Medierea conflictelor penale. Obligatorie sau facultativă?
Mi-am propus astăzi să răspund întrebării, chiar dacă este prea tehnic un articol despre mediere. Cu atât mai mult cu cât în urmă cu ceva vreme, în pauza publicitară a unei emisiuni, Costi Rogozanu m-a întrebat care e treaba cu medierea? Să explic, aşadar, povestea asta. Sunt convinsă că o parte dintre voi este familiarizată cu discuţiile din luna ianuarie a acestui an privitoare la obligativitatea şedinţei de informare în materie penală. La acel moment am tot încercat să explic faptul că nici medierea şi nici şedinţa de informare nu sunt obligatorii în materie penală, însă ori de câte ori am încercat să mut discuţia asupra textului de lege aceasta devia de la subiect. Ei bine, revin, pentru că sunt convinsă că, în timp, medierea conflictelor penale va funcţiona în România la fel cum funcţionează în SUA precum şi în unele state membre ale UE. Până atunci, să va duc puţin în timp, în anul 1865, cand Codul de procedură penală românesc cuprindea dispoziţii cu privire la posibilitatea victimei unei infracţiuni de a solicita, în cadrul unui proces penal, despăgubiri. Începând cu anul 1936, în cazul anumitor infracţiuni, tragerea la răspundere a făptuitorului se face doar la plângerea victimei.Prin urmare, posibilitatea victimei de a solicita o sumă de bani pentru prejudiciul material sau moral cauzat, respectiv posibilitatea victimei de a decide dacă doreşte tragerea la răspundere a făptuitorului nu reprezintă o noutate. Posibilitatea cea nouă a victimei de „a negocia” cu făptuitorul a existat de fapt şi înainte de intrarea în vigoare a Legii 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, care a născut atâtea dispute în ultimele luni. Medierea reprezintă în esenţă o negociere facilitată de un mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi cu asigurarea confidenţialităţii.Ce aduce nou legea actuală în medierea în materie penală? Continue reading
Accelerarea soluționării proceselor in istorie – anul 1776
Preocuparea pentru accelerarea soluționării soluțiilor pronunțate de instanțele de judecată nu este nouă. Cercetarea documentelor de arhivă ne relevă similarități între preocupările domnitorului Alecsandru Ipsilanti, în primasa domnie în Țara Românească, cu preocupările din zilele noastre.
Dacă în anul 2010 era adoptată “Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea soluționăriiproceselor , în anul 1776 Alecsandru Ipsilanti adoptă un hrisov domnesc cu scopul “să ia sfârșit toate [judecățile] fără zăbavă”.
Astfel, în hrisovul din 8 mai 17776 se arată: “îți facem domniia mea în știre, că judecățile norodului fiind multe și vrînd domniia mea să să caute și să ia sfîrșit toate, nu numai după pravilă cu toată dreptatea, ci și fără zăbavă ca să nu să cheltuiască oamenii zăbovindu-și și trepădîndu-să, mai vîrtos cei din partea locului care sînt dăpărtați șI nu pot ajunge cu lesnire pe aici, iată am orînduit domniia mea la Craiova pe dumnealui..”. “dându-i și ascultîndu-i cu bună voire făr’ dă a nu-i zăbovi nimic“
Așadar, în vederea soluționării rapide a proceselor, pentru ca justițiabilii să nu mai cheltuiească nici energie (“zăbovindu-și“) și nici bani (“trepădîndu-să“) domnitorul Alecsandru Ipsilanti la 8 mai 1776 adoptă mai multe măsuri:
1. numește judecători la judecătoria Craiova: “iată am orînduit domniia mea la Craiova pe dumnealui ….. i pe ceilalți boeri orînduiți prin deosibite cărțile domnii mele, ca înpreună cu dumnealui cinstit și credincios boeriul domnii mele Manolache Romanitis biv paharnic, caimacamu Craiovei“;
2. stabilește regulile de judecată: “să căutați judecățile norodului și după cum aici către dumnealor boerii cei rînduiți la treaba judecătorii, am dat în scrisă luminare și povățuire cum să urmeze, asemenea și acolea la Craiova, pe larg învățătură cu povățuire în scris s-au fost trimis“;
3. stabilește celeritatea procesului: “Care acele ponturi și învățături puindu-le dar dumneavoastră înnainte-vă, pururea să urmați a căuta treaba judecătorii cu temere dă suflet, făr’de lenevire, adunîndu-vă cu toții pe toate zilile la locul cel orînduit ca să căutați pricinile“;
4. stabilește competența acestei instanțe: Continue reading
Renuntare tacita la mostenire nu se aplica la mostenirea prin mediere
Cum evit renuntarea tacita la mostenire ?
