Cum arata documentul fara de care nu vei mai putea incepe un proces?

Zemanta Related Posts ThumbnailDin 2013 atat persoanele fizice, cat si cele juridice sunt obligate sa participe la o sedinta de informare privind medierea inainte de a ajunge in fata instantei de judecata. Indeplinirea acestei obligatii trebuie dovedita de justitiabili printr-un proces verbal eliberat de mediator.

Asa cum va informam recent, Legea nr. 115/2012, care modifica Legea medierii, instituie obligatia de a participa la sedinta de informare privind medierea, ca procedura prealabila instantei de judecata. Aceasta formalitate prealabila unui proces este gratuita si nu implica parcurgerea intregii proceduri de mediere.

Noua obligatie a justitiabililor este prevazuta la art. 60 1, introdus in Legea Medierii, care prevede ca „in litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii”.

Aceasta prevedere intra in 9 ianuarie 2013,  termen confirmat pentru AvocatNet.ro si de Roxana Stoian, consilier juridic al Consiliului de Mediere.

Consiliul de Mediere a adoptat intr-o sedinta de la finalul lunii septembrie un ghid informativ despre organizarea sedintei de informare privind medierea pentru aplicarea unitara a noilor prevederi.

Conform documentului publicat pe site-ul institutiei, sedinta de informare privind medierea, pentru care nu poate fi perceput niciun onorariu, trebuie sa explice in mod obligatoriu drepturile si obligatiile partilor, rolul mediatorului, avantajele medierii, dar si efectele juridice ale acordului de mediere.

Ghidul precizeaza ca informarea se va face de acelasi mediator pentru toate partile, in sesiune comuna sau separata, iar mediatorii nu pot fi obligati sa faca informarea cu privire la mediere, avand dreptul de a refuza preluarea unui caz.

Dupa parcurgerea sedintei de informare, mediatorul va elibera un proces verbal de informare obligatorie tuturor partilor participante la sedinta (vezi modelul in fisierul atasat ). Documentul trebuie semnat atat de mediator, cat si de toate partile participante la sedinta.

„Indiferent daca informarea se face in sedinta comuna sau in sedinte separate, mediatorul va elibera procesul verbal de informare doar dupa ce acesta este semnat de toate partile  aflate in conflict, care sunt sau urmeaza sa fie parte intr-un litigiu”, arata Consiliul de Mediere, care mai precizeaza ca ca procesul verbal de informare trebuie redactat integral de mediator la calculator, urmand sa contina urmatoarele elemente obligatorii: Continue reading “Cum arata documentul fara de care nu vei mai putea incepe un proces?” »

Read more...

Timpul si banii – cele mai importante avantaje ale medierii

Zemanta Related Posts ThumbnailMedierea reprezinta o modalitate prin care partile din conflict, avand ajutorul si asistenta mediatorului, negociaza posibilele solutii pentru ajungerea la un acord final, la o intelegere care sa puna capat conflictului.

Dintre toate avantajele medierii, timpul si banii par a fi cele mai forte argumente pentru partile din conflict, pentru ca acestea sa aleaga sa isi solutioneze disputa amiabil, prin mediere.

Onorariul mediatorului este intotdeauna foarte mic in comparatie cu totalul costurilor unui proces judiciar ce insumeaza: costurile avocatiale, costurile cu martorii, costurile expertizelor, costurile ocazionate de regularizarea dosarului, costurile cu taxele de timbru atat in prima instanta cat si in caile de atac, alte si alte cheltuieli.  Avantajul economisirii de bani prin mediere este sustinut si de Continue reading “Timpul si banii – cele mai importante avantaje ale medierii” »

Read more...

Elementele obligatorii ale cererii de chemare în judecată în NCPC

Zemanta Related Posts ThumbnailRezumat

Primele luni de aplicare a NCPC relevă o aplicare extrem de rigidă a noilor dispoziţii procesuale, în multe situaţii instanţele transformând procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată într-o veritabilă fază de cercetare a procesului cu nerespectarea principiului contradictorialităţii şi cu exagerarea nejustificată a rolului instanţei, dispunându-se anularea unor cereri de chemare în judecată pentru lipsuri neesenţiale care ar putea atrage fie doar nulitatea relativă, fie alte sancţiuni procedurale, cum ar fi, spre exemplu, decăderea.

