Sa consideram fericirea drept prima noastra datorie

Fericirea noastra ar trebui sa fie mai presus de orice si ar trebui sa ne amintim de acest lucru zilnic. Astfel, ar trebui sa consideram fericirea drept prima noastra datorie. Asa ne indeamna Nicolae Steindardt in „Jurnalul fericirii”. Ieri, s-au implinit 25 de ani de la moartea lui Steindhardt, asa incat va propun o scurta inscursiune in viata sa si in paginile jurnalului sau.

Nicolae Aurelian Steinhardt – autor, critic literar, eseist, jurist, publicist, scriitor roman si nu in ultimul rand, detinut politic, perioada in care a scris testamentul sau literar, „Jurnalul fericirii”.

Steindhardt s-a nascut la 29 iulie 1912 in comuna Pantelimon de langa Bucuresti, intr-o familie evreiasca, mentioneaza Wikipedia. A urmat cursurile liceului Spiru Haret, unde i-a avut colegi pe Constantin Noica, Mircea Eliade, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu, iar in 1934 si-a luat licenta in Drept si Litere la Universitatea din Bucuresti, urmand ca in 1936 sa-si sustina la Bucuresti doctoratul in drept constitutional, cu lucrarea „Principiile clasice si noile tendinte ale dreptului constitutional. Critica operei lui Léon Duguit”.

Primele sale aparitii editoriale au fost publicate sub pseudonimul Antisthius, inspirat de numele unui personaj din Caracterele lui Jean de La Bruyère. Astfel, in 1934 a aparut „In genul … tinerilor”, in 1935 – „Essai sur la conception catholique du Judaisme”, iar in 1937 – „Illusion et réalités juives”. Continue reading “Sa consideram fericirea drept prima noastra datorie” »

Read more...

Dreptul arestaților si al deținutilor de a apela la un mediator

Medierea presupune discutarea unui conflict cu toate partile implicate in acel conflict. Fie ca e un conflict de familie (divort, partaj, succesiuni, etc), fie ca e un conflict penal, fie ca e un conflict civil, persoana care este arestata/detinuta are dreptul la un mediator pentru a vedea cum poate solutiona conflictul printr-o intelegere amiabila, evitand un proces judiciar fie civil, fie penal.

In primul rand, dreptul arestatului de a beneficia de asistenta si serviciile unui mediator in vederea solutionarii unui oarecare conflict in care este parte, conflict care nu are legatura cu infractiunea comisa – pentru care este in arest, este un drept fundamental al acestuia, drept care nu poate fi obstructionat de organele politiei de la sectia sau locul de arestare/detinere.

In al doilea rand, medierea infractiunii pentru care este in arest, ori a laturii civile ale acelei infractiuni este expres stipulata in Noul Cod de Procedura Penala. Astfel, ”Dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege, este prevazut in mod expres de noul Cod de procedura penala pentru: suspect (art. 78), persoana vatamata (art. 81 alin. 1 lit. i), inculpat (art. 83 lit. g), partea civila (art. 85 alin. 1) si partea responsabila civilmente (art. 87 alin. 1). De aceea, la inceputul primei audieri, organul judiciar este obligat sa ii aduca acest drept la cunostinta: suspectului/inculpatului (art. 108 alin. 2), persoanei vatamate (art. 111 alin. 2 lit. b), partii civile si partii responsabile civilmente (art. 112 alin. 2 lit. b). Cat priveste sintagma ”cazurile permise de lege” aceasta se refera atat la infractiunile urmaribile la plangerea prealabila ori cele pretabile la impacare (art. 67 alin. 2 din Legea nr. 192/2006) sau al infractiunilor sanctionate cu amenda ori inchisoare de cel mult 7 ani (art. 318 alin. 1 si alin. 3 Cpp), cat si la latura civila a oricarei infractiuni (art. 23 alin. 1 Cpp si art. 67 alin. 1 din Legea nr. 192/2006)”. Continue reading “Dreptul arestaților si al deținutilor de a apela la un mediator” »

Read more...