Mostenirea, partajul succesoral, poate aduce surprize neplacute in anumite situatii iar medierea este o varianta legala si lejera de rezolvarea a acestora.
Trebuie stiut ca este foarte delicata dovada acceptarii / renuntarii la mostenire in termenul de 6 luni de la deces: exista acceptarea/renuntarea expresa (declaratie scrisa la notar) si acceptarea/renuntarea tacita…daca in termen de sase luni un mostenitor nu se foloseste de bunurile mostenite, nu ia macar o lingura din casa autorului succesiunii, se poate pretinde ca a acceptat tacit mostenirea. Daca se poate dovedi, cu martori sau in alt fel, ca in aceste sase luni, doar un mostenitor s-a interesat de bunuri iar ceilalti nici macar nu au dat pe acolo, se poate invoca o renuntare tacita la succesiune din partea acestora.
Ce facem in aceasta situatie ? Suntem in fata unui partaj succesoral, neintelegerile dintre mostenitori duc la blocarea dialogului si implicit a vizitelor . Mostenitorul care locuieste in domiciliul la care se afla bunul supus mostenirii deschide succesiunea in instanta si dovedeste ca timp de sase luni niciunul din ceilalti mostenitori nu au participat in niciun fel nici la utilizarea si nici la intretinerea bunurilor ce constituie mostenirea. De cele mai multe ori nici nu li s-a permis acest lucru, sau celilati mostenitori locuiesc la mare distanta, sau, dialogul incordat dintre frati a dus la imposibilitatea vizitelor si a utilizarii si intretinerii bunurilor mostenite . Ce salvare avem in aceasta situatie ? Continue reading
DIVORŢUL ÎN ROMÂNIA PENTRU CETATENI STRĂINI
Prin noul Cod civil român, intrat în vigoare de la 01.10.2011, deşi instituţia divortului a suportat anumite modificări, desfacerea căsătoriei pe cale judiciară poate avea loc, în continuare, prin acordul soţilor la mediator sau printr-o procedură conflictuală, în baza căreia soţii, din cauza unor motive temeinice, susţin că raportul de casătorie şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
PE ACEASI TEMA PUTETI CITI AICI: Divortul de un cetatean strain
DIVORŢUL ÎN ROMÂNIA
În ceeea ce priveste procedura amiabilă prin mediere, respectiv divorţul prin consinţământ reciproc la mediator, procedura este una accelerată, soţii avand nevoie de o singura infatisare. Însă, acest tip de divorţ necesită un acord de mediere al soţilor atât asupra divorţului cât şi asupra efectelor acestuia din punct de vedere personal, respectiv: nume, pensie de întreţinere, etc, familiar, respectiv: reşedinţa copiilor, pensia pentru copii, drepturile de vizită, etc. Acest tip de divorţ este cel mai rapid şi cel mai putin costisitor, iar procedura poate dura 1-2 luni. Ambele părţi pot apela la un singur mediator.
În ceea ce priveşte procedura conflictuală, divorţul este posibil atunci când soţii sunt de acord asupra divorţului, dar nu sunt de acord asupra efectelor divorţului, acestea urmând a fi stabilite de către judecător, sau când s-a produs o alterare definitivă a relaţiilor de căsătorie, respectiv: când soţii trăiesc separat de cel puţin 2 ani, sau starea de sănătate a celuilalt soţ face imposibilă continuarea căsătoriei.
Divorţul din culpă, este posibil în cazul în care soţii au ajuns la o situaţie de criză profundă, ceea ce implică un conflict deschis şi dificil, ce antrenează o procedură de divorţ mai lungă, mai complicată şi mai costisitoare. Acest tip de divorţ poate fi pronunţat din culpa exclusivă a unuia dintre soţi, sau din culpa ambilor soţi. În cazul în care soţul reclamant a convieţuit cu celălalt soţ într-o căsătorie de cel puţin 2 ani, iar divorţul se pronunţă din vina exclusivă a soţului pârât, reclamantul poate cere soţului pârât o prestaţie compensatorie, care să compenseze dezechilibrul pe care divorţul l-a determinat în viaţa acestuia. În acest caz soţul reclamant nu poate solicita şi pensie de întreţinere.