În condiţiile în care textele legale incidente sunt susceptibile de două interpretări, credem că se impune interpretarea acestora cât mai puţin rigid pentru a nu se ajunge la situaţii în care se împiedică realizarea unui act de justiţie efectiv.

Dacă practica judiciară nu va adopta o interpretare adecvată scopului pentru care a fost instituită procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, apreciem că se impune o intervenţie legislativă pentru a se înlătura posibile vicii de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor art. 200 NCPC şi, implicit, pentru a se evita previzibile condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului datorită încălcării dreptului la un proces echitabil.

1. Consideraţii introductive

Noul Cod de procedură civilă[1] reglementează, cu caracter de noutate, o procedură de verificare şi regularizare a cererii de chemare în judecată şi o etapă scrisă delimitată clar de etapele cercetării procesului şi a dezbaterilor.

Din punct de vedere istoric, este de menţionat faptul că vechiul Cod de procedură civilă nu a adoptat, în 1865, modelul de instrucţiune scrisă prevăzut de Codul de procedură civilă al cantonului Geneva (după care s-a inspirat) şi nici modelul prevăzut în Codul de procedură civilă francez[2].

În privinţa elementelor esenţiale ale cererii de chemare în judecată, este de remarcat faptul că, deşi prin Legea de accelerare a judecăţilor din 1925[3] s-a prevăzut sancţiunea nulităţii pentru lipsa unor elemente ale cererii de chemare în judecată, prin Legea de accelerare a judecăţilor din 1929[4] aceste dispoziţii au fost abrogate, sancţiunile prevăzute de această din urmă lege fiind „mai puţin riguroase şi mai suple”[5].

Apreciem că scopul procedurii de regularizare prevăzută de NCPC este unul simplu: realizarea unei discipline procesuale, prin evitarea repetatelor amânări ale cauzei în vederea clarificării cadrului procesual şi a obiectului cererii de chemare în judecată. Pe de altă parte, se realizează o protecţie a pârâtului, căruia i se va comunica numai o cerere de chemare în judecată completă faţă de care îşi va expune apărările prin întâmpinare.

Primele luni de aplicare a NCPC relevă însă o aplicare extrem de rigidă a noilor dispoziţii procesuale, în multe situaţii instanţele transformând procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată într-o veritabilă fază de cercetare a procesului cu nerespectarea principiului contradictorialităţii şi cu exagerarea nejustificată a rolului instanţei, dispunându-se anularea unor cereri de chemare în judecată pentru lipsuri neesenţiale care ar putea atrage fie doar nulitatea relativă, fie alte sancţiuni procedurale, cum ar fi, spre exemplu, decăderea[6].

Problema regularizării cererii de chemare în judecată necesită, din punctul nostru de vedere, o tratare amplă, astfel încât în prezentul articol ne vom rezuma strict la prezentarea celor mai importante aspecte interpretabile ce decurg din analiza elementelor obligatorii ale cererii de chemare în judecată.

2. Posibile interpretări ale art. 196 NCPC coroborat cu art. 200 alin. (1)-(3) NCPC Continue reading “Elementele obligatorii ale cererii de chemare în judecată în NCPC” »

Read more...

Când şi cum se poate recurge la mediere?

Zemanta Related Posts ThumbnailLegea medierii prevede ca părţile pot recurge la mediere în mod voluntar, înainte sau după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, convenind să soluţioneze pe această cale orice tip de conflicte. Părţile au dreptul de a‑şi soluţiona disputele prin mediere atât în afara, cât şi în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege. Nu pot face obiectul medierii doar drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.

În concluzie, părţile pot recurge la mediere înainte sau după declanşarea unui proces, părţile având dreptul de a‑şi soluţiona prin mediere orice tip de conflict cu privire la drepturi asupra cărora pot dispune.

Cu toate că medierea se poate aplica în principiu cu privire la orice tip de conflict, legiuitorul român instituie prevederi speciale cu privire la medierea în anumite domenii ale dreptului referindu‑se în mod special la conflicte penale, conflictele civile şi conflicte familiale. Era benefica şi o prevede speciala cu privire la conflictele comerciale având în vedere faptul ca la nivel mondial, medierea are o aplicabilitate deosebita în conflictele comerciale. Totuşi, cu toate că nu este prevăzut în mod expres, dispoziţiile cu privire la conflictele civile se aplică şi conflictelor comerciale.

Legea 192/2006 în articolele 61‑63 cuprinde dispoziţii speciale cu privire la medierea privitoare la conflictele de natură civilă.