Obligatia de informare despre mediere in medierea penala

Prin Legea nr. 115/2002 se introdusese obligația ca victima unei infracțiuni urmăribile la plângere prealabilă să se informeze în mod obligatoriu cu privire la avantajele medierii aplicabile procesului penal – este vorba de situațiile la care se referă art. 601 lit. g), ce ar fi urmat să intre în vigoare la data de 9 ianuarie 2013. Termenul a fost prorogat o dată prin OUG nr. 90/2012 și apoi încă o dată prin OUG nr. 4/2013, iar în final, prin Legea nr. 255/2013, s-a optat pentru eliminarea acestei reglementări.

Așadar, în prezent, în materie penală nu există obligația pentru părţi de a participe la o şedinţă de informare privind avantajele medierii cu privire la conflictul concret, așa cum există în materiile ne-penale. Prin urmare, îndeplinirea procedurii de informare cu privire la avantajele medierii în materie penală pentru conflictul concret ivit între părți rămâne strict la latitudinea părților.

Și totuși, aspectele legate de medierea în cadrul procesului penal sunt aduse la cunoștința părților prin două proceduri distincte: Continue reading “Obligatia de informare despre mediere in medierea penala” »

Read more...

Ce valoare are un acord de mediere ?

Este posibil ca, în intervalul de timp dintre data încheierii acordului de mediere (când se întrunesc voințele părților) și data prezentării la organul judiciar în vederea consfințirii potrivit art. 59 alin. 2 din Legea nr. 192/2006, una dintre părți să se răzgândească și să nu mai fie de acord cu acel conținut al înțelegerii inițiale.

Noi credem că această revenire nu produce niciun efect cu privire la procedura din fața organului judiciar. Aceasta pentru că acordurile de mediere produc efecte între părți de la data încheierii lor, nu a autentificării sau consfințirii înțelegerii lor – deoarece acordul de mediere este un contract supus dreptului comun. Doar dacă privesc transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, alte drepturi reale, partaje, cauze succesorale, precum și în cazurile de constituire, modificare sau stingere a oricărui drept real imobiliar, și în toate situațiile în care legea impune, sub sancțiunea nulității, îndeplinirea unor condiții de fond și formă, acordurile de mediere produc efecte de la data îmbrăcării formei ad validitatem în fața notarului public sau al instanței de judecată (conform alin. 4, 41 și 5 ale art. 58 din Legea nr. 192/2006).

Răzgândirea poate surveni în cazul unui acord de mediere civilă sau al uneia penale. În sprijinul opiniei noastre aducem ca argument și jurisprudența existentă în materie penală. Astfel, referindu-se la „împăcarea părților” ca instituție de drept procesual penal, instanțele au decis că împăcarea trebuie să fie definitivă, în sensul că nu se mai poate reveni asupra ei din momentul exprimării voinței[1]. Or, dacă prin împăcare se înțelege o convenție dintre părțile procesului penal cu privire la litigiul dintre acestea, este evident că susținerile sunt întru totul valabile și pentru acordul de mediere, o formă nouă și distinctă de înțelegere a celor implicați în comiterea unei infracțiuni. Continue reading “Ce valoare are un acord de mediere ?” »

Read more...

Medierea in cauzele penale

Cu intrarea in vigoare a NCP SI NCPP si altor legi speciale, Romania a intrat in randul Europei pe linia justitiei restaurative astfel ca partea vatamata,prejudiciata(victima)cat si cel care a comis o infractiune pot sa ajunga la o intelegere,printr-un Acord de mediere.Noile coduri lasa partii vatamate mai multa miscare si actiune bipolara la un nivel central,iar puterea de decizie a acesteia este strans legata de interesul si nevoile personale.Cu noua legislatie penala  se incurajeaza posibilitatea  apelarii la Procedura Medierii astfel ca in art.78,81 al.1 si art.83 lit.g din NCP se mentioneaza ca suspectul, inculpatul, partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente au dreptul de a apela la mediator.

Totodata a stabilit exonerarea raspunderii penale a faptuitorului, in cazul cand persoana vatamata isi retrage plangerea penala depusa  sau se impaca cu autorul infractiunii, decizia acesteia fiind definitiva si irevocabila.