Prestaţia compensatorie este Continue reading
Mediere vatamare corporala grava din accident rutier
Împăcarea părților prin mediere (autor-victimă) în caz de vătămare corporală gravă din accident auto, înlătură răspunderea penală a autorului producerii accidentului iar acesta nu mai este sancționat penal.
Împăcarea părților prin mediere se poate face până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței de judecată.
În situația în care împăcarea părților prin mediere intervine în faza de cercetare penală, parchetul (procurorul) este obligat să dispună, prin rezoluție, neînceperea urmăririi penale.
În situația în care împăcarea părților cu ajutorul unui mediator intervine în faza de urmărire penală, procurorul este obligat să dispună încetarea urmăririi penale.
În situația în care împăcarea părților prin mediere intervine în faza de judecată, până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței de judecată, instanța de judecată este obligată să dispună achitarea inculpatului (autorului accidentului).
Indiferent de data producerii accidentului, dacă nu a rămas definitivă hotărârea penală, împăcarea părților prin mediere înlătură răspunderea penală. Aceasta datorită faptului că legea penală retroactivează, aplicându-se legea penală cea mai favorabilă, în toate dosarele penale și în toate procesele penale aflate pe rol.
Art. 132 Cod procedură penală – Împăcarea părţilor prin mediere în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală (care are ca obiect sancţiunea penală) şi stinge și acţiunea civilă (pretenţiile de despăgubire).
Împăcarea partilor prin mediere este Continue reading
Insulta si calomnia înapoi în Codul Penal
Insulta si calomnia odata reintroduse in codul penal constiuie infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală (art. 67 alin. 1).
Despre retragerea plangerii penale prin mediere gasiti mai multe aici:
http://mediatorbucurestimustateanu.ro/retragerea-plangerii-penale-cu-ajutorul-medierii/
Cum s-a intamplat ca insulta si calomnia sa fie scoase si apoi reintroduse in codul penal ?
1. Codul penal: incriminarea insultei și calomniei
Insulta era incriminată în art. 205 Codul Penal: „Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, ori atribuirea unei persoane a unui defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate”. Calomnia în art. 206 C.pen: „Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public”. În cuprinsul art. 207 din acelaşi cod erau reglementate cazurile de admisibilitate a probei verităţii pentru aceste două infracţiuni: „Proba verităţii celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă afirmarea sau imputarea a fost săvârşită pentru apărarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba verităţii nu constituie infracţiunea de insultă sau calomnie”.
2. Parlamentul: abrogarea incriminării
Prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal textele au fost abrogate expres dispozițiile art. 205-207 C.pen.
Argumentele abrogării se regăsesc la pag. 4-5 din Expunerea de motive care a însoțit proiectul de lege și sunt în număr de trei: (1) sub amenințarea permanentă a unei sancțiuni penale libertatea de exprimare este afectată în mod semnificativ, căci impune o autocenzură a unei persoane care ar trebui determinată doar de rațiuni etice, nu sancționatorii; (2) chiar dacă se lezează demnitatea unei persoane prin exercitarea libertății de exprimare, indiferent de prejudiciile cauzate, aplicarea unei pedepse penale este vădit disproporționată față de scopul urmărit prin sancționarea unor astfel de fapte; (3) în caz de exercitarea abuzivă a libertății de exprimare, persoana lezată are posibilitatea să obțină pe cale civilă repararea prejudiciului suferit.
3. CCR: neconstituționalitatea abrogării
Prin Decizia nr.62/2007 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatând că dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 privind modificarea şi completarea Codului penal sunt neconstituţionale.
CCR a stabilit că abrogarea art. 205, 206 şi 207 din Codul penal şi dezincriminarea, pe această cale, a infracţiunilor de insultă şi de calomnie încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi ale art. 21 din Constituţia României, republicată, referitoare la unele valori garantate în statul de drept şi la principiul liberului acces la justiţie, corelat cu dreptul la un proces echitabil şi la un recurs efectiv, astfel cum acestea sunt reglementate în art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. S-a apreciat că prin abrogarea celor 3 texte de lege din Codul penal a fost încălcat şi principiul egalităţii în drepturi prevăzut în art. 16 din Constituţie, contravenindu-se totodată şi interdicţiei de lezare a demnităţii, onoarei, vieţii particulare şi a dreptului la propria imagine ca urmare a exercitării libertăţii de exprimare, astfel cum această libertate este limitată prin prevederile art. 30 alin. (6) şi (8) din Constituţia României, republicată.