Aceste prevederi vizează procedura medierii în cazul existenţei unui litigiu aflat pe rolul instanţei de judecată.

În aceste cazuri, părţile pot să îşi soluţioneze litigiul prin mediere fie din iniţiativă proprie, fie la recomandarea instanţei de judecată. În cazul în care instanţa le recomandă părţile să îşi soluţioneze conflictul prin mediere, această recomandare nu are caracter imperativ, părţile putând să nu o accepte. Astfel, legiuitorul român a oferit posibilitatea părţilor de a analiza oportunitatea apelării la mediere încercând în acelaşi timp să le şi responsabilizeze. Pentru ca medierea să aibă şanse de reuşită este vital ca părţile să îşi dorească să utilizeze medierea ca mijloc alternativ de soluţionare. O mediere obligatorie impusă printr‑un text de lege nu ar fi întotdeauna eficientă.

Părţile pot chiar ele să propună medierea sau sa accepte recomandarea instanţei de a apela la mediere. Varianta acceptării recomandării instanţei este preferabila având în vedre ca în mod greşit, datorită lipsei unei tradiţii în domeniul medierii în România, unele părţi ar considera ca fiind un semn de slăbiciune din partea adversarului din proces, propunerea acestuia de a încerca să îşi soluţioneze conflictul prin mediere.

Conform articolului 61 din lege alin. 1 din lege Continue reading “Când şi cum se poate recurge la mediere?” »

Read more...

Ce este Medierea? (Ghid de Mediere)

Zemanta Related Posts ThumbnailMedierea este un concept nou pentru publicul romanesc fiind preluat ca un model viabil de soluţionare a conflictelor, din legislaţia altor state cu experienţa incontestabilă în domeniu.

Din acest motiv, înţelegerea rolului medierii şi cunoaşterea procedurii în sine, constituie o prioritate pentru obţinerea unor rezultate satisfăcătoare prin aplicarea medierii pe scară largă.

Medierea nu se adresează unor categorii sociale privilegiate sau unor structuri elitiste ci este un instrument util aflat la dispoziţia oricărei persoane care doreşte să stingă un litigiu sau să prevină apariţia lui. Nu este o soluţie miraculoasă de împăcare ci un proces elaborat, în care rolul principal îl au părţile aflate în conflict.

Rolul prezentei lucrări este de a familiariza publicul român cu procedura medierii dar în acelaşi timp şi de a se adresa unor specialişti ai diverselor domenii în scopul furnizării unor instrumente utile de aplicare şi aprofundare a instituţiei.

Medierea nu este o procedură greoaie sau inaccesibilă justiţiabilului sau potenţialului justiţiabil, nu este împovărătoare financiar, nu abuzează de timpul alocat şi oferă satisfacţii concrete părţilor implicate, cu atât mai mult cu cât soluţia le aparţine în integralitate.

Medierea reprezintă starea de normalitate în timp ce recurgerea la instanţa de judecată trebuie privită ca pe o opţiune extremă şi nu ca pe o primă soluţie.

Medierea se poate transforma într‑o oportunitate pentru părţile aflate în conflict, o oportunitate prin care toate părţile implicate au doar de câştigat.

Prima definiţie a termenului de mediere în sensul de „intervenţie umană între două persoane” a fost dată de Dicţionarul Universal francez de la 1690 şi ulterior Dicţionarul Enciclopedic Francez de la 1694.

Din punct de vedere etimologic termenul de mediere provine din latinescul ,,mediare” şi se poate traduce prin „mijlocire”, „intermediere”. Cuvântul mediere este definit de DEX ca fiind o acţiune de mijlocire sau de intermediere, mijlocirea unei înţelegeri între două sau mai multe părţi adverse, intervenţia în calitate de intermediar pentru a înlesni, acţiunea de a pune la cale, contribuind la realizare.

Societatea umană a încercat de‑a lungul să creeze metode inovative de soluţionare a conflictelor, altele decât cele uzuale, întrucât acestea din urmă şi‑au dovedit limitele. În acest context, a luat naştere medierea, în mod firesc, ca o reacţie la ineficacitatea celor deja existente. Medierea, folosită din cele mai vechi timpuri de fenicienii, grecii şi romanii a evoluat împreună cu societatea perfecţionându‑se continuu.