Prin lege s-a stabilit ca activitatea de  impacare a partilor,  sa poata fi efectuata si de o terta persoana autorizata,MEDIATORUL.Astfel , prin emiterea Legii 192 din 16 mai 2006,privind medierea si organizarea profesiei de mediator,modificata si republicata,s-a stabilit ca si MEDIATORUL impreuna cu partile pot  solutiona conflictul pe cale amiabila,in conditii de neutralitate,impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor.Legiuitorul a dat importanta medierii ca o activitate speciala in normele juridice romanesti si astfel ca, in baza art 4 a stabilit ca,MEDIEREA ESTE O ACTIVITATE DE  INTERES PUBLIC.

Chiar daca in art. 67 alin. 2 se arata ca, nici persoana vatamata si nici faptuitorul nu pot fi constransi sa accepte procedura medierii in art.2 lit g a fost stabilit clar ca,persoanele fizice sau juridice,sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii,inclusiv ,daca este cazul,dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente,in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor  si in materia penala. In art 6 se mentioneaza ca, organele judiciare si arbitrale precum si alte  autoritati cu atributii jurisdictionale vor informa partile asupra posibilitatii si a avantajelor folosirii procedurii medierii si le vor indruma sa recurga la aceasta cale pentru solutionarea conflictelor dintre ele.

Depinde de organele judiciare,arbitrale si juridictionale , cat de repede vor dori sa aplicam in practica de zi cu zi, acest act normativ modern, european.

Trebuie precizat ca in legea medierii  s-a stabilit ca fiecare parte sa aiba dreptul la un avocat si daca este cazul,la serviciile unui interpret.

In procesul- verbal ce se va intocmi la terminarea sedintei de mediere, mediatorul va mentiona daca partile au beneficiat de asistenta juridica a unui avocat, interpret sau au renuntat expres la acestea.

In cazul minorilor este necesara prezenta unuia dintre parinti sau a persoanei responsabile civilmente, a autoritatii tutelare cand este cazul, a avocatului.

Mentionez ca,lipsa din procesul-verbal incheiat de mediatorul autorizat, a acestor precizari din lege privind asigurarea asistentei juridice duce la nulitatea actului intocmit.

Cu intrarea in vigoare a Noului cod penal actual s-a prevazut  expres ca cercetarea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate in cazul urmatoarelor infractiunii si care pot parcurge PROCEDURA INFORMARII  PRIVIND AVANTAJELE MEDIERII, DAR SI A MEDIERII: Continue reading “Medierea in cauzele penale” »

Read more...

Noutăţi despre la medierea în materie penală

Medierea este procedura cea mai modernă şi avantajoasă de rezolvare a conflictelor, prin comparaţie cu procesul clasic, într-o instanţă de judecată. Alegând procedura medierii, oamenii pot evita un proces în instanţă , care poate fi consumator de timp şi resurse financiare importante. Persoanele care aleg să-şi soluţioneze prin mediere probelemele, beneficiază de confidenţialitate, de un cadru privat, informal, şi fac economii semnificative, evită stresul emoţional, îşi pot menţine, salva şi chiar îmbunătăţi relaţiile.

Prin mediere pot fi soluţionate conflicte/litigii civile, de familie, comerciale, penale, de muncă, asigurări etc. divorţ, partaj, succesiune, pensie de întreţinere minor, plan parental

Grăniţuire, partaj sussesoral, recuperare creanţe, malpraxis, sunt doar câteva dintre litigiile cu care oamenii pot veni în procedura medierii, la mediator şi cu care nu trebuie să meargă neapărat în instanţă.

De la data de 1 februarie 2014 două noi coduri au intrat în vigoare, respectiv Noul Cod penal şi Noul Cod de procedură penală.

În legislaţia nou intrată în vigoare, printre serioasele modificări ţi noutăţi, se regăsesc şi o serie de reglementări cu referire la medierea cauzelor penale.  Continue reading “Noutăţi despre la medierea în materie penală” »

Read more...