4. ICCJ: Continue reading
Medierea ca forma ideala de rezolvare a conflictelor intre profesionisti
Incepand din anul 2013, companiile sunt obligate sa se informeze cu privire la procedura de mediere, inainte de a se adresa instantei de judecata. Fara dovada prezentarii la o astfel de sedinta, judecatorul poate aplica amenzi intre 100 si 1000 de lei, iar din august medierea devine procedura prealabila obligatorie inaintea inceperii unui proces. Fara unul dintre documentele emise de mediator, acestea fiind procesul verbal, certificatul de informare sau acordul de mediere, instanta respingea actiunea ca fiind prematur introdusa.
Eficienta medierii in conflictele dintre companii se va constata abia dupa un timp.
Medierea este o procedura normala, trebuie sa spunem, si mai trebuie spus ca nici pana la aparitia medierii companiile nu se puteau duce cu litigii comerciale in instanta, daca nu faceau o procedura prealabila numita conciliere prealabila.
Asadar, era obligatoriu si pana acum sa dovedim instantei ca, inainte sa depunem actiunea, am urmat o procedura de conciliere, trebuia sa trimitem o invitatie, sa consemam rezultatul intalnirii si ca partile nu s-au inteles. Altfel, instanta respingea actiunea ca fiind prematur introdusa.
Ce aduce nou aceasta prevedere este ca respectiva conciliere nu mai este facuta de parti sau de avocati, ci trebuie facuta in fata unui mediator profesionist, care poate ajuta partile sa se inteleaga.
Principalele avantaje ale medierii sunt reprezentate de solutionarea litigiului intr-un timp relativ scurt si utilizarea unei posibile intelegeri intre parti, in obtinerea unei hotarari care sa constate intelegerea, ca rezultat al medierii. In plus, costurile sunt mult mai mici, decat in cazul unui proces.
Specialistii estimeaza costurile medierii la 25% – 30 % din costurile instantei. In plus, daca au ajuns la o intelegere si este emis un acord de mediere, chiar daca litigiul se afla pe rolul instantei, aceasta este obligata sa ia act de acordul de mediere si la cererea partii sa se restituie taxa de timbru. Popularizarea procedurii de mediere in mediul de afaceri ar putea conduce la o scadere a volumului de dosare pe rol si, in consecinta, la diminuarea perioadei de solutionare a acestora.
Practic, se evita toata procedura contradictorie din instanta de judecata, se elimina toate cheltuielile legate de administrarea probatoriului, atat materiale cat si emotionale, prin aducerea martorilor.
Problema cu procedurile alternative o reprezinta insa lipsa initiala de incredere, tocmai de aceea legiuitorul a hotarat ca medierea sa poate avea loc cu ajutorul unei terte persoane, specializata, in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate – Mediatorul .
Tema medierii ca forma ideala de rezolvare a conflictelor intre profesionisti poate fi privita atat din perspectiva mediului de afaceri, dar si din perspectiva mediatorilor , a avocatilor. As incerca sa o privesc pentru inceput din perspectiva pe care o cunosc cel mai bine, a mediatorului . Iar aici se nasc trei intrebari fundamentale. Cine sunt clientii profesiilor juridice ? Ce constrangeri economice au de infruntat? Care sunt consecintele acestor contrangeri?
Constrangerile economice ne preseaza sa obtinem mai mult cu mai putin. La fel si clientii profesiilor juridice au tot mai putine resurse si doresc tot mai multe rezultate.
Dar cine sunt clientii? Vorbind de mediul de afaceri, de litigiile intre profesionisti, ne referim la persoane fizice autorizate, antreprenori si companii mari sau multinationale. Persoanele fizice autorizate au nevoie de consultanta juridica in chestiuni cum sunt recuperarea de creante, litigii de proprietate sau repararea unor prejudicii. Antreprenorii din intreprinderi mici si mijlocii se confrunta cu probleme de dreptul muncii, de conformitate si au nevoie de asistenta la incheierea contractelor. Consilierii juridici din companiile mari sau multinationale angajeaza deja mediatori si consultanti externi cand au de gestionat litigii, tranzactii complexe ori au de rezolvat probleme de drept foarte specializate.
Ce constrangeri economice au de infruntat aceste categorii de client ?
In vremuri de criza, consilierii juridici interni din companii se confrunta cu cel putin trei situatii dificile.
1. O presiune constanta de a reduce numarul de avocati din echipa interna. 2. Reducerea bugetelor alocate cheltuielilor juridice. 3. In acelasi timp volumul de munca alocat problemelor de conformitate creste, datorita modificarilor legislative si noilor reglementari din industria in care compania functioneaza. Unele studii indica faptul ca solicitarile privind reducerea bugetelor juridice ale companiilor se situeaza intre 30% si 50% din bugetul anului precedent. In consecinta, cei care gestioneaza functiunea juridica a companiilor au un obiectiv clar: trebuie sa faca mai mult, cu bani mai putini. Antreprenorii din intreprinderile mici si mijlocii se bazeaza de cele mai multe ori pe serviciile consultantilor externi doar atunci cand au probleme juridice grave. Cei mai multi antreprenori isi asuma riscul de a functiona fara asistenta juridica si pentru ca nu isi premit costurile consultantilor sau nu percep valoarea serviciilor oferite de acestia. In ce priveste persoanele fizice, doar cei foarte prosperi pot finanta serviciile unui avocat, in timp ce majoritatea celor care obtin un venit mediu nu isi permit un avocat serios.
Care sunt consecintele acestor constrangeri ?
Furnizorii de consultanta juridica vor incerca sa fie mai eficienti prin imbunatatirea procedurilor interne si prin apelarea la mijloace moderne de solutionare a litigiilor cum sunt arbitrajul si medierea . Prin urmare, fie ca apreciem fie ca nu, procedurile alternative de solutionare a litigiilor sunt oferta juridica ce vine in intampinarea necesitatilor mediului de afaceri, oferind solutii rapide si putin costisitoare.
Nu acelasi lucru se intampla cand vorbim de functionarul public, care in locul eficientei doreste intocmirea procedurilor, a formularisticii, a timbrarii, a programului orar si a termenelor legale. Functionarul public nu are criterii de performanta , nu depinde de finalizarea la timp a proiectului si nici nu este motivate sa fie apreciat pentru calitatea serviciilor sale.
Prezenta activa a statului in viata omului de multe ori denatureaza valorile umane reale . Functionarul de la ghiseu nu are motive sa aiba relatii corecte si nici prieteni ! El e platit de stat ! La polul opus, mediul de afaceri vrea imagine, vrea o buna relationare cu clientii , cu partenerii, chiar si cu functionarii de la stat daca ar fi posibil ! Asadar profesionistul are alte valori , cele firesti, umane, profesionistul nu vrea procese publice care sa ii satisfaca mofturile, ci o intelegere reciproc avantajoasa care sa ii satisfaca interesele ! Prin urmare profesionistul este cel care are motivatia necesara pentru a alege medierea.
Altfel partile ajung in instanta , avocat , taxa de timbru , termene, temene, termene. Pronuntare – Unul castiga, celalalt pierde ! Apoi cel care a pierdut face recurs ! din nou procedura, termene, unul castiga unul pierde, cel care pierde face apel ! Judecatorul judeca ! Daca scrie in lege, sa facem cum zice legea! Nimeni nu ii intreaba: Mai oameni buni, dar voi cum credeti ca ar fi bine pentru voi ?
Ce instanta din lumea asta stie mai bine decat fiecare dintre dumneavostra ce va convine si ce nu ?
Totul se reduce la intrebarea care stabileste eficienta filosofiei de viata : Sa fiti fericiti sau sa aveti dreptate ?
Sa ne intoarcem la subiect. Medierea si ceea ce a adus medierea pe agenda publica – Medierea obligatorie, apoi informarea obligatorie despre avantajele medierii ! Cand este obligatoriu ca partile sa se informeze despre avantajele medierii ? Continue reading
Plan Parental la Mediator
Plan Parental la Mediator
Model plan parental pentru custodie comună
Conform noului Cod Civil, în România, părinții pot exercita în comun autoritatea părintească asupra copiilor lor, adică să aibă custodie comună. Drept consecință, odata cu divorțul la mediator, părinții care au optat pentru această variantă vor trebui să decidă împreună, la mediator, în ceea ce privește creșterea, educația, învățătura și alte aspecte importante din viața copilului, indiferent dacă minorul locuiește cu unul, cu celălalt părinte. Un lucru foarte important este relevat de studiile psihologice recente, care arată că sănătatea emoțională a copilului este legată de legătura stabilă și previzibilă cu fiecare dintre cei doi părinți ai săi și nu de un anume domiciliu stabil[1]. Iar implicarea părintelui în viața curentă copilului dată de posibilitatea legală de a decide soarta minorului este o metodă bună de a menține legătura părinte-copil funcțională. Un exemplu de hotărâre judecătorească care să recomande domiciliu alternativ găsim în jurisprudența din Canada[2], document tradus în română.
Custodia comună obtinuta prin mediere presupune un efort mai mare și o colaborare mai strânsă între părinții divorțați, însă are implicații benefice emoționale majore pentru copil. Modalitatea prin care cei doi părinți decid în prezent cum vor conlucra pe viitor în cadrul custodiei comune se materializează într-o înțelegere numită Plan Parental. Detalierea planului parental permite părinților să stabilească un protocol clar de colaborare pentru diverse situații de viață, să definească reguli prin care vor lua în viitor deciziile privind minorul și în acest fel să evite neplăcerile ulterioare. De multe ori, însă, în momentul divorțului relațiile dintre părinți sunt degradate într-atât de mult încât cei doi nu mai pot dialoga decât prin intermediari.
Negocierea planului parental în mediere
În acest caz de comunicare deficitară, mediatorul va facilita negocierile dintre cei doi părinți, îi va ajuta să-și spună of-ul (aplicând ascultarea activă în particular cu fiecare dintre ei) și să simtă că cineva le înțelege sentimentele și emoțiile. Oamenii care simt că sunt înțeleși au o mai mare disponibilitate de a înțelege pe cei din jurul lor, iar acest lucru le crește capacitatea de a gândi rațional pentru a lua cele mai bune decizii pentru binele copiilor lor.
Ideal ar fi ca părinții să se informeze în prealabil și să știe care sunt situațiile viitoare pe care vor trebui să le gestioneze în comun odata cu divortul, astfel încât să le discute de față cu mediatorul și să ajungă la un acord. Dacă părinții însă nu s-au documentat anterior medierii, mediatorul plasează părțile în diverse contexte la care aceștia nu s-au gândit adresând întrebări de tipul: „Dar în cazul problemei X v-ați gândit cum veți proceda?”. O astfel de abordare lasă părților posibilitatea să aleagă dacă pentru ei este relevantă problema X și dacă merită discutată in mediere. Dacă pentru cel puțin unul dintre cei doi problema este importantă, atunci ea trebuie rezolvată prin mediere. Drept exemple de astfel de probleme pot fi: Continue reading
Se modifica, iarasi, legea medierii ?
Modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 are ca scop sprijinul mediatorilor publici si clarificarea anumitor aspecte lasate ambigue in formatul actual al Legii nr.192/2006.
In actul normativ de baza nu se vorbeste despre diferite sisteme institutionale in care ar trebui introdusa meseria de mediator public, precum si gestionarea prin mediere a conflictelor de contencios administrativ sau litigii de munca intre angajator public/privat si angajat/functionar.
Propunerile de modificare au rolul de a simplifica procedura medierii, avand la baza urmatoarele argumente :
- de a facilita accesul la mediere publica a diferitelor categorii de functionari publici ce desfasoara activitati sa spunem de mediere a conflictelor in sectorul de activitate respectiv;
- de a stabil’ noi competente de mediere publica si de a stabili un cadru juridic si institutional prin care medierea sa aiba un caracter prealabil proceselor judecatoresti;
Introducerea conceptului de mediere in cazul conflictelor din administratia publica centrala si locala, in cazul in care una dintre parti – angajator public versus angajat sau autoritate publica versus prestator de servicii private invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a conflictelor existente privind contractele individuale de munca, nerespectarii drepturilor sau obligatiilor uneia dintre parti §i alte elemente din domeniul Codului Muncii, a achizitionarii unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectarii clauzelor contractuale on a garantiilor acordate.
Argumentele de mai sus au fost luate in condiderare la initierea propunerii legislative pentru modificarea si completarea Legii nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, pe care o propunem spre dezbatere si aprobare celor doua Camere ale Parlamentului.
Deputat PNL de Suceava
Stefan-Alexandru Baisanu
Sursa:http://e-juridic.manager.ro/articole/mediatorul-public:-domenii-de-activitate-11389.html
Program de vizita copil dupa divort
Întrebare:
Loading ...
Mediator Bucuresti