Într‑o societate în care relaţiile personale şi profesionale se desfăşoară contra cronometru, apariţia conflictelor devine o realitate, iar abordarea acestora trebuie să renunţe la stabilirea unui învins şi a unui învingător. Soluţiile găsite trebuie să se bazeze pe principiul contrabalansării intereselor părţilor implicate, iar medierea este una dintre soluţiile care generează opţiuni pentru o situaţie mutual avantajoasă.

Din cauza ritmului alert al modului de interacţiune, persoanele nu pot deţine întotdeauna controlul asupra procesului de relaţionare şi de cele mai multe ori există riscul apariţiei unor situaţii conflictuale, în care comunicarea nu mai are rezultatele aşteptate.

Preocuparea pentru stabilirea unor criterii de echilibrare a câştigurilor şi a pierderilor trebuie să depăşească bariera propriilor interese. De aceea medierea, ca şi metodă de rezolvare alternativă a disputelor oferă posibilitatea introducerii în conflict a unei persoane terţe, neutre şi imparţiale care trasează liniile generale, în încercarea de a se identifica o soluţie.

Mediatorul, ca şi facilitator al discuţiilor, are rolul de a aduce în centrul negocierilor dezideratele părţilor astfel încât să încurajeze conturarea unui acord între cei implicaţi.

Medierea şi profesia de mediator au fost reglementate în România prin adoptarea Legii nr. 192/2006, pornindu‑se de la ideea că medierea constituie una dintre temele importante ale strategiei de reformă în justiţie, fiind o prioritate în cadrul Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar 2005‑2007. Prin adoptarea legii s‑a urmărit reducerea volumului de activitate a instanţelor şi în consecinţă degrevarea acestora de cât mai multe cauze, încercându‑se creşterea calităţii actului de justiţie prin satisfacerea intereselor părţilor.

Medierea este un proces elaborat în care părţile aflate în conflict au ocazia să‑şi exprime dorinţele, nevoile, aspiraţiile, aşteptările şi interesele, ajutând totodată la reflecţia individului şi a grupului, în scopul luării deciziei cele mai satisfăcătoare pentru ele însele.

La întrebarea „Ce este medierea?” ne răspunde chiar articolul 1 din Legea 192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator din România care prevede că: Continue reading “Ce este Medierea? (Ghid de Mediere)” »

Read more...

Medierea, un pas necesar

Zemanta Related Posts ThumbnailMedierea, o solutie care este practicata cu succes in rezolvarea conflictelor in multe tari, conform unei modificari legislative intrate in vigoare de la 1 august, cererea de chemare in judecata nu este acceptata daca nu se prezinta dovada (certificat sau proces verbal) ca ai parcurs o sedinta de informare despre avantajele medierii urmand ca apoi sa poti decide in cunostinta de cauza daca mergi la instanta sau ramai sa-ti rezolvi problema la mediator.  Situatiile in care se cade a initia procedura de mediere sunt multiple.

Pentru ca in ultima perioada certurile in cuplu urmate de divort sunt intr-un numar mare, vom lua un exemplu, in cazul divortului . Multe cupluri, in special tinerii fac pasul casatoriei doar pentru a intra in pas cu lumea, sau pentru ca asa cred ca este bine, mi se pare foarte gresita aceasta gandire, nu se pune deloc in prim plan ce inseamna responsabilitatea intemeierii unei familii, sau ce inseamna viata de cuplu, din acest motiv de cele mai multe ori se ajunge la divort.  Problema unui divort poate porni din mai multe motive, unele mai intemeiate, unele doar inventate uneori . Acum cativa ani chiar ma intrebam de ce in afara tarii cei care doresc sa ajunga la divort erau obligati sa treaca mai intai la mediere si chiar sa incerce sa repare relatia, in timp ce la noi pur si simplu la a doua infatisare raspundeai sec ca nu mai vrei si gata. Desigur exista si posibilitatea ca dupa despartire sa iti dai seama ca ai facut o greseala si ca defapt nu iti doreai poate chiar sa divortezi, asa e, unii au impresia ca viata este doar un simplu joc, pentru astfel de cazuri exista acum medierea, care ofera si o perioada de gandire si analiza pentru cei care nu stiu ce fac, sau cred ca stiu.