Efectele medierii penale

Intrarea în vigoare a noilor coduri penale aliniaza România în rândul statelor occidentale, acolo unde viziunea asupra infractiunilor “minore” capata noi întelesuri, în sensul realizarii justitiei restaurative, dând posibilitatea atât victimei cât si infractorului sa ajunga la o întelegere, cu respectarea anumitor conditii legale.

În acest fel, actul înfaptuirii justitiei, lasa victimei mai mult loc de miscare si actiune bipolara, asezându-o la un nivel central, iar puterea de decizie a acesteia fiind strâns legata de interesul si nevoile imediate.

Medierea da N.U.P. la 37 de infractiuni

Noile coduri penale încurajeaza si prevad posibilitatea apelarii la Institutia Medierii, în vederea stingerii conflictului, iar existenta Acordului de Mediere poate reprezenta o solutie partiala sau totala, functie de infractiunea savârsita. Astfel, un numar de 30 infractiuni prevazute de Noul Cod Penal si alte 7 infractiuni prevazute de legile speciale, pot fi solutionate cu succes apelând la un mediator. Aceste infractiuni sunt conditionate pentru începerea urmaririi lor, de existenta în prealabil a cererii formulate de victima si/sau prevad posibilitatea împacarii victimei cu faptuitorul, caz în care se înlatura caracterul penal al faptei. Infractiunile cele mai des întâlnite din aceasta categorie sunt lovirea si alte violente, vatamarea corporala, violarea de domiciliu, violul si seductia, furtul la plângere prealabila, abandonul de familie, purtarea abuziva, distrugerea în forma simpla, calomnia, amenintarea, s.a.m.d.
Pentru aceste tipuri de infractiuni, Institutia Medierii poate constitui o solutie integrala, în sensul ca da posibilitatea victimei si infractorului de a negocia si transa ei însisi, în totalitate, toate aspectele directe si colaterale ale faptei, fara a implica organele de cercetare penala sau organele judecatoresti sau, daca acestea au fost sesizate, existenta unei întelegeri obtinute prin mediere, determina în mod automat retragerea si neimplicarea lor, în orice faza de desfasurare s-ar afla, inclusiv în faza procesului de judecata, pâna la pronuntarea sentintei.

Acordul de Mediere – circumstanta atenuanta prin reducerea pedepsei cu 1/3 Continue reading “Efectele medierii penale” »

Read more...

Conflictul de interese în mediul privat în NCP.

A se citi cu atenție textele legale!!!

Art. 301 NCP
”(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative”.

Art. 308 NCP
”Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.
(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime”.

Nu ne propunem în niciun fel să discutăm despre incriminarea conflictului de interese în cazul funcționarilor publici. Am analizat textul încă de la apariția sa în 2006 și am relevat aspectele sale pozitive, dar și eventualele critici cu privire la forma textului. Totodată, am avertizat încă din 2007 că incriminarea conflictului de interese va produce efecte majore în ceea ce privește administrația din România, în sens larg. Acum conflictul de interese a devenit o problemă fierbinte a României, situată între nevoile unei societăți oneste, care dorește aplicarea textelor, și realitatea românească în care, ascunsă sub argumentația corectă a unor consecințe injuste ale textului, s-a încercat relativ recent chiar eliminarea sa.

Sunt multe dosare pe rol ce vizează managerii instituțiilor de cultură care au fost remunerați pentru prestații artistice în cadrul instituției de cultură în care erau manageri. Nu discutăm despre faptul dacă soluțiile de achitare sau de condamnare sunt juste sau nu, ci precizăm asta doar ca și ”impresie artistică”. Este cel puțin ciudat ca primii vizați de text să fie oamenii de cultură. În Franța, de unde a fost copiat textul, primii vizați au fost aleșii locali, cei din finanțele publice, magistrații, în timp ce oamenii de cultură au fost “lăsați în pace”.

Dar să revenim la NCP care, fără nicio pregătire psihologică, prevede expres că textul de incriminare al conflictului de interese se aplică și așa numiților funcționari privați, adică acelor persoane ce nu intră sub definiția art. 175 NCP care definește noțiunea de funcționar public.

Nu înțelegem rațiunea pentru care statul trebuie să rezolve eventualele conflicte de interese în mediul privat. Dacă aplicăm noul text de incriminare, înseamnă că un director al unui SRL nu își va putea angaja rudele în firma pe care o conduce, chiar și dacă este exclusiv firma lui, el fiind asociat unic.

Ca absurdul să fie până la capăt, art. 308 NCP stabilește practic că Continue reading “Conflictul de interese în mediul privat în NCP.” »

Read more...

Infracțiunile pentru care se poate aplica procedura medierii conform Noului Cod Penal

Medierea în lumina Noului Cod Penal

Lovirea sau alte violențe (art.193);
Vătămarea corporală din culpă (art.196);

Violența  în familie (art. 199);
Amenințarea (art.206);
Hărțiurea (art.208);
Violul (art.218 alin.(1) si alin.(2));
Agresiunea sexuală (art.219);
Hărțuire sexuală (art.223);
Violarea de domiciliu (art.224);
Violarea sediului profesional (art.225);
Violarea vieții private (art.226);
Divulgarea secretului profesional (art.227);
Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă (art.231);

Abuzul de încredere (art. 238);

Abuzul de încredere în fraudarea creditorilor (art.239);

Bancruta simplă (art 240); Continue reading “Infracțiunile pentru care se poate aplica procedura medierii conform Noului Cod Penal” »

Read more...

Reguli generale de comportament în fata judecatorului

Ţine minte: Fii pregătit
Am întâlnit multe situații în care avocații erau luați prin surprindere de strigarea dosarului. Erau stânjeniți, se scuzau că nu se așteptau ca dosarul să fie luat atât de repede și cereau un răgaz pentru a avea o ultimă discuție cu clientul. Care abia venise sau urma să vină. Încă nu aveau ce spune în dosar.

Evoluția unei ședințe de judecată este imprevizibilă. Chiar dacă ea este temeinic planificată, oricând pot surveni modificări. Dacă ai un dosar care nu este printre primele la ordine nu înseamnă că poți să fi complet relaxat și dezinteresat de derularea ședinței. Oricând lucrurile se pot precipita, iar dosarul tău să fie strigat. În general, un avocat trebuie să fie gata tot timpul pentru a răspunde. Stabilirea strategiei în dosar nu trebuie lăsată pentru ultimul moment, sub justificarea că întrucât dosarul fiind la coada listei de ședință există timp pentru asta. Judecătorul nu are timp și tocmai de aceea pe acesta ți-l va oferi cel mai greu. Dosarul tău e doar unul dintre multele pe care judecătorul le-a studiat pentru ședință și dacă în condițiile astea el îl cunoaște iar tu nu, impresia este dezastruoasă. Nu uita că tu ești cel plătit pentru acel dosar, nu judecătorul.

Ţine minte: Judecătorul te urmăreşte permanent
Podiumul pe care se află judecătorul îi oferă acestuia o excelentă perspectivă asupra întregii săli de judecată. Niciodată judecătorul, sau cel puțin unul dintre judecătorii completului colegial, nu este atât de adâncit în altă activitate încât să nu exercite un control deplin asupra vederii sale periferice. Judecătorii au tendința de a lua drept semn de sfidare personală orice nesocotire a ordinii și solemnității ședinței de judecată. Dacă ai de așteptat până îți vine rândul, nu este recomandat să folosești sala de judecată pe post de sală de lectură și să citești ziarele. O poți face desigur pe suporturi electronice, pentru că nu te obligă nimeni să stai cu privirea pironită într-un punct, însă niciodată nu intra cu ziare tipărite în sala de judecată dacă ai de gând să le citești. Judecătorul observă grimasele, semnele ironice de dezaprobare și aude șușoteala prelungită. Mestecatul gumei de mestecat în sala de judecată, vorbitul la telefon sau numai țârâitul acestuia sunt semne de lipsă de respect în primul rând față de judecătorul din fața ta și apoi în mod abstract pentru actul de judecată. Nu există loc în sala de judecată care să te ascundă privirii sau observației judecătorului.

Controlează-ţi emoţiile Continue reading “Reguli generale de comportament în fata judecatorului” »

Read more...