nr. 192/2006.

Documentul atașat a fost elaborat de un grup de experți împreună cu membrii Consiliului de mediere și a fost depus la Guvernul României în data de 7 august 2014, în termenul de 45 de zile prevăzut de lege pentru formularea de propuneri de înlocuire a unor articole de lege declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Consituționale a României.

Pentru a îmbunătății propunerile făcute de Consiliul de mediere invităm pe această cale asociațiile profesionale să transmită în maxim 20 zile calendaristice punctele de vedere referitoare la anteproiectul supus dezbaterii publice. Sperăm ca în acest fel să putem transmite, mai departe, în timp util,  spre dezbatere, documentul final către Parlament, Guvern și Ministerul Justiției.

Propunerile și sugestiile referitoare la acest document se vor transmite pe adresa secretariat@cmediere.ro, în atentia domnului Zeno Daniel Șuștac, vicepreședinte al Consiliului de mediere care va centraliza propunerile venite din partea asociațiilor profesionale și ale mediatorilor.

Consiliul de Mediere.

Referinţe