Ma bucur ca din acest an medierea a devenit fie si informativ, un lucru necesar si nicio instanta nu va accepta chemarea in judecata daca in prealabil nu se prezinta dovada de parcurgere a sedintei de informare despre avantajele medierii. Cu siguranta exista si cazuri cand medierea nu da rezultate, orgoliile sunt prea mari si ambele parti implicate in conflict doresc cu orice pret sa ajunga in instanta. Certificatul de informare, este documentul care va atesta de altfel  participarea la sedinta de mediere.

Ca si mine v-ati intrebat care sunt avantajele medierii: Continue reading “Medierea, un pas necesar” »

Read more...

Da, pentru mediere! Acolo unde există oameni responsabili!

Zemanta Related Posts ThumbnailDa, pentru mediere! Acolo unde există oameni responsabili!
Consiliul de Mediere România propune un subiect de interes din campaniaApelează la un mediator! Când ați apela la un mediator și cum ați recomanda cuiva ca să se apeleze la un mediator sunt întrebările la care suntem invitați să răspundem.  Din experiența personală destul de recentă, răspund la prima întrebare: Aș apela la un mediator acolo unde există oameni responsabili, care cunosc legile și cu care se poate vorbi civilizat și uman.
Cum ați proceda dumneavoastră dacă ați fi chemat să fiți informați că unii au votat pentru concedierea dumneavoastră, nominală, pe motiv de reducerea cheltuielilor, fără să se prezinte criterii de performanță după care neamurile afaceriștilor (frați, fiice, nurori ș.a.m.d) rămân în funcții? Desigur, reducerea cheltuielilor se face concediind cel mai slab plătit jurnalist, dar să spunem că matematica și legile sunt o taină mult prea mare pentru niște oameni mult prea în vârstă și lăsăm la o parte și natura muncii și subiectele sensibile legate de banul public primit și rămânem doar la problemă: cineva e concediat. Cineva-ul respectiv nici măcar nu a primit în timpul serviciului banii cuveniți și asumați de ziar prin CCM unic pe ramură- care spunea exact care e salariul de bază pentru un jurnalist cu studii superioare, că vechimea nu e opțională și că fidelitatea se plătește. În consecință, dacă nu am reușit să își primesc banii în timpul serviciului, mereu fiind șantajat cu: nu îți convine, pleacă, am decis să îmi obțin banii pe calea justiției. Desigur, am apelat întâi la ITM Mureș, care a susținut că e conflict de muncă și că el trebuie soluționat de tribunal (sic), după o sesizare făcută pentru absolut toți angajații ziarului care nu îți primeau bani legali (între ei fiind chiar și acționarii ziarului!). Dacă am văzut vă statul nu vrea să muncească pentru intrarea în legalitate și plata salariilor cuvenite (implicit și pentru sumele de mii de euro pe care statul trebuia să le primească în contul salariilor legale pentru fiecare dintre angajați), am pornit primul proces. Despre acest proces vă pot spune că a debutat în toamna lui 2010, cu decizie în mai 2010 și cu sentință definitivă și executorie în decembrie 2010! Al doilea proces a fost pentru cele 3 salarii cuvenite la plecare, pentru că, surpriză, conducerea ziarului respectiv s-a făcut că habar nu are de legi, de legalitate, deși ziarul respectiv a primit prin mail de la inspectorii ITM exact conținutul CCM unic pe ramură. Așadar, inspectorii IFM știau legea și nu o aplicau, conducerea ziarului s-a făcut că e analfabetă și așa mai departe. Continue reading “Da, pentru mediere! Acolo unde există oameni responsabili!” »
Read more...

Eu aleg medierea!

Zemanta Related Posts ThumbnailParte a procesului de maturizare a unei persoane este dobândirea de obișnuințe ce duc la rezolvarea problemelor întâlnite. Astfel, atunci când te dor dinții mergi la dentist, când mașina se strică la un mecanic și când construim o casă la un meșter, și așa mai departe. În mintea noastră s-a format o conexiune între nevoia apăruta și modul de comportament care duce la rezolvare. Pentru un rezultat optim apelăm la persoanele specializate în domenii în care noi nu suntem.

Viața în comunități pornește de la relaționare – relaționare cu membrii familiei, cu vecinii, cu colegii de la servici, cu străini. O relație, oricât de bună ar fi, nu ne poate mulțumi tot timpul. Apar frustrări, care, dacă nu sunt rezolvate, se adună în interiorul ființei noastre.
Pentru a rezolva aceste frustrări, pentru a îndepărta problemele nerezolvate care se adună – azi putem apela la specialiști, la mediatori. Acești profesioniști abordează rezolvarea problemei pe cale amiabilă, consensuală, permițând păstrarea ulterioară a relațiilor între părțile participante la conflict. Timpul de rezolvare a conflictului este mult mai scurt comparativ cu a unui proces, iar întreaga procedură de mediere este confidențială și privată – adică nimeni nu știe și nu va afla de desfășurarea ei, doar părțile implicate.
Mediatorul nu judecă, nu e nevoie de martori și probe. Mediatorul nu impune o decizie, ci strânge la masa negocierii pe toți cei implicați și cu putere de decizie în crearea unei soluții.
Soluția medierii este personalizată, Continue reading “Eu aleg medierea!” »
Read more...

Omul, si nu sistemul – despre mediere

Zemanta Related Posts ThumbnailDintotdeauna mi-a fost teama sa nu fiu absorbita de SISTEM. Adica de acea forma informa, incolora, incerta, in care esti impins fara putinta de scapare inca din timpul scolii. In sistem lucrurile SE FAC, nu LE FACI SAU LE FAC. Poate, cel mult, LE FACEM, intr-un plural cu iz comunist, in care toti ar fi trebuit “sa facem ceva, sa actionam”, dar de facut, facea cine trebuia, statul, sistemul, nu eu sau tu.

In sistem se gaseste, cu gura larg cascata si gata sa te inghita, justitia statului. Avocati, procurori, judecatori si alte cadre cu nume importante au grija de tine, mai mult sau mai putin dupa vointa ta. In tribunale, avocatii se cearta si isi dau mana, uneori fara ca macar “impricinatii” sa se afle acolo.

Dupa un proces de mediere, am aflat de curand, cele doua parti care s-au aflat in disputa isi dau mana fara ranchiuna si fara sa propuna sanctiuni in cazul in care intelegerea este incalcata.

Mi s-a parut fascinant sa aflu, in cadrul unei intalniri non formale cu specialisti din Consiliul Mediatorilor pusa la cale de platforma online daciccool.ro, cum dupa secole de rafinare, uneori pana la absurd, a procedurii de judecata la tribunal, cea mai buna solutie atunci cand doi se cearta este tot o discutie fata in fata a celor doi adversari si un acord comun, parafat daca este nevoie la notar. Nu se propun sanctiuni in cazul unui acord in fata mediatorului. Cuvantul si semnatura unui om sunt considerate suficiente. Cu alte cuvinte, onoarea si sanctitatea unei promisiuni in scris mai au inca valoare!

Ce se petrece mai exact la o mediere? Continue reading “Omul, si nu sistemul – despre mediere” »

Read more...

De ce sa apelezi la un mediator

Zemanta Related Posts ThumbnailDespre profesia de mediator am auzit abia in vara asta. Nu stiam ca exista si la noi. Discret, oameni din diferite alte profesii s-au format, in ultimii ani, si ca mediatori, urmand cursuri de specialitate.

Aflu ca, in sfarsit, de curand, legea a fost schimbata in sensul ca, inainte de a apela la o instanta de judecata, esti obligat sa incerci rezolvarea conflictului prin mediere. Cand te duci la instanta trebuie sa arati ca ai incercat o impacare cu partea adversa in fata unui mediator. Cam asta si era scopul infiintari institutiei medierii: preluarea de pe „umerii” instantelor de judecata, supraaglomerate in Romania, a numeroaselor procese care ar putea fi rezolvate, pe cale amiabila, inainte de un proces.

Procesele de partaj, in cazul unui divort (da, acum se poate face si mai simplu, la notariat), conflictele minore, „de zi cu zi”, intre vecini, rude etc., dar si conflictele comerciale intre firme sau intre o firma si o persoana fizica pot fi rezolvate, mult mai simplu, prin apelarea la un mediator.
Mediatorul nu da solutii, el nu e un judecator. El face cu totul altceva: aduce impreuna cele doua parti implicate intr-un conflict (intr-un birou sau intr-un loc in care partile se simt mai confortabil, nu exista restrictii de locatie) si mediaza o intelegere, o impacare de comun acord.
La fel ca in cazul unui proces, si la mediere o persoana poate fi reprezentata de altcineva, de cineva in care are incredere, daca doreste asta. De exemplu atunci cand chiar nu vrea sa se intalneasca cu partea adversa.

Avantajul? Sunt mai multe. Continue reading “De ce sa apelezi la un mediator” »

Read